Pe 6 aprilie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe unul dintre marii ierarhi și mărturisitori ai dreptei credințe: Sfântul Eutihie, Patriarhul Constantinopolului. Personalitate marcantă a secolului al VI-lea, Sfântul Eutihie a fost un stâlp al adevărului într-o perioadă zbuciumată, când Biserica era adesea tulburată de erezii, presiuni imperiale și instabilitate teologică. Viața sa este o mărturie a curajului, a credinței neclintite și a harului dăruit celor care își închină viața lui Dumnezeu.
Rădăcini smerite, chemare înaltă
Sfântul Eutihie s-a născut în Frigia, într-un sat numit Tiacomi, pe vremea împăratului Iustinian cel Mare. Provenea dintr-o familie cu adânci rădăcini în credință. Bunicul său, preotul Isihie, era cunoscut pentru viața sa sfântă și pentru darurile duhovnicești pe care le primise, între care și puterea de a face minuni. Sub îndrumarea lui, tânărul Eutihie a primit nu doar botezul, ci și primele învățături despre Dumnezeu și viața în Hristos.
Încă de mic, Eutihie s-a remarcat prin râvna sa față de cele sfinte. A fost păzitor de vase sfinte în biserica din Augustopole, locul unde slujea bunicul său. A urmat un drum firesc pentru un suflet însetat de Dumnezeu: a fost tuns citeț, apoi hirotonit diacon și preot de episcopul Amasiei. Cu o profundă cunoaștere a Scripturilor și cu o viață curată, Eutihie a intrat în monahism într-o mănăstire fondată de Meletie și Seleuchie, foști arhierei ai Amasiei. Acolo a fost numit arhimandrit, o slujire care i-a deschis calea spre lucrarea bisericească de mare anvergură.
Rol esențial la Sinodul V Ecumenic
În anul 553, împăratul Iustinian a convocat cel de-al V-lea Sinod Ecumenic la Constantinopol, pentru a combate ereziile care tulburau unitatea Bisericii. Episcopul Amasiei, fiind bolnav, nu a putut participa, astfel că l-a trimis pe arhimandritul Eutihie să-l reprezinte.
La acest sinod, Eutihie s-a dovedit un teolog excepțional și un apărător neînfricat al credinței ortodoxe. A reușit să combată cu fermitate ereziile, dând răspunsuri clare și bine argumentate pe temei scripturistic. El a susținut anatemizarea celor care pervertiseră învățătura despre firea lui Hristos, reafirmând adevărul că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, cu trup cu adevărat omenesc, supus stricăciunii și morții, ca orice om, dar înviat prin dumnezeirea Sa.
Impresionat de discernământul și evlavia lui Eutihie, însuși împăratul Iustinian l-a remarcat. Patriarhul Mina, aflat atunci pe tronul Constantinopolului, l-a recunoscut ca fiind urmașul său, prin descoperire dumnezeiască. Astfel, la scurt timp după moartea lui Mina, Eutihie a fost chemat din Amasia și întronizat patriarh al Constantinopolului.
Un patriarh între curaj și exil
Lucrarea lui Eutihie ca patriarh nu a fost deloc ușoară. Deși învestit cu sprijinul împăratului și al poporului, curajul său de a apăra învățătura ortodoxă l-a pus curând în conflict chiar cu cel care îl numise.
Într-o nouă controversă teologică, împăratul Iustinian a căzut în erezia conform căreia trupul lui Hristos ar fi fost nestricăcios înainte de patimă. Sfântul Eutihie a respins cu tărie această falsă dogmă, arătând că, pentru ca mântuirea să fie reală, Iisus Hristos a trebuit să îmbrace un trup cu adevărat omenesc, supus suferinței și morții. Nu a ezitat să înfrunte pe împărat în numele adevărului, fapt ce a dus la depunerea sa și trimiterea în exil.
Exilul său a durat doisprezece ani. A fost izgonit la mănăstirea din Amasia, locul unde își începuse viața monahală. Acolo a continuat să slujească, să se roage și să facă minuni. În ciuda izolării, mulți veneau la el pentru sfat, rugăciune și vindecare. Eutihie nu a încetat niciodată să fie păstorul credinței, chiar și în umbră.
Întoarcerea și sfârșitul cu pace
După moartea lui Iustinian, tronul a fost preluat de Iustin al II-lea, urmat de Tiberie. Noua conducere imperială a fost favorabilă restabilirii lui Eutihie în scaunul patriarhal. Astfel, după 12 ani de surghiun, patriarhul s-a întors în Constantinopol, primit cu bucurie de cler, popor și Senat.
Domnia sa a fost una scurtă după întoarcere de doar 24 de luni, dar plină de har. Rugăciunile sale au fost atât de puternice încât, potrivit tradiției, au oprit o molimă ce bântuia orașul. A continuat să propovăduiască adevărul, să întărească pe credincioși și să fie un exemplu de smerenie și înțelepciune.
Cu puțin timp înainte de a trece la Domnul, Sfântul Eutihie a proorocit împăratului Tiberie că va muri în scurt timp după el. Așa s-a și întâmplat: după adormirea sfântului, împăratul a trăit doar patru luni.
Moștenirea sfântului
Moaștele Sfântului Eutihie au fost așezate în altarul bisericii Sfinților Apostoli din Constantinopol, lângă sfintele moaște ale Sfinților Apostoli Andrei, Timotei și Luca. Această apropiere simbolică vorbește despre rolul său apostolic în păstrarea și întărirea Bisericii.
Viața lui Eutihie este un exemplu de fidelitate față de Iisus Hristos și de curaj în fața presiunilor lumii. A fost un ierarh care nu a făcut compromisuri, care a pus Adevărul mai presus de putere, de confort sau de siguranță. A arătat că a fi patriarh înseamnă nu doar a conduce, ci mai ales a sluji – cu prețul suferinței, al exilului, chiar și al vieții.
Un model pentru ierarhii de azi
Într-o vreme în care și astăzi Biserica se confruntă cu presiuni – sociale, ideologice sau chiar interne -, chipul Sfântului Eutihie rămâne un model. El ne învață că adevărul nu e negociabil, că mărturisirea trebuie să fie fermă și că dragostea de Hristos e mai puternică decât orice tron pământesc.
Pomenirea sa anuală pe 6 aprilie nu este doar un act liturgic, ci un apel la conștiință pentru fiecare dintre noi. Așa cum el a păzit curăția dogmei, așa suntem și noi chemați să păzim învățătura și să trăim în lumină.
Condacul Sfântului Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului
Glasul 8
Să lăudăm toţi cu credinţă pe Dumnezeiescul Ierarh Eutihie şi cu dragoste să-l fericim, ca pe un mare păstor şi slujitor şi preaînţelept învăţător şi izgonitor al eresurilor. Că se roagă Domnului pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului
Glasul 4
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Eutihie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.