Pe data de 18 septembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea unuia dintre marii păstori și ierarhi ai secolului al VII-lea, Sfântul Ierarh Eumenie, episcopul Gortinei din Creta, un slujitor plin de blândețe, smerenie și dragoste de oameni, dar și un mare făcător de minuni. Viața sa este o adevărată icoană a slujirii lui Hristos, căci a unit în el curăția monahului, râvna propovăduitorului și grija părintească a arhiereului.
Tinerețea și alegerea vieții călugărești
Încă din tinerețe, Sfântul Eumenie a ales calea cea strâmtă și anevoioasă a urmării lui Hristos, așa cum Însuși Domnul a spus: „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.” (Matei 7, 13). Două mari poveri apasă pe omul care dorește să intre pe această cale: povara averilor și povara patimilor trupești. Sfântul Eumenie s-a eliberat de amândouă, făcându-se astfel vas curat al harului dumnezeiesc.
El a renunțat la întreaga sa avere, împărțind-o săracilor, după cuvântul Domnului Iisus Hristos către tânărul bogat: „Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.” (Matei 19, 21). Nu s-a mulțumit doar să lase ceea ce era de prisos, ci și-a dezbrăcat inima de orice legătură pământească, îmbrăcându-i în schimb pe cei goi și hrănindu-i pe cei flămânzi.
Dar Sfântul Eumenie nu s-a oprit aici. El a înțeles că și trupul, atunci când este lăsat pradă dorințelor, poate deveni o povară grea pentru suflet. De aceea s-a nevoit cu post aspru, rugăciune, priveghere și osteneală necontenită. Nu și-a îngăduit somn mult, nici desfătări, ci și-a curățit mintea și trupul de patimi, devenind astfel locaș al Sfântului Duh.
Prin aceste nevoințe, Sfântul Eumenie a biruit atât pofta averilor, cât și pe cea a dulceților trupești, făcându-se „ușor” pentru urcușul pe calea cea îngustă ce duce la viața veșnică.
Ridicarea la scaunul episcopal al Gortinei
Viața sa luminoasă nu putea rămâne ascunsă. După cuvântul Mântuitorului: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.” (Matei 5, 14). Poporul din cetatea Gortina, din insula Creta, l-a ales episcop, văzând în el chipul păstorului adevărat.
Ca episcop, Sfântul Eumenie a fost un „soare” pentru turma sa. Învăța mai întâi prin fapte și abia apoi prin cuvânt, fiind el însuși model de viață sfântă. Se arăta tuturor tată al sărmanilor, bogăție a săracilor, mângâietor al celor necăjiți și părinte al celor orfani.
De altfel, și numele său, „Eumenie”, se tâlcuiește „milostiv”. Și într-adevăr, viața lui întreagă a fost plină de milă și de compasiune pentru cei aflați în nevoie. El nu a privit niciodată sărăcia ca pe o povară a altora, ci ca pe o chemare de a sluji.
Făcător de minuni și biruitor al diavolului
Harul lui Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Eumenie cu darul facerii de minuni. El a vindecat mulțime de bolnavi, a alungat demoni și a potolit frica oamenilor.
O minune deosebită este amintită în viața sa: odată, un șarpe mare și veninos a năvălit asupra lui, iar sfântul l-a omorât cu rugăciunea și cu semnul Sfintei Cruci, arătând prin aceasta biruința harului asupra răului.
În felul acesta, el a fost nu doar un păstor al sufletelor, ci și un vindecător al trupurilor, arătând că adevărata slujire a lui Hristos îmbrățișează întreaga ființă a omului.
Călătoriile sale misionare
Dragostea sa pentru propovăduirea Evangheliei l-a purtat și dincolo de hotarele Cretei. Sfântul Eumenie a mers la Roma, unde a luminat prin cuvânt și minuni, aducând pe mulți la credință.
De acolo, a călătorit în Egipt, în ținutul Tebaidei. Aici a găsit poporul greu încercat de o secetă cumplită. Rugăciunile lui fierbinți au adus însă ploaie îmbelșugată, iar pământul s-a udat din nou, aducând rod bogat. Minunea aceasta a întărit credința oamenilor și a arătat că rugăciunea unui om drept are mare putere înaintea lui Dumnezeu.
Adormirea sa întru Domnul
După o viață plină de nevoințe, jertfă și dragoste pentru oameni, Sfântul Eumenie și-a sfârșit călătoria pământească în Tebaida Egiptului, unde a adus mult folos credincioșilor prin propovăduire și prin minuni.
După adormirea sa, trupul său a fost dus cu cinste în Creta, la locul său de origine, la Raxos, unde a fost așezat alături de moaștele altor sfinți. Credincioșii au continuat să primească binecuvântare și ajutor prin mijlocirea lui.
Moștenirea sa duhovnicească
Astăzi, creștinii îl cinstesc pe Sfântul Ierarh Eumenie ca pe un păstor milostiv și făcător de minuni. Rugăciunile către el sunt izvor de mângâiere pentru bolnavi, pentru cei necăjiți și pentru toți cei care cer ajutor de la Dumnezeu.
Biserica îl așază în rândul marilor ierarhi ai secolelor de început, alături de Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae și alți arhierei care au strălucit nu prin bogății lumești, ci prin curăția vieții și prin darurile Duhului Sfânt.
Sfântul Ierarh Eumenie, episcopul Gortinei, a fost un adevărat chip al milostivirii și al dragostei lui Hristos
Viața sa este o chemare pentru fiecare credincios de a trăi în curăție, smerenie și slujire față de aproapele.
Prin lepădarea de bogății, prin post și rugăciune, prin fapte de milostenie și prin dragoste de oameni, el a arătat că poruncile lui Hristos nu sunt grele atunci când sunt trăite cu inimă curată.
Astfel, pomenirea lui nu este doar o aducere aminte, ci o chemare vie: să urmăm și noi calea strâmtă a Evangheliei, pentru a dobândi comoara cea adevărată: împărăția lui Dumnezeu.
Condacul Sfântului Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei
Glasul 2
Căutând cele de sus…
Luminându-te cu Dumnezeiască Lumină, preafericite, ne luminezi pe noi cei ce cu dragoste lăudăm cinstită şi sfântă mutarea ta, Părinte Ierarhe Eumenie; căci neîncetat te rogi pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei
Glasul 8
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Eumenie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.