Ortodoxia a avut, de-a lungul veacurilor, nenumărați mărturisitori ai dreptei credințe, care au suferit chinuri și prigoniri nu doar din partea păgânilor, ci și din partea celor rătăciți în interiorul Bisericii. Un astfel de luminător al dreptei-credințe a fost Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului, pomenit în fiecare an de Biserica Ortodoxă în ziua de 8 august. Viața sa a fost o pildă de statornicie, blândețe și bărbăție duhovnicească, într-o epocă întunecată de prigoană și erezie, vremea iconoclasmului bizantin.
Contextul istoric: vremea prigoanei împotriva icoanelor
Sfântul Emilian a trăit în secolul al IX-lea, în timpul împăratului Leon al V-lea Armeanul (813–820), unul dintre cei mai aprigi promotori ai iconoclasmului, erezia care interzicea cinstirea sfintelor icoane și le considera o formă de idolatrie. Această rătăcire, ce a tulburat grav viața Bisericii timp de peste un secol, a generat nenumărate suferințe pentru cei care apărau învățătura ortodoxă despre întruparea Fiului lui Dumnezeu și despre cinstirea icoanelor ca mărturisire a acestei întrupări.
În această perioadă întunecată, în care sfintele icoane erau scoase din biserici, distruse și batjocorite, episcopii și monahii ortodocși au fost chemați să dea dovadă de curaj și credință neclintită. Unii au căzut, din slăbiciune sau teamă, dar alții au rămas statornici în adevăr, printre care se numără și Sfântul Emilian al Cizicului, care a apărat cu fermitate credința ortodoxă și rânduielile Sfinților Părinți.
Tinerețea și chemarea la slujirea arhierească
Sfântul Emilian a început viața monahală la mănăstirea întemeiată de Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, un alt mare apărător al icoanelor. În această obște duhovnicească s-a format și a crescut în virtuți, în rugăciune și asceză. A fost contemporan și prieten apropiat cu alți doi sfinți mărturisitori: Sfântul Mihail al Sinadelor și Sfântul Teofilact al Nicomidiei, episcopi care, asemenea lui, au suferit pentru dreapta credință în timpul persecuțiilor iconoclaste.
Datorită viețuirii sale alese, a fost chemat la treapta arhieriei, devenind episcop al Cizicului, după moartea mitropolitului Nicolae, în jurul anului 788. În această demnitate înaltă, Sfântul Emilian s-a dovedit a fi un păstor blând, milostiv și un adevărat econom al harului dumnezeiesc. A păstorit cu înțelepciune, îndrumând turma în vremuri de liniște, dar și de prigoană.
Mărturisirea înaintea împăratului Leon Armeanul
În anul 815, împăratul Leon al V-lea a convocat o conferință imperială la palat, cu scopul de a impune oficial interzicerea icoanelor în Biserică. A fost un moment crucial, întrucât autoritatea imperială voia să se impună asupra dogmelor Bisericii, abuzând de puterea lumească pentru a dicta rânduieli sfinte. La această adunare a fost chemat și Sfântul Emilian, împreună cu alți episcopi ortodocși.
Cu bărbăție și curaj, Sfântul Emilian s-a ridicat în fața împăratului, arătând că problemele dogmatice nu pot fi hotărâte de autorități civile, ci doar de Biserică, prin glasul episcopilor adunați în sobor, potrivit tradiției Sfinților Părinți. Această mărturisire curajoasă a stârnit mânia împăratului, care l-a condamnat la surghiun, alături de ceilalți ierarhi care nu s-au supus ereziei iconoclaste.
Pătimirile în surghiun și sfârșitul mucenicesc
Exilul Sfântului Emilian a durat aproximativ cinci ani. În acest timp, el a îndurat chinuri trupești și umilințe cumplite din partea autorităților imperiale și a celor ce slujeau ereziei. A fost lipsit de toate cele de trebuință, batjocorit și prigonit pentru credința sa neclintită în cinstirea sfintelor icoane. Cu toate acestea, el a rămas statornic, răbdând toate suferințele cu bucurie, având nădejdea în Domnul Iisus Hristos că pentru aceste necazuri vremelnice va dobândi bunătățile cele veșnice.
Se crede că Sfântul Emilian a fost ucis de către oamenii împăratului, deși unele surse, precum Menologul împăratului Vasile al II-lea, menționează că a murit în pace în locul exilului său. Indiferent de felul în care a trecut la Domnul, viața și sfârșitul său rămân pecetluite cu cununa mărturisirii. El a fost încununat de Domnul Iisus Hristos ca un adevărat luptător al dreptei credințe.
Chipul duhovnicesc al Sfântului Emilian
Viața Sfântului Emilian este o sinteză vie de blândețe, înțelepciune, milostenie și curaj duhovnicesc. Deși era un păstor plin de dragoste și de pace, în fața rătăcirii și a neadevărului, el a știut să se arate neclintit. Nu a acceptat niciun compromis în ceea ce privește credința, învățătura Bisericii și rânduiala sfinților Părinți.
Prin mărturisirea lui, Sfântul Emilian ne arată că adevărata dragoste nu înseamnă slăbiciune sau acceptarea compromisurilor, ci statornicie în Hristos, chiar cu prețul suferinței. El este un model nu doar pentru ierarhi și monahi, ci pentru toți creștinii, în toate timpurile, care sunt chemați să mărturisească adevărul în fața lumii.
Moștenirea Sfântului Emilian în Biserica Ortodoxă
Sfântul Emilian a intrat în rândul sfinților mărturisitori, alături de ceilalți episcopi prigoniți în acea vreme de întuneric: Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Nichifor al Constantinopolului, Sfântul Mihail al Sinadelor și alți mărturisitori ai dreptei cinstiri a icoanelor. Ei au pregătit terenul pentru restabilirea Ortodoxiei, care avea să vină mai târziu, în anul 843, prin hotărârea împărătesei Teodora și Sinodul din Constantinopol.
Prin pomenirea sa anuală, în ziua de 8 august, Biserica îl cinstește pe Sfântul Emilian ca pe un stâlp al Ortodoxiei și un model de păstorire plină de râvnă și jertfelnicie. În fiecare rugăciune, creștinii îi cer ajutorul în apărarea dreptei credințe și în statornicia în fața ispitelor vremurilor.
Chemarea la mărturisire
Viața Sfântului Emilian este un îndemn viu la mărturisirea curajoasă a credinței. El ne arată că nu putem face compromisuri în fața rătăcirii, chiar dacă aceasta vine din partea celor puternici sau a autorităților lumești.
Pilda vieții lui ne învață că trebuie să ne împotrivim răului nu cu răutate, ci cu blândețe și fermitate, având întotdeauna privirea îndreptată spre Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Răscumpărătorul nostru și nădejdea în bunătățile cele veșnice. Astfel, și noi, urmând calea sfinților mărturisitori, ne vom putea învrednici de împărăția cea nestricăcioasă și de cununa pe care Domnul o dă celor care Îl mărturisesc cu statornicie.
Condacul Sfântului Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Pe tine, cel ce te-ai arătat viteaz apărător al Treimii, te măreşte, cântându-te, Biserica, pentru care ai şi pătimit, Sfinte Mucenice Emilian. Pentru aceea cinstim pomenirea ta, căci ne izbăveşti de năpădirea cea păgânească pe noi, robii tăi.
Troparul Sfântului Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului
Glasul 4
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Emilian, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.