„Trăia cu sfinții, viețuia viețuirea lor, suferea împreună cu ei chinurile și studia cele mai mici detalii”, astfel este zugrăvit Sfântul Ierarh Dimitrie al Rostovului, marele scriitor al Vieților Sfinților și păstor neobosit al turmei lui Hristos.
Viața lui, așezată între osteneala cărturărească și slujirea liturgică, între rigoarea pastorală și blândețea inimii, rămâne un model de unire a minții cu inima, a credinței cu fapta.
Obârșia și creșterea duhovnicească
Pe această „ramură de rai”, Dumnezeu a crescut pe Dimitrie, „sfințitorul și făcătorul de minuni”, în Ucraina, în micuța cetate Makarova, la vreo cincizeci de stadii de Kiev.
S-a născut în anul 1629, din părinți binecredincioși: Sava, sutaș în oaste, și Maria, care l-au botezat și i-au pus numele Daniil. Crescut „în frica lui Dumnezeu”, copilul a urcat precum pe o scară „din putere în putere”, deprinzându-se cu citirea și scrierea slavonei, apoi cu învățăturile înalte.
Formare și chemare monahală
La școala Mănăstirii Botezul Domnului din Kiev, tânărul Daniil a sporit uimitor: stihuitor, retor iscusit, teolog studios, dar mai ales curat la viață. Nu se ținea de glume, nu căuta desfătări deșarte, ci alerga la biserică și se adâncea în Scripturi și în Viețile Sfinților.
La 18 ani, a părăsit lumea pentru Hristos și a intrat în Mănăstirea Preasfintei Treimi (Kirilovska). Aici a primit tunderea monahală la 9 iulie 1638, primind numele Dimitrie, iar la 25 martie 1639 a fost hirotonit diacon de Mitropolitul Iosif Tunalski al Kievului.
Sub binecuvântarea ascultării
În Kirilovska, Dimitrie a trăit supus, smerit, neobosit în slujirile bisericești și în lucrul de chilie. Citea, scria, se ruga, priveghea, și se arăta întâiul la cântare și cel din urmă la plecare. Apoi, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Lazăr Baranovici, a fost chemat la Cernigov, fiind hirotonit preot în Mănăstirea Gustinski, la 23 mai 1659, de praznicul Pogorârii Sfântului Duh.
Aici a propovăduit cu putere, iar cuvântul său „dres cu sarea înțelepciunii” era dorit de toți. A semănat Evanghelia în Ucraina și dincolo de hotare, în ținuturile lituaniene (Vilna, Sluțk), unde a viețuit o vreme la Mănăstirea Schimbării la Față.
Egumen și păstor de mănăstiri
Întors în Ucraina, a viețuit la Baturin, în Mănăstirea Sfântul Nicolae (Krupițka), îmbinând postul și rugăciunea cu propovăduirea. Pentru viața sa îmbunătățită, a fost chemat la egumenie în mai multe mănăstiri.
Arhiepiscopul Lazăr al Cernigovului i-a rostit cuvânt profetic: „După numele Dimitrie, îți doresc și mitra”. La 14 septembrie 1681 a primit egumenia Mănăstirii Schimbarea la Față (Macsacosca), iar apoi, la 1 martie, Mănăstirea Sfântul Nicolae din Baturin. Deși începător, a păstrat blândețea și smerenia, învățând pe frați să fugă de înălțare și el însuși făcându-se „slugă” tuturor.
Chemarea la marea lucrare: Viețile Sfinților
După un răstimp, la rugămintea arhimandritului Varlaam Iasinski de la Lavra Pecerska, Sfântului Dimitrie i s-a încredințat sarcina uriașă: adunarea, îndreptarea și scrierea Vieților Sfinților după Mineie. În anul 1684, punând nădejdea în Dumnezeu, în Maica Domnului și în toți sfinții, a început lucrarea, folosindu-se de izvoarele mitropolitului Macarie al Moscovei și ale altor istorisitori creștini. Vedenii mângâietoare, cu Sfânta Muceniță Varvara și cu Sfântul Mucenic Orest, i-au întărit slujirea.
Prima carte (lunile septembrie–noiembrie) s-a tipărit la Kiev în anul 1689. A doua (decembrie–februarie) a urmat în anul 1695, după ce patriarhii Ioachim și Adrian i-au trimis scrisori de binecuvântare și laudă. Cea de-a treia parte (martie–mai) a fost isprăvită la anul 1700. În cele din urmă, ultima carte (iunie–august) a fost desăvârșită în Rostov la 9 februarie 1705 și tipărită la Kiev în același an. Astfel, în peste douăzeci de ani, Dimitrie a așezat în chip luminat sinaxarul de peste an, spre „folosul a tot credinciosul neam”.
Ridicat la arhierie și așezat la Rostov
La începutul anului 1701, după porunca țarului Petru cel Mare, Dimitrie a fost chemat la Moscova pentru eparhia Tobołskului, dar, din pricina sănătății și a lucrării sale, i s-a schimbat rânduiala.
La 4 ianuarie 1702, a fost rânduit Mitropolit al Rostovului și Iaroslavului, sosind la Rostov la 1 martie, în Duminica a doua din Post. Intrând în Mănăstirea Sfântului Iacob, a arătat locul unde dorea să fie îngropat: „Iată odihna mea! Aici mă voi sălășlui”.
Păstor cu râvnă: îndreptarea vieții bisericești
La Rostov, Sfântul Dimitrie a purtat grija învățăturii curate, a cucerniciei și a bunei rânduieli. A dojenit cu blândețe, dar cu fermitate, neglijența unor preoți: mustra defăimarea spovedaniei, nepăsarea față de bolnavi și săraci, lipsa de cuviință față de Preacuratele Taine (păstrate uneori în vase necuviincioase sau numite în mod nepotrivit „zapas”).
A alcătuit două învățături scurte și luminoase, poruncind preoților să păstreze Sfintele Taine cu cinste, să-și împlinească datoria cu frică de Dumnezeu, să învețe poporul și să fie părinți pentru toți, nu doar pentru cei înstăriți.
Școală pentru fiii Bisericii
Pentru ca „întunecarea și neștiința” să fie alungate, a întemeiat școală la Rostov, strângând peste 200 de copii ai slujitorilor bisericii, pe care i-a împărțit în trei clase, cu dascăli duhovnicești.
Îi cerceta des, îi asculta, îi chema la privegheri și la Sfânta Liturghie, îi mărturisea și îi împărtășea, le tâlcuia Scripturile. A rânduit citeți și purtători de sfeșnice în stihare, după canoane, pentru o slujire cucernică.
Apărător al dreptei credințe
Mișcat de rătăcirile „învățătorilor mincinoși” ce tulburau turma, a alcătuit în anul 1709 o carte împotriva învățăturilor lipovenești din pustiul Vrinski, arătând că învățătura lor este vătămătoare, iar faptele lor neplăcute lui Dumnezeu.
De asemenea, în lucrarea „Rozisc” a luminat cu înțelepciune tulburări de vreme, precum controversa despre raderea bărbii, arătând că mântuirea nu stă în podoabe trupești, ci în ascultarea de Dumnezeu și în păzirea credinței.
Alte scrieri și osteneli duhovnicești
Pe lângă Viețile Sfinților, Sfântul Dimitrie a alcătuit „Alfavita duhovnicească”, „Lâna rourată” (despre chipul făcător de minuni din Ilinski), „Apologia” spre mângâierea celor prigoniți, un catehism pe scurt și numeroase rugăciuni și închinăciuni: către Hristos, către Preacurata, pentru Împărtășanie și pentru mărturisirea zilnică.
A lucrat două letopisețe, a întocmit cântări duhovnicești și a visat o „Letopis” biblic pe scurt pentru folosul tuturor, ca și sărmanii să poată înțelege rânduiala istoriei mântuirii. Din pricina bolilor dese, nu a putut duce toate la capăt, oprindu-se la anul 4600 al cronologiilor.
Virtuți și viață lăuntrică
Sfântul Dimitrie a iubit sărăcia de bunăvoie, milostenia și dreapta socotință. Era „ochiul orbilor și piciorul șchiopilor”, hrănind săraci, mângâind văduve, îmbrăcând nevoiași.
În posturi era aspru cu sine: în prima săptămână a Paresimilor și în Săptămâna Mare mânca o singură dată în zi, iar în ceasul bolii chema elevii să rostească de câte cinci ori „Tatăl nostru”, spre aducerea aminte de rănile Domnului. Își pregătise din vreme veșmintele arhierești pentru „ceasul chemării”, rânduind ca sub cap și sub trup să-i fie puse cărți scrise cu mâna lui.
Adormirea și îngroparea
Cunoscând dinainte că nu va mai vedea „pe împărăteasa cerului și pe împărăteasa pământească”, a primit cu seninătate slăbirea trupească. În 26 octombrie, de ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, a slujit pentru ultima oară Sfânta Liturghie.
În noaptea de 28 octombrie 1709, „rugându-se până la moartea sa”, și-a dat sufletul lui Dumnezeu. După rânduiala stabilită cu Mitropolitul Ștefan al Riazanului, a fost îngropat în Mănăstirea Sfântului Iacob din Rostov, în biserica Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în unghiul pe care și-l alesese.
Aflarea moaștelor și cinstirea
După 42 de ani, 10 luni și 24 de zile, la 21 septembrie 1751, la repararea pardoselii, s-au aflat moaștele întregi și nestricate ale Sfântului Dimitrie, cu veșmintele abia atinse de stricăciune.
Din ele au izvorât nenumărate vindecări: alungarea duhurilor necurate, redarea graiului muților, vederea orbilor, întărirea slăbănogilor, tămăduiri în boli grele. Rostovul, Iaroslavul și toată Rusia au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce „se preamărește întru sfinții Săi”.
Moștenirea sa
Sfântul Dimitrie a domnit pe scaunul Rostovului șapte ani fără nouă luni, a petrecut în monahism 41 de ani, 3 luni și 18 zile, iar vârsta lui a fost de 80 de ani. A lăsat în urmă o bibliotecă bogată de manuscrise și tipărituri: grecești, latine, leșești și slavone, așezate la Moscova spre folosul Bisericii.
Dar mai mult decât cărțile a lăsat chipul vieții: smerenie, dragoste, milă, râvnă pentru dreapta credință, respect pentru Sfintele Taine, grijă pentru educația clerului și a copiilor, și o poftă arzătoare pentru cunoașterea sfinților și pentru împărtășirea vieții lor luminoase.
Prin osteneala lui, Viețile Sfinților au devenit izvor de lumină pentru credincioși, iar cuvântul și pilda lui au ridicat conștiințe, au înfrumusețat slujiri și au vindecat rătăciri
Smerenia i-a fost tron, cărturăria prinos, milostenia toiag, iar dragostea, pecetea lucrării. De aceea, alergăm cu credință la mijlocirea sa, rugându-l pe luminătorul Rostovului să ne aprindă inimile pentru Hristos, să ne învețe să cinstim Sfintele Taine, să iubim Biserica și să umblăm „din putere în putere”, până ce, împreună cu toți sfinții, vom fi scriși în Cartea Vieții Mielului lui Dumnezeu, spre slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Condacul Sfântului Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului
Glasul 8
Pe steaua cea luminoasă, care de la Kiev a răsărit și prin cetatea nouă, cea de la miazănoapte, la Rostov a ajuns, și toată partea aceea, cu învățăturile și cu minunile a luminat-o, să fericim pe Dimitrie, învățătorul cel cu cuvinte de aur. Că acela tuturor toate a scris cele către îndreptare, ca pe toți să-i dobândească lui Hristos, ca și Pavel, și să mântuiască cu dreapta credință sufletele noastre.
Troparul Sfântului Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului
Glasul 8
Al smereniei râvnitorule și al dezbinării dezrădăcinătorule, al celor bolnavi vindecătorule și către Dumnezeu noule rugător, cu Scripturile tale pe toți i-ai înțelepțit, alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască poporul dimpreună cu moștenirea stăpânirii sale.