Ortodoxia este plină de luminătoare ale dreptei credințe care au strălucit nu doar prin cuvânt, ci mai ales prin viețuire. Un astfel de stâlp al Bisericii în vremuri de prigoană a fost Sfântul Ierarh Cosma Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului, care a trăit și a suferit pentru Iisus Hristos într-o epocă încercată de eresul iconoclast.Pomenirea Sfântului Cosma este prăznuită de Biserica Ortodoxă pe 18 aprilie.
Originea și tinerețea Sfântului Cosma
Sfântul Cosma s-a născut în Constantinopol, cetatea imperială care era atunci inima Imperiului Bizantin. Din fragedă copilărie a fost atras de dragostea pentru Iisus Hristos. A ales să lase încă de tânăr „lumea cea deșartă”, adică viața lumească, plină de ispite și nestatornicii, dedicându-se slujirii Domnului prin viața monahală.
Tunderea sa în monahism a fost primul pas spre o viețuire curată, în care postul, rugăciunea și faptele bune au devenit legea vieții sale. Prin acestea, Sfântul Cosma s-a curățit sufletește, devenind un locaș al Sfântului Duh.
Episcop al Calcedonului
Datorită virtuților sale, a fost ales episcop al Calcedonului, o cetate importantă atât din punct de vedere bisericesc, cât și istoric. Alegerea sa în această slujire arhierească a venit într-o vreme extrem de grea pentru Biserică: perioada luptelor iconoclaste.
Iconoclasmul, adică lupta împreotriva sfintelor icoane, zguduia împărăția. Împărați rău-credincioși cereau episcopilor și credincioșilor să lepede cinstirea icoanelor, considerând-o o formă de idolatrie. În acest context, Sfântul Cosma s-a ridicat cu fermitate împotriva rătăcirii, mărturisind cu tărie dreapta credință.
Mărturisirea și suferințele
Fiind somat de autoritățile eretice să renunțe la cinstirea icoanelor, Sfântul Cosma a refuzat categoric. Nu a vrut să se lepede de tradiția apostolică și de învățătura Bisericii, știind că icoana întruchipează realitatea energetică a întrupării Cuvântului.
Pentru refuzul său, a fost izgonit din scaunul episcopal. Nu doar alungarea a fost pedeapsa, ci și nenumărate ispite și chinuri. Adus din nou în fața celor rătăciți, a fost insistent presat să accepte eresul. Din nou, a ales să rămână neclintit.
A fost aruncat în suferințe greu de imaginat. Alături de Cuviosul Auxentie (numit și Aventie în unele izvoare), Sfântul Cosma a trăit în prigoniri, lipsuri și umilințe, pe care le-a primit cu răbdare, asemenea Mântuitorului Iisus Hristos.
Moartea și cinstirea sa
În urma chinurilor și a persecuțiilor neîncetate, Sfântul Cosma și-a dat sufletul între cei aleși ai Domnului. A trecut la cele veșnice ca un mărturisitor desăvârșit, rămânând pentru totdeauna în sinaxarele Bisericii ca exemplu de credință neclintită și dragoste pentru adevăr.
Biserica Ortodoxă împreună cu credincioșii îl pomenesc zilnic pentru pilda vieții sale. El este numărat între mărturisitorii dreptei credințe, alături de alți mari apărători ai Ortodoxiei.
Semnificația mărturisirii Sfântului Cosma astăzi
Astăzi, când lumea este adesea frământată de relativism religios și superficialitate, mărturisirea Sfântului Cosma răsună mai actual ca oricând. Curajul lui de a sta de partea adevărului, într-o vreme când acest lucru putea costa libertatea și viața, inspiră orice creștin să rămână fidel credinței sale.
Cinstirea icoanelor nu este doar o tradiție pioasă, ci o mărturisire a realității învierii Fiului lui Dumnezeu. Prin icoană, Dumnezeu cel nevăzut se face vizibil ochilor omenești. A înțelege aceasta, a lupta pentru ea, a suferi pentru adevărul icoanelor, înseamnă a întelege însăși esența Ortodoxiei: Dumnezeu s-a făcut om.
Viața Sfântului Ierarh Cosma Mărturisitorul este o lecție de statornicie și răbdare în fața rătăcirilor vremii
Prin aleasa lui viețuire, prin suferințele răbdate pentru Iisus Hristos, și prin jertfa adusă întru apărarea dreptei credințe, el rămâne un exemplu viu pentru toți cei ce iubesc Biserica Ortodoxă.
Astăzi, mai mult ca oricând, suntem chemați să nu fim creștini doar în vorbe, ci și în fapte, urmând pilda marilor mărturisitori ca Sfântul Cosma, episcopul Calcedonului. Cinstindu-l pe el, cinstim curajul adevărului și nădejdea cea neclintită în Hristos Dumnezeu.