În fiecare an, la data de 12 octombrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește cu evlavie pe Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei, un mare teolog, imnograf și apărător al dreptei credințe.
Viața sa, strâns legată de cea a Sfântului Ioan Damaschin, ne descoperă chipul unui om învățat, blând și plin de har, care a înțeles din tinerețe că adevărata înțelepciune nu se află în știința lumească, ci în slujirea lui Dumnezeu și în dragostea față de aproapele.
Orfanul crescut în casa celor milostivi
Sfântul Cosma s-a născut în Ierusalim, într-o familie creștină, dar a rămas de mic orfan de ambii părinți. Pronia dumnezeiască, însă, nu l-a lăsat lipsit de ajutor. Tatăl Sfântului Ioan Damaschin, un om de mare credință și milostenie, l-a luat pe copilul sărman în casa sa din Damasc, ca pe un fiu al său. L-a crescut împreună cu propriul său copil, Ioan, oferindu-le amândurora dragoste părintească și o educație aleasă.
Pe lângă grijă și hrană, binefăcătorul celor doi tineri le-a dăruit un dascăl de seamă: un călugăr înțelept, tot cu numele Cosma, pe care îl răscumpărase din robie. Acest monah, învățat în multe științe și plin de frică de Dumnezeu, i-a indrumat în cunoașterea Scripturii, a filozofiei, a gramaticii, geometrie, muzicii și a astronomiei, făcându-i să devină printre cei mai luminați tineri ai vremii lor.
Astfel, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, orfanul Cosma a primit nu doar o familie adoptivă, ci și o educație aleasă, ce i-a deschis calea spre marile înțelesuri ale teologiei și ale cântării bisericești.
Din lume la viața monahală
Ajungând la vârsta înțelegerii, Cosma și Ioan au simțit chemarea către o viață mai înaltă, de rugăciune și nevoință. Amândoi au părăsit lumea și s-au retras în lavra Sfântului Sava cel Sfințit, mănăstirea cea vestită de lângă Ierusalim, unde au luat jugul monahicesc și au început o viață de asceză și rugăciune.
Aici, în liniștea pustiei, Cosma a arătat o adâncă înțelegere duhovnicească și o dragoste nețărmurită pentru Dumnezeu. Cuviosul a fost asemenea unei stele strălucitoare pe tăria Bisericii, îmbinând în el înțelepciunea cărții cu smerenia rugăciunii.
Apărător al sfintelor icoane
În acea vreme, Biserica era tulburată de lupta împotriva sfintelor icoane, o erezie care se ridica împotriva înseși întrupării Domnului. Cosma, cu duh profetic, l-a îndemnat pe prietenul său, Sfântul Ioan Damaschin, să scrie apărări puternice pentru cinstirea sfintelor icoane. Amândoi au devenit stâlpi ai Ortodoxiei, luptând prin cuvânt și scris împotriva împăraților iconoclaști și a celor ce batjocoreau chipurile sfinte.
Sfântul Cosma a fost un mărturisitor al dreptei credințe, dar și un imnograf inspirat de Duhul Sfânt. El a împodobit Biserica cu cântări de o frumusețe și profunzime nemaiîntâlnită. Canoanele și troparele sale, pline de teologie, bucurie și lumină, au devenit comori nepieritoare ale slujbelor ortodoxe.
Făcătorul de cântări al Bisericii
Pentru întreaga lume ortodoxă, Sfântul Cosma a rămas în istorie ca „făcătorul de cântări”, unul dintre cei mai mari imnografi ai tuturor timpurilor. Cuvintele sale sfinte nu au fost doar poezie, ci rugăciune adevărată, plină de puterea harului.
El a alcătuit canoane pentru marile praznice, printre care:
- Canonul Învierii lui Lazăr, plin de speranță în biruința vieții asupra morții;
- Canonul Duminicii Floriilor, care vestește intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim;
- Cântările pentru Cina cea de Taină și pentru Patimile Domnului, care ating inimile credincioșilor prin adâncul iubirii jertfelnice a Mântuitorului;
- și multe altele dedicate sfinților și praznicelor împărătești.
Sfântul Cosma a contribuit, alături de Sfântul Ioan Damaschin, la alcătuirea Octoihului, cartea care cuprinde cântările liturgice din cele opt glasuri bisericești. Prin aceasta, el a lăsat o moștenire care hrănește până astăzi sufletele credincioșilor și dă viață rugăciunii din biserici și mănăstiri.
Episcopul Maiumei, păstorul cel blând și înțelept
Văzând viața sa sfântă și înțelepciunea sa, Patriarhul Ierusalimului l-a hirotonit pe Cosma episcop al cetății Maiuma, aproape de Gaza, în Palestina. Acolo, Sfântul s-a dovedit un păstor plin de râvnă și dragoste, îndrumându-și turma către pășunea cea mântuitoare a credinței și a faptelor bune.
El a fost pentru credincioșii săi pildă de smerenie, blândețe și înțelepciune, arătându-le prin faptă ceea ce propovăduia prin cuvânt. În vremuri grele, când Biserica era încercată de rătăciri și prigoniri, Cosma a rămas statornic, neclintit în adevăr, mângâind, povățuind și întărind inimile tuturor.
Deși avea o erudiție deosebită și era un teolog rafinat, Sfântul Cosma nu s-a mândrit niciodată cu înțelepciunea sa lumească. Dimpotrivă, el spunea că adevărata cunoaștere vine din smerenie și rugăciune, nu din slava omenească.
Moștenirea duhovnicească
Viața Sfântului Ierarh Cosma este o mărturie despre puterea milosteniei și a educației creștine. Un copil orfan, sărac și lipsit de ajutor, a devenit, prin dragostea unei familii credincioase și prin lucrarea Duhului Sfânt, unul dintre marii imnografi și teologi ai Bisericii.
Opera sa liturgică a dăinuit peste veacuri, iar troparele și canoanele sale răsună și astăzi în toate bisericile ortodoxe, chemându-ne la rugăciune, la smerenie și la iubirea de Dumnezeu. Prin acestea, Sfântul Cosma a dăruit Bisericii un tezaur nemuritor, făcând din cuvântul său cântare cerească și din cântare, rugăciune curată.
După o viață lungă, plină de nevoințe și jertfe duhovnicești, Sfântul Cosma s-a mutat cu pace la Domnul, ajungând la adânci bătrâneți. El a trecut la odihna veșnică în jurul anului 787, fiind plâns de întreaga sa turmă și cinstit de toți cei ce i-au cunoscut sfințenia.
Moștenirea lui în Biserica de azi
Pentru noi, credincioșii de astăzi, pilda Sfântului Ierarh Cosma rămâne una vie și actuală. Ea ne învață că Dumnezeu poate ridica din sărăcie și umilință pe cel smerit, dacă acesta Îl caută din toată inima. De asemenea, Sfântul ne arată că adevărata înțelepciune nu stă în știința de carte, ci în cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune și fapte bune.
Într-o lume în care zgomotul lumii acoperă adesea glasul conștiinței, Sfântul Cosma ne amintește de frumusețea cântării liturgice, care înalță sufletul spre cer și ne unește cu Dumnezeu. Cuvintele sale sfinte ne arată că teologia adevărată se naște din rugăciune, iar poezia duhovnicească este o mărturisire de credință.
Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei, rămâne pentru veacuri întregi un model de sfințenie, de iubire și de dăruire față de Biserică
Prin viața lui smerită, prin imnurile sale pline de har și prin curajul mărturisirii, el a arătat că lumina lui Hristos poate străluci chiar și în cele mai grele vremuri.
Să-l cinstim pe acest mare făcător de cântări, rugându-l să mijlocească pentru noi înaintea Tronului ceresc, ca și inimile noastre să devină cântări vii ale dragostei lui Dumnezeu.
„Sfinte Ierarhe Cosma, podoaba cântărilor duhovnicești și apărătorule al credinței celei adevărate, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și milă sufletelor noastre!”
Condacul Sfântului Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei
Glasul 8
Apărătoare Doamnă…
Împodobit fiind cu fapte bune, Sfinte Ierarhe Cosma, de Dumnezeu insuflate, Bisericii lui Hristos ai fost înfrumuseţare, cu cântări împodobind-o, fericite. Roagă-te dar către Domnul, ca să ne izbăvim noi de toate cursele luptătorului, cei ce-ţi cântăm ţie: bucură-te, părinte, de trei ori fericite.
Troparul Sfântului Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei
Glasul 8
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Cosma, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.