În fiecare an, la data de 23 noiembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Ierarh Amfilohie, Episcopul Iconiei, unul dintre cei mai luminați și vrednici păstori ai veacului al IV-lea, mare apărător al dreptei credințe și împreună-lucrător cu Sfinții Părinți ai celui de-al Doilea Sinod Ecumenic.
Tinerețea și chemarea către viața monahală
Sfântul Amfilohie s-a născut în Capadocia, în jurul anului 340, într-o familie credincioasă, trăind în aceeași epocă cu Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul, cu care a legat o strânsă prietenie.
Încă din copilărie, el l-a iubit pe Dumnezeu și a arătat înclinare spre viața duhovnicească. A primit o educație aleasă, devenind un om învățat și chiar judecător respectat, cunoscut pentru dreptatea și bunătatea sa.
Cu toate acestea, strălucirea lumii nu l-a atras. În inima sa se năștea dorul după liniște, rugăciune și părtășia cu Dumnezeu. De aceea, încă tânăr fiind, a părăsit toate și s-a retras într-un loc pustiu, alegând viața monahală. Împreună cu tatăl său s-a așezat într-o regiune numită Oziz, unde se nevoia în citirea Scripturilor și în muncă simplă. Pentru că acolo nu creștea grâul, Sfântul Grigorie de Nazianz îi trimitea grâne, iar Amfilohie îi dădea legume, menținându-se astfel o prietenie duhovnicească roditoare.
Dorind o viață și mai aspră, Sfântul Amfilohie s-a retras apoi într-o peșteră, unde a viețuit patruzeci de ani, departe de grija lumii, nevoindu-se neîncetat în rugăciune și post. Aici a dobândit o mare experiență duhovnicească, devenind vas ales al Sfântului Duh.
Descoperirea îngerească și alegerea ca episcop
În vremea aceasta, scaunul episcopal al Iconiei a rămas vacant. Dumnezeu, Care rânduiește toate spre folosul Bisericii, l-a ales pe Amfilohie ca păstor al cetății. Dar sfântul, iubind liniștea pustiei, nu dorea să primească o asemenea vrednicie.
Atunci, îngerul Domnului i s-a arătat de trei ori, chemându-l:
„Amfilohie, să mergi în cetate și să paști oile cele dumnezeiești!”
La primele două arătări, sfântul nu a primit cuvântul, temându-se de înșelăciune, căci „știe și satana a se închipui în înger de lumină”. Dar a treia oară, cerând îngerului să se roage împreună, s-a convins de adevărul chemării.
Îngerul l-a dus într-o biserică, ale cărei uși s-au deschis singure, și acolo Amfilohie a văzut o lumină mare și o mulțime de bărbați înveșmântați în alb, îngeri ai lui Dumnezeu. Aceștia i-au dat Sfânta Evanghelie și au rostit cu glas puternic:
„Darul Sfântului Duh pune pe fratele nostru Amfilohie episcop al cetății Iconiei!”
După ce s-au rugat pentru el, îngerii au dispărut, iar sfântul, plin de cutremur și de uimire, a înțeles voia lui Dumnezeu.
În zori, în drumul spre peșteră, a fost întâmpinat de șapte episcopi trimiși de Dumnezeu să caute pe monahul Amfilohie pentru a-l așeza în scaunul Iconiei. Acestora le-a mărturisit vedenia minunată, iar ei, plini de teamă și venerație, nu au mai îndrăznit să îl hirotonească, ci l-au primit ca pe un om deja sfințit prin lucrarea cerească. Astfel, în vremea împăraților Valentinian și Valens, Sfântul Amfilohie a devenit episcop al Iconiei.
Păstor al dreptei credințe și luptător împotriva ereziilor
În calitate de episcop, Sfântul Amfilohie a păstorit ani îndelungați, trăind până în vremea împăratului Teodosie cel Mare și a fiilor lui. A fost un învățător neobosit al dreptei credințe și apărător ferm împotriva rătăcirilor vremii.
Fiind un teolog adânc și un om al faptelor, Sfântul Amfilohie a fost ales între cei 150 de Sfinți Părinți ai Sinodului II Ecumenic, ținut în anul 381 la Constantinopol. Acolo a apărat cu putere învățătura Bisericii despre Duhul Sfânt, contribuind la formularea Simbolului de Credință pe care îl rostim astăzi.
Înțelepciunea sfântului și înduplecarea împăratului Teodosie
Un episod deosebit arată înțelepciunea și curajul Sfântului Amfilohie. Văzând ravagiile pe care arienii le aduceau în Biserică, el a mers la împăratul Teodosie cel Mare, rugându-l să-i alunge din cetățile imperiului. Împăratul însă nu i-a dat ascultare.
După câteva zile, sfântul a venit din nou la curte. Teodosie ședea pe tron, iar alături era fiul său, Arcadie, împărat tânăr. Sfântul l-a salutat cu respect pe Teodosie, dar pe Arcadie l-a ignorat complet, ca și cum nu ar fi fost prezent. Faptul acesta l-a mâniat foarte pe împărat, care a poruncit ca episcopul să fie scos din palat.
Atunci Sfântul Amfilohie s-a întors către Teodosie și i-a spus cu blândețe, dar cu fermitate:
„Vezi, o, împărate, cum nu suferi necinstirea fiului tău? Așa și Dumnezeu Tatăl nu rabdă necinstirea Fiului Său și urăște pe cei care hulesc dumnezeirea Lui.”
Aceste cuvinte au pătruns adânc în inima împăratului, care a înțeles sensul mustrării. Imediat a dat lege prin care ereticii erau îndepărtați din cetățile creștine, spre protejarea dreptei credințe.
Moștenirea duhovnicească și trecerea la Domnul
Sfântul Ierarh Amfilohie nu a fost doar un mărturisitor al credinței, ci și autor al mai multor scrieri teologice, care au luminat poporul și au apărat Biserica de rătăciri. Scrierile sale despre credință și despre Sfânta Treime rămân mărturii ale înțelepciunii sale dumnezeiești.
După mulți ani de slujire, ajungând la adânci bătrâneți, Sfântul Amfilohie s-a odihnit în pace, în anul 395, mutându-se la locașurile cele cerești. A rămas în memoria Bisericii ca un păstor curajos, un mărturisitor statornic și un monah smerit, pentru care dragostea de liniște nu a fost niciodată mai presus decât ascultarea de voia lui Dumnezeu.
Sfântul Amfilohie, pildă de credință și smerenie
Viața Sfântului Ierarh Amfilohie arată unirea dintre smerenia pustnicului și râvna păstorului chemat de Dumnezeu prin lucrare îngerească. El a rămas apărător neclintit al dreptei credințe și mărturisitor al dumnezeirii lui Hristos și a Duhului Sfânt în vremuri tulburate.
Condacul Sfântului Ierarh Amfilohie, Episcopul Iconiei
Glasul 2
Cele de sus căutând…
Dumnezeiescul tunet, trâmbiţa Duhului, săditorule de credincioşi şi tăietorule de eresuri, Sfinte Ierarhe Amfilohie, slujitorule cel mare al Treimii, împreună cu îngerii fiind pururea, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Ierarh Amfilohie, Episcopul Iconiei
Glasul 4
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.