În fiecare an, la data de 16 august și la data de 20 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie pe Sfântul Cuvios Gherasim din Kefalonia, numit și Noul Pustnic. Viața sa, plină de nevoință, de credință neclintită și de iubire față de oameni, a fost o adevărată lumină duhovnicească într-un secol tulburat, în care creștinii trăiau adesea în suferință și lipsuri.
Prin viața sa ascetică, prin darul vindecării și al izgonirii demonilor, Sfântul Gherasim a devenit o icoană vie a milostivirii și a sfințeniei, un izvor nesecat de binecuvântare pentru cei ce-i caută ajutorul cu credință.
Nașterea și copilăria sfântului
Sfântul Gherasim s-a născut în anul 1509, în cetatea Trikkala din Peloponez, într-o familie nobilă și evlavioasă, neamul Notara, cunoscut în istoria greacă pentru credința și statornicia sa în vremuri de mare încercare. Din copilărie, Gherasim a fost crescut în frica de Dumnezeu și în dragoste față de rugăciune, arătând o înțelepciune neobișnuită pentru vârsta sa. Nu era atras de bogățiile lumești, ci de liniștea sufletului, de citirea Scripturilor și de exemplul sfinților.
Pe măsură ce creștea, dorul de Dumnezeu i-a umplut inima, iar la vârsta tinereții a ales să lase toate cele trecătoare și să se dăruiască vieții monahale.
Intrarea în monahism și anii de formare duhovnicească
Tânărul Gherasim s-a călugărit mai întâi pe insula Zakynthos, unde a deprins rânduiala vieții ascetice. După o vreme, dorind o nevoință și mai adâncă, s-a îndreptat către Muntele Athos, „Grădina Maicii Domnului”, unde a fost tuns în schimă mare și a petrecut ani de zile în rugăciune, post și priveghere. Aici a învățat de la marii sihaștri ai Athosului taina tăcerii, a răbdării și a rugăciunii neîncetate.
După o perioadă de intensă pregătire duhovnicească, cu binecuvântarea părinților athoniți, Sfântul Gherasim a pornit într-un pelerinaj sfânt către Țara Sfântă, dorind să se închine la Mormântul Domnului și să trăiască în locurile pe care Mântuitorul le-a sfințit prin jertfa Sa.
Călătoriile în Țara Sfântă și nevoințele pustnicești
Ajuns la Ierusalim, Sfântul Gherasim a slujit la Sfântul Mormânt, unde a fost rânduit îngrijitor al candelelor, slujire pe care a împlinit-o cu mare smerenie și dragoste. A fost hirotonit diacon și apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534–1579), primind astfel binecuvântarea de a sluji Sfânta Liturghie și de a împărtăși credincioșilor Trupul și Sângele Domnului.
După hirotonire, dorind o viață mai retrasă, Sfântul s-a dus în pustiul Iordanului, unde a petrecut patruzeci de zile în post și rugăciune neîntreruptă, asemenea Mântuitorului. Aici a trăit numai cu ierburi și apă, îmbrăcat în haine simple, rugându-se pentru întreaga lume.
În peregrinările sale, a vizitat Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria și Egiptul, închinându-se în multe locuri sfinte și adunând bogăție duhovnicească. Toate aceste călătorii nu au fost pentru curiozitate, ci pentru a se adânci în taina smereniei și a cunoașterii lui Dumnezeu.
Retragerea pe insula Kefalonia
După ani de nevoință în Țara Sfântă, Cuviosul Gherasim a simțit îndemn dumnezeiesc să se retragă din nou în Grecia. A petrecut un timp pe insula Zakynthos, unde a dus viață de sihastru, hrănindu-se doar cu ierburi. Însă, după cinci ani de viețuire în singurătate, a primit în inima sa chemarea de la Dumnezeu de a merge pe insula Kefalonia, locul unde avea să-și desăvârșească viața și să devină făcător de minuni.
Pe insula Kefalonia, Sfântul și-a găsit adăpost într-o peșteră aflată în apropierea locului numit Omala. Aici a petrecut ani de zile în rugăciune și în post, iar mai târziu a restaurat biserica Adormirii Maicii Domnului, întemeind în jurul ei o mănăstire de maici. Această mănăstire, cunoscută astăzi ca Mănăstirea Sfântului Gherasim din Omala, a devenit un loc de pelerinaj vestit în întreaga lume ortodoxă.
Sfântul Gherasim le-a fost maicilor un adevărat părinte duhovnicesc: le-a învățat smerenia, ascultarea, blândețea și rugăciunea neîncetată. El însuși muncea împreună cu ele, lucra pământul, ajuta la construcții și la treburile zilnice, arătând prin pilda sa că adevărata sfințenie se arată prin fapte simple, făcute cu dragoste și credință.
Viața sa ascetică și darurile duhovnicești
Sfântul Gherasim ducea o viață de aspră nevoință. Dormea pe pământul gol, se ruga noaptea cu lacrimi, și adesea stătea în genunchi ore întregi, cu mâinile ridicate către cer. Pentru smerenia și curăția inimii sale, Dumnezeu i-a dăruit darul vindecării bolnavilor și puterea de a izgoni duhurile necurate.
Numeroase mărturii spun că, în timpul vieții sale, mulți oameni chinuiți de boli sau posedați de demoni veneau la el și erau tămăduiți. Chiar și astăzi, în Kefalonia, tradiția vindecărilor continuă: cei bolnavi se apropie de racla cu moaștele sfântului și primesc alinare și întărire.
Sfântul Gherasim a fost, de asemenea, un făcător de minuni în vreme de secetă, aducând ploaie prin rugăciune, și un proroc, descoperind cele ce aveau să se întâmple. Toate acestea nu le făcea spre slavă deșartă, ci din milă pentru oameni, ca să se întărească credința lor în Dumnezeu.
Adormirea și descoperirea sfintelor sale moaște
Cuviosul Gherasim a trăit pe pământ șaptezeci și unu de ani, dintre care treizeci i-a petrecut în Kefalonia, nevoindu-se neîncetat. Simțindu-și apropierea sfârșitului, i-a adunat pe toți ucenicii și pe maicile din mănăstire, i-a binecuvântat și i-a îndemnat să păstreze credința și dragostea între ei.
Apoi, în ziua de 15 august 1579, chiar de Adormirea Maicii Domnului, Cuviosul Gherasim și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. Pentru că praznicul Maicii Domnului era o mare sărbătoare, pomenirea lui se face a doua zi, pe 16 august, iar la 20 octombrie se prăznuiește descoperirea sfintelor sale moaște, petrecută în anul 1581.
După doi ani de la adormirea lui, mormântul a fost deschis, iar trupul sfântului a fost găsit neputrezit, întreg și bine mirositor. Moaștele sale au fost așezate într-o raclă de lemn, iar mai târziu într-una de argint, unde se păstrează până astăzi, răspândind o mireasmă cerească și săvârșind nenumărate minuni.
Minunile Sfântului Gherasim și cinstirea sa în lume
Până în zilele noastre, Sfântul Gherasim este considerat ocrotitorul insulei Kefalonia. În fiecare an, în zilele de prăznuire, mii de credincioși din Grecia și din întreaga lume vin să se închine la sfintele sale moaște. În chip minunat, trupul său este ridicat din raclă și purtat în procesiune prin curtea mănăstirii, rămânând moale și ușor, ca și cum ar fi viu.
Numeroase vindecări s-au petrecut la atingerea sfintelor sale moaște: bolnavi de epilepsie, paralizie, boli psihice sau trupești s-au vindecat prin rugăciunea către sfânt. În mod deosebit, el este chemat de creștini pentru izgonirea duhurilor rele și vindecarea celor posedați, fiind socotit de popor drept „alungătorul demonilor”.
De asemenea, el a ocrotit insula de cutremure și de secetă, iar în momentele de primejdie, locuitorii Kefaloniei au alergat mereu la ajutorul său, simțind puterea rugăciunilor lui.
Moștenirea duhovnicească
Sfântul Gherasim din Kefalonia rămâne un model de sfințenie trăită în smerenie și iubire. Nu a căutat slava lumii, ci pacea inimii. Nu a rostit cuvinte mari, ci a făcut fapte pline de har. Prin viața lui simplă și curată, a arătat că adevărata bucurie se găsește doar în unirea cu Dumnezeu.
Astăzi, mănăstirea sa din Omala este un loc de rugăciune și de minune continuă. Pelerinii care vin acolo simt o pace adâncă, ca o adiere de har, iar icoana sfântului este cinstită în toată lumea ortodoxă.
Sfântul Gherasim din Kefalonia ne cheamă și pe noi să ne curățim inimile, să ne apropiem de Dumnezeu prin rugăciune și prin fapte bune
El este un prieten al celor întristați, un ajutor al celor bolnavi, un izbăvitor al celor chinuiți.
Cuvintele Apostolului se potrivesc vieții sale: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2, 20).
În această trăire s-a împlinit întreaga viață a Sfântului Gherasim, o viață de jertfă, de credință și de iubire desăvârșită.
Condacul Sfântului Cuvios Gherasim din Kefalonia
Nu înceta, înţelepte Gherasime, ca un milostiv, a ocroti pe cei ce caută spre tine cu inimă curată şi a te ruga neîncetat către Domnul, ca să ne izbăvim de toată mânia şi uneltirea cea cumplită, noi cei ce strigăm cu căldură către tine: Grăbeşte, purtătorule de Dumnezeu şi-i apără pe robii tăi de săgeţile celui viclean, cel ce eşti slujitor adevărat al lui Hristos.
Troparul Sfântului Cuvios Gherasim Kefalonitul
Glas 4
Vieţuitor al pustiului, ocrotitor al ortodocşilor şi înger în trup, vindecător şi de Dumnezeu purtător te-ai arătat nouă. Pentru aceasta noi, credincioşii, te lăudăm pe tine, dumnezeiescule Gherasim, că în chip vrednic ai dobândit de la Dumnezeu tămăduiri şi harul veşnic, şi îi vindeci pe cei bolnavi, pe demoni îi alungi, iar celor ce te cinstesc pe tine le izvorăşti tămăduiri. Vlăstar dumnezeiesc al Peloponesului şi comoară neprădată a Kefaloniei, lauda cea mare a întregii Elade, Sfinte Gherasim de Dumnezeu purtătorule, ocroteşte pe robii tăi!