În fiecare an, la 5 octombrie, Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos îmbracă veșminte de sărbătoare duhovnicească, cinstind cu priveghere de toată noaptea pe Sfântul Evdochim Vatopedinul, un monah al cărui nume și viață au fost tăinuite oamenilor, dar descoperite de Dumnezeu prin minunea aflării sfintelor sale moaște.
Istoria acestui sfânt este una dintre cele mai tainice și grăitoare mărturii despre lucrarea Duhului Sfânt în Biserica Ortodoxă, care sfințește în taină pe cei smeriți și ascunși lumii.
Descoperirea minunată a unui sfânt necunoscut
În anul 1841, în timpul restaurării osuarului Mănăstirii Vatoped, lucrătorii au făcut o descoperire neobișnuită. Într-un loc al osuarului, printre osemintele călugărilor adormiți, s-a aflat trupul unui monah care se afla în genunchi, într-o poziție de rugăciune, ținând cu amândouă mâinile la piept o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Trupul său, deși îngropat de multă vreme, se păstrase într-o stare neobișnuit de bună, iar chipul său exprima pace și sfințenie.
Această descoperire a umplut de cutremur și de bucurie inimile părinților vatopedini, care au înțeles că se aflau în fața unui sfânt necunoscut, unui monah care și-a trăit viața în smerenie desăvârșită, ascuns de ochii lumii, dar luminat de harul dumnezeiesc.
Mulțumind lui Dumnezeu pentru această descoperire minunată, obștea mănăstirii a adus osemintele monahului în biserica mare a mănăstirii, în ziua de 5 octombrie 1841, și au rânduit o priveghere de toată noaptea, după rânduiala sărbătorilor mari. Pentru că nimeni nu cunoștea numele său, părinții l-au numit „Evdochim”, nume care în limba greacă înseamnă „cel vrednic de cinste” sau „cel bineplăcut lui Dumnezeu”.
Astfel, fără a-i ști numele de botez, Biserica a recunoscut în el un sfânt plăcut lui Hristos, al cărui chip smerit și curat s-a arătat vrednic de cinstirea credincioșilor.
Minunile Sfântului Evdochim
De la scurt timp după aflarea sfintelor sale moaște, au început să se săvârșească minuni și tămăduiri prin rugăciunile către Sfântul Evdochim. Primul care s-a învrednicit de o vindecare minunată a fost un monah bătrân de la schitul Colciu, care vreme de cinci ani fusese paralizat și nu-și putea mișca trupul. Venind la Mănăstirea Vatoped, s-a rugat cu credință la moaștele Sfântului și a fost vindecat îndată, ridicându-se pe picioarele sale, lăudând pe Dumnezeu.
De atunci, nenumărați credincioși și monahi au primit alinare și tămăduire, iar minunile au fost mărturisite de obștea vatopedină cu smerenie și recunoștință.
Pe racla de argint în care sunt așezate sfintele moaște, se poate citi până astăzi o inscripție ce amintește una dintre aceste minuni:
„Această raclă s-a făcut pentru cinstitul cap al Sfântului Evdochim de către monahul Gavriil, pe care Sfântul l-a vindecat de o boală cumplită.”
Această mărturie, săpată în argint, stă ca o dovadă vie a puterii rugăciunii și a harului ce izvorăște din sfintele moaște ale celor care s-au făcut locașuri ale Duhului Sfânt.
Sfințenia ascunsă, pecetea celor smeriți
Un aspect care mișcă adânc inimile celor care află despre viața Sfântului Evdochim este tocmai tăinuirea numelui său. Dumnezeu a voit ca numele său pământesc să rămână necunoscut, pentru ca întreaga slavă să se dea Celui ce „Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei 6, 4).
Această taină ne amintește că sfințenia adevărată nu are nevoie de recunoașterea oamenilor. Mulți dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii au trăit necunoscuți, în smerenie și ascultare, arătând că nu slava lumească, ci curăția inimii și rugăciunea neîncetată sunt drumul către Dumnezeu.
Sfântul Evdochim Vatopedinul este chipul monahului adevărat, al omului care s-a adâncit în rugăciune până la unirea cu Dumnezeu. Faptul că trupul său a fost găsit în genunchi, cu icoana Maicii Domnului strânsă la piept, arată limpede viața sa de rugăciune fierbinte și iubire curată față de Născătoarea de Dumnezeu.
Prin aceasta, Dumnezeu a arătat că și atunci când omul dispare în tăcerea ascultării, lumina sfințeniei nu poate fi ascunsă sub obroc. Sfântul Evdochim a fost descoperit nu de oameni, ci de voia dumnezeiască, spre întărirea celor care trăiesc în smerenie și ascundere de lume.
Legătura cu Sfântul Sava Vatopedinul
Potrivit unei tradiții orale vechi, păstrată în Muntele Athos, unii dintre bătrânii aghioriți au spus că Sfântul Evdochim ar fi putut fi același cu Sfântul Sava Vatopedinul, „nebunul pentru Hristos”, care a trăit în secolul al XIV-lea. Acest cuvios era cunoscut pentru viața sa plină de smerenie și nebunie sfântă, ascunzându-și virtuțile sub chipul nebuniei, pentru a fugi de lauda oamenilor.
Dacă această tradiție este adevărată sau nu, numai Dumnezeu știe. Dar faptul că sfințenia lui Evdochim a fost descoperită tocmai la Mănăstirea Vatoped, acolo unde și Sfântul Sava a viețuit, nu poate fi socotit întâmplare.
În amândoi se arată lucrarea Duhului Sfânt, care sfințește inimile celor care s-au lepădat de sine și au iubit tăcerea și ascultarea.
Cinstirea Sfântului Evdochim la Mănăstirea Vatoped
De la descoperirea sa minunată și până astăzi, Mănăstirea Vatoped săvârșește în fiecare an, la 5 octombrie, priveghere de toată noaptea, în cinstea Sfântului Evdochim. În această zi, biserica se umple de mireasma rugăciunii și de lumina candelelor, iar monahii și pelerinii se închină la racla cu sfintele moaște, cerând mijlocirea sfântului.
Cinstirea sa s-a răspândit treptat și în afara Sfântului Munte, iar mulți credincioși care au auzit de minunile lui s-au încredințat ajutorului său grabnic. Moaștele sale, păstrate cu evlavie în biserica mare a mănăstirii, sunt socotite izvor de tămăduire și mângâiere sufletească.
Sfântul Evdochim este chemat mai ales de cei bolnavi, de cei aflați în suferință și de monahii care doresc să urmeze calea smereniei și a rugăciunii neîncetate. Prin mijlocirea lui, Dumnezeu a dăruit numeroase vindecări și întăriri sufletești celor care s-au rugat cu credință.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Evdochim
Pilda vieții și a descoperirii Sfântului Evdochim Vatopedinul este una dintre cele mai limpezi mărturii despre adevărata sfințenie, care nu se arată prin cuvinte, ci prin tăcere; nu prin slavă, ci prin ascundere.
El ne arată că sfințenia nu este un dar al celor puternici, ci al celor smeriți; nu al celor care se arată lumii, ci al celor care se roagă în taină. Trupul său descoperit în genunchi, cu icoana Maicii Domnului la piept, este o icoană vie a monahului care și-a aflat odihna în rugăciune și iubire curată.
Viața și cinstirea Sfântului Evdochim Vatopedinul rămân o dovadă că Dumnezeu descoperă sfințenia atunci când vrea și cui vrea, arătând că niciun suflet drept nu este uitat
El a fost un monah simplu, un rugător ascuns, dar Dumnezeu l-a făcut cunoscut întregii lumi ortodoxe, ca un mărgăritar ascuns în adâncurile pământului, scos la lumină prin harul dumnezeiesc.
Astăzi, cei care ajung la Vatoped se închină cu evlavie la sfintele sale moaște, simțind pacea și harul care izvorăsc din ele.