Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în fiecare an, pe 7 iulie, pe Sfântul Cuvios Toma din Maleon, un mare nevoitor al pustiei și făcător de minuni, care a strălucit ca o stea luminoasă în secolul al X-lea, în apropiere de Sfântul Muntele Athos. Viața lui este o mărturie puternică despre convertirea inimii, despre părăsirea lumii și a slavei deșarte, pentru a urma calea îngustă, dar luminoasă, a Domnului Iisus Hristos.
Ostaș în lume, războinic în duh
La începutul vieții sale, Toma era un comandant de oști vestit, bogat și slăvit printre oamenii vremii. Era înzestrat cu un trup puternic, impunător, și era înfricoșător în luptă, învingând de multe ori armatele potrivnice. Faima sa se răspândise în toată regiunea, nu doar pentru abilitățile sale militare, ci și pentru noblețea sa.
Însă, în ciuda acestei vieți strălucite și pline de glorie pământească, Toma simțea în adâncul sufletului o chemare mai înaltă. Inima lui a fost „rănită” de dragostea pentru Domnul Iisus Hristos. Această rană, dulce și sfântă, l-a făcut să părăsească tot ceea ce era socotit de preț în ochii lumii: averea, faima, puterea și poziția. A ales să se smerească întru Hristos și să se îmbrace în haina cea aspră a monahului, urmând calea Domnului, în sărăcie și smerenie.
Ucenic al pustiei și luptător împotriva duhurilor
După ce a lepădat viața lumească, Cuviosul Toma a început să cerceteze așezămintele monahicești din părțile de răsărit ale Imperiului Bizantin, căutând povățuirea părinților îmbunătățiți și a nevoitorilor care viețuiau în liniște și asceză. A învățat de la acești părinți lucrarea rugăciunii neîncetate, lupta cu patimile și dobândirea smereniei.
Dorind o viețuire și mai înaltă, în adâncimea pustiei, Dumnezeu i-a rânduit o călăuzire cerească. Se spune că un stâlp de foc îi lumina calea în timpul nopților, iar însuși Sfântul Prooroc Ilie i s-a arătat și l-a călăuzit, precum odinioară pe Elisei, către Muntele Maleon, un munte aflat în apropiere de Muntele Athos. Acolo, Toma s-a așezat într-un loc izolat, unde a început o viață de rugăciune neîntreruptă, post, priveghere și nevoință aspră, în deplină tăcere și singurătate.
Făclie nestinsă pe muntele sfințeniei
Asemenea cuvintelor Domnului: „ Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.” (Matei 5,14-15), nici viața Cuviosului Toma nu a putut rămâne tăinuită. Deși el a căutat să se ascundă de lume, strălucirea vieții lui sfinte a ieșit la iveală. Oamenii au început să-l caute, au auzit despre el, despre darul lui de a vindeca și despre liniștea adâncă pe care o răspândea în jurul său.
Astfel, Muntele Maleon a devenit un loc de pelerinaj tainic, iar chilie a Cuviosului un liman duhovnicesc pentru toți cei împovărați și bolnavi, trupește sau sufletește. Cu darul primit de la Dumnezeu, Sfântul Toma tămăduia toate bolile: orbilor le reda vederea, șchiopilor le dădea puterea de a merge, iar asupra celor stăpâniți de duhuri necurate făcea rugăciuni prin care aceștia erau izbăviți.
Se spune că, prin rugăciunile lui, a izvorât și apă din stâncă, adăpându-i pe cei însetați și pe bolnavii care veneau la el. Harul lui Dumnezeu lucra în el cu putere, iar sfaturile sale aduceau pace, lumină și întoarcere la pocăință pentru mulți dintre cei care îl întâlneau.
Viață cerească pe pământ
Cuviosul Toma nu era doar un tămăduitor de trupuri, ci și un învățător al sufletelor. El însuși trăia asemenea îngerilor, fiind neîncetat în rugăciune și în contemplație dumnezeiască. Trupul său era îmblânzit de post și osteneli, dar sufletul său se înălța în văzduhul vederilor dumnezeiești. Se învrednicea adesea de descoperiri cerești și vedenii sfinte, pe care le păstra în adâncul inimii sale, ca pe niște comori.
Viața lui era o predică vie, o arătare a Evangheliei lui Hristos înfăptuită în trup omenesc. Dintr-un comandant de oști biruitor în războaie omenești, se transformase într-un general al armatei duhovnicești, care biruia neîncetat ispitele, patimile și cursele diavolului, cu sabia rugăciunii și cu platoșa smereniei.
Minuni după moarte
Sfântul Toma a adormit cu pace în Domnul în veacul al X-lea, însă lucrarea lui nu s-a sfârșit odată cu sfârșitul trupesc. Trupul său, transfigurat prin sfințenie, a rămas izvor de minuni. La sfintele sale moaște, cei bolnavi continuau să primească tămăduire, iar cei împovărați de duhuri necurate erau izbăviți.
Mulți dintre cei care s-au închinat la racla sa cu credință au mărturisit despre vindecări neașteptate, minuni care depășeau înțelegerea omenească și mângâiere duhovnicească pe care o primeau prin mijlocirea Sfântului. El a devenit un grabnic ajutător pentru toți cei care îl cheamă în rugăciune cu credință și cu inimă curată.
Pilda vieții Cuviosului Toma
Într-o lume în care slava lumească și puterea sunt încă dorite și urmărite, viața Sfântului Toma ne oferă o contra-pildă, un exemplu de lepădare de sine, de smerenie adâncă și de iubire totală pentru Domnul nostru Iisus Hristos. El ne arată că adevărata biruință nu este împotriva trupului, ci împotriva patimilor; nu în cucerirea orașelor, ci în cucerirea propriei inimi prin harul Duhului Sfânt.
Cuviosul Toma este și o mărturie că Dumnezeu nu lasă neluminată nicio virtute și că sfințenia nu poate fi ascunsă. Așa cum făclia nu poate fi pusă sub obroc, nici viața sfântă nu poate rămâne necunoscută, căci ea luminează lumea.
Sfântul Toma din Maleon a devenit o icoană a lepădării de lume și a înălțării duhovnicești
Dintr-un om al lumii și al războiului, a devenit un om al păcii și al lui Dumnezeu, trăitor al unei vieți cerești pe pământ. Prin el, se adeverește cuvântul Scripturii: Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.” (Galateni 5,24).
Să-l rugăm pe Cuviosul Toma să mijlocească pentru noi înaintea Domnului, ca și noi să părăsim cele deșarte ale lumii și să urmăm calea cea strâmtă, dar plină de lumină, a mântuirii. Amin.
Condacul Sfântului Cuvios Toma din Maleon
Glasul 4
Cel Ce Te-ai înălţat…
Mare biruinţă bărbăteşte ai arătat, aprinzându-te de dragostea cea dumnezeiască. Pe împăratul cel stricăcios şi toate cele frumoase le-ai biruit, să vârşind sălăşluirea la Muntele Maleon din care te-ai suit la cele cereşti, către Împăratul împăraţilor, Sfinte Părinte Toma; roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Cuvios Toma din Maleon
Glasul 8
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Toma, duhul tău.