Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul este unul dintre sfinții cei mai iubiți și mai adânc cinstiți în întreaga lume ortodoxă, cunoscut în mod deosebit ca ocrotitor al copiilor și vindecător al pruncilor bolnavi.
Ziua lui de pomenire, 26 noiembrie, adună în jurul icoanei sale mame, copii și familii care cer ajutorul lui grabnic în vreme de încercare.
Sfințit încă din pântecele maicii sale
Potrivit tradiției sinaxarului, Sfântul Stelian a fost ales de Dumnezeu încă din pântecele maicii sale și s-a făcut lăcaș vrednic al Duhului Sfânt. Părinții săi erau oameni credincioși și avuți, trăitori în vremuri tulburate pentru creștinii din Răsărit, când Biserica era greu încercată de prigoanele iconoclaștilor. În acea perioadă, numeroși ierarhi, preoți, monahi și credincioși au suferit pentru apărarea sfintelor icoane. În sânul acestei zbuciumate epoci s-a născut pruncul Stelian, într-o familie încercată de o altă durere: pierderea repetată a copiilor lor.
Din mulți prunci născuți, doar Stelian a supraviețuit, iar această realitate a rămas pentru el izvor de sensibilitate și milă, formându-i încă de mic o inimă profund aplecată spre suferința celor mici. Dragostea părinților pentru singurul lor fiu s-a împletit cu recunoștința adusă lui Dumnezeu, iar copilul a crescut în duhul rugăciunii și al apropierii de viața Bisericii. Atmosfera slujbelor și frumusețea rugăciunilor au devenit pentru tânărul Stelian o a doua natură, un răsuflu al sufletului său.
Împărțirea averii și începutul vieții monahale
Rămas orfan de mic, Stelian a simțit și mai puternic chemarea spre desăvârșire. În loc să se sprijine pe averea mare lăsată de părinți, s-a hotărât să o împartă în întregime săracilor, urmând cuvântul Evangheliei și punând început bun vieții sale întru Hristos. A părăsit lumea și s-a îndreptat către una dintre numeroasele mănăstiri care împodobeau Asia Mică, alegând provincia Paflagonia, aproape de binecuvântata Capadocie, patria marilor ierarhi precum Sfântul Vasile cel Mare.
În acea regiune muntoasă, încărcată de tradiție monahală, se aflau numeroase peșteri și sihăstrii în care se nevoiau monahi cu viață sfântă. Într-o astfel de mănăstire a intrat tânărul Stelian, punându-se cu smerenie în ascultarea bătrânilor părinți duhovnicești. Râvna lui pentru rugăciune, nevoință și asceză i-a uimit pe frați, iar starețul vedea în el o vocație aparte.
Dorința de sihăstrie și viețuirea în peșteră
Deși starețul a rânduit ca Stelian să fie pregătit pentru preoție, acesta, în marea sa smerenie, s-a socotit nevrednic de o asemenea cinste, asemenea marilor sfinți care fugiseră de preoție: Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Ioan Gură de Aur. A cerut binecuvântarea să se retragă într-o peșteră din apropierea mănăstirii, pentru a se dedica postului, rugăciunii neîncetate și contemplației.
Astfel a început lungi ani de nevoință sihăstrească, într-o peșteră izolată, unde primea hrană direct de la un înger al lui Dumnezeu, semn al sfințeniei sale. Acolo, singurătatea nu era pentru el prilej de întristare, ci de întâlnire continuă cu Dumnezeu. Cu fiecare zi ce trecea, viețuirea lui devenea tot mai aspră, trupul tot mai înfrânat, iar sufletul tot mai luminat.
Darul vindecării și mila față de copii
În acea vreme, în părțile Paflagoniei a izbucnit o grea molimă care lovea în mod deosebit copiii. Părinții își pierdeau pruncii unul după altul, iar plânsul lor străpungea văzduhul. Auzind despre această nenorocire, Stelian, care purta în inimă amintirea durerii propriilor părinți, s-a aprins de milă și a început să se roage fierbinte pentru izbăvirea celor mici.
Rugăciunile lui au fost primite înaintea lui Dumnezeu, asemenea rugăciunilor Proorocului Ilie, iar molima a început să se stingă. Oamenii, văzând puterea lucrării lui Dumnezeu prin acest sihastru, au început să vină la peștera lui, cerând mijlocirea lui pentru copiii lor bolnavi.
Slujirea lui Stelian nu era una de doctor lumesc, ci una de doctor fără de arginți, căci el nu cerea nimic în schimb și nu se socotea pe sine făcător de minuni. Rugăciunea lui curată și iubirea lui nețărmurită față de copii erau adevărata lui medicină. De aceea, multe mame care chemau cu credință numele Sfântului Stelian și zugrăveau icoana lui primeau darul unor noi prunci, iar pe copiii bolnavi îi vedeau însănătoșiți.
Cinstirea contemporanilor și smerenia cuviosului
Faima cuviosului s-a răspândit cu repeziciune în toată Paflagonia și în regiunile învecinate. Oamenii veneau cu nădejde, îi cereau rugăciuni, iar el îi primea pe toți cu blândețe, fără a căuta slavă sau cinste omenească. Smerenia lui era atât de mare, încât se ferea de mulțimile care îl lăudau, dorind ca toată slava să fie dată numai lui Dumnezeu.
Sfântul Stelian a fost contemporan cu Sfântul Alipie Stâlpnicul, un alt mare luminător al pământului Paflagoniei. Ambii s-au remarcat prin viață aspră și nevoințe îngerești, fiind parte a aceluiași suflu duhovnicesc care a marcat monahismul Asiei Mici.
Adormirea sa și minunile de după moarte
Înainte ca Sfântul Stelian să-și dea sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, o lumină cerească a coborât peste peștera lui, iar îngerii s-au arătat pentru a-i lua sufletul la cer. Fața lui a strălucit ca soarele, semn limpede al slavei în care intrase.
Trupul său a fost găsit neputrezit, primind cuvenita cinstire și fiind adus în biserica mănăstirii sale de metanie. Credincioșii veneau să se închine la moaștele lui, iar minunile au continuat să se lucreze cu aceeași putere ca și în timpul vieții sale. Copiii bolnavi primeau sănătate, iar femeile care nu puteau avea prunci își vedeau rugăciunile împlinite.
Văzând evlavia poporului și mulțimea minunilor, Biserica l-a trecut în rândul cuvioșilor făcători de minuni, rânduind ca zi de pomenire 26 noiembrie, ziua mutării sale la Domnul.
Viața Sfântului Stelian Paflagonul este un mărturisitor luminos al iubirii lui Dumnezeu față de oameni și, în mod aparte, față de cei mici
Prin nevoință, rugăciune și dragoste necondiționată, el s-a făcut vas ales al Duhului Sfânt, doctor al sufletelor, sprijin al celor întristați și nădejde a familiilor îndurerate.
Astăzi, când lumea trece prin multe tulburări și copiii sunt tot mai vulnerabili, chemarea lui Sfântului Stelian este la fel de puternică: o chemare la rugăciune, la milă, la grijă pentru cei mici și la o viață trăită în lumina lui Hristos.
Troparul Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul, ocrotitorul pruncilor
Glas 8
Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat, şi cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Stelian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.