Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej (+1392) este unul dintre cei mai mari sfinți ai Ortodoxiei răsăritene, considerat luminător al poporului rus și părinte al monahismului din acele ținuturi.
Viața lui, plină de smerenie, rugăciune și minuni, a fost și rămâne o pildă de sfințenie și de slujire a lui Dumnezeu, iar influența lui spirituală s-a întins nu doar asupra ucenicilor săi, ci și asupra întregii Biserici.
Nașterea și semnele minunate din copilărie
Cuviosul Serghie s-a născut în anul 1313, în cetatea Rostovului, din părinți binecredincioși, Kiril și Maria. Încă dinainte de venirea sa pe lume, Dumnezeu a descoperit prin minuni chemarea lui la viața sfântă. Se povestește că atunci când mama lui a intrat la Sfânta Liturghie avându-l în pântece, pruncul a glăsuit de trei ori în momentele cele mai sfinte ale slujbei: la citirea Evangheliei, la Heruvic și la rostirea cuvintelor „Sfintele sfinților”. Minunea a fost văzută ca o mărturie a faptului că pruncul va fi un mare slujitor al Sfintei Treimi.
La botez i s-a pus numele Vartolomeu. Încă din pruncie, semnele unei vieți aparte s-au arătat: el nu sugea lapte în zilele de miercuri și vineri, rânduind de mic un post neobișnuit pentru un copil, dar care arăta chemarea lui la viața ascetică.
La șapte ani a început învățătura cărții, dar nu reușea să prindă ușor cunoștințele. Învățătorul său se ostenea mult, însă copilul nu sporea. Aceasta era lucrarea proniei dumnezeiești, pentru ca darul înțelegerii Scripturilor să îi fie dat direct de la Duhul Sfânt. Minunea s-a arătat atunci când, plimbându-se printr-o dumbravă, a întâlnit un monah, despre care se spune că era un înger în chip de călugăr. Acesta s-a rugat pentru el și l-a binecuvântat, iar de atunci Vartolomeu a început să înțeleagă cu ușurință toate învățăturile și să sporească în cunoștința lui Dumnezeu.
Viața monahală și întemeierea Lavrei Sfintei Treimi
După mutarea părinților săi la Radonej și apoi trecerea lor la cele veșnice, tânărul Vartolomeu a rămas cu dorul de a-și închina viața lui Dumnezeu. Alegându-și calea monahală, s-a retras în pădurile din apropierea Radonejului, unde a întemeiat o mică sihăstrie. Acolo, în liniște și în rugăciune neîncetată, a început să ducă viața de nevoință, fiind împreună cu fratele său mai mare, care însă, neputând răbda asprimea traiului, a părăsit locul. Astfel, Vartolomeu a rămas singur și s-a adâncit în rugăciune, post și osteneală.
În anul 1337, a fost tuns în monahism, primind numele Serghie. Mai târziu, în jurul său s-au adunat ucenici atrași de sfințenia vieții sale. Împreună cu ei, Cuviosul a întemeiat Mănăstirea Sfintei Treimi, care avea să devină una dintre cele mai mari lavre ale lumii ortodoxe. El a fost ales egumen, dar nu prin dorința sa, ci prin stăruința fraților. Ca păstor al obștii, Serghie a fost pentru toți chip de smerenie, blândețe și răbdare. Niciodată nu și-a arătat stăpânirea, ci s-a socotit slujitor al tuturor.
Viața duhovnicească și darurile lui Dumnezeu
Sfântul Serghie era în întregime dedicat rugăciunii și ascultării de Dumnezeu. Postea aspru, dormea foarte puțin și petrecea nopțile în privegheri. Pentru curăția inimii și pentru smerenia sa, Dumnezeu i-a dăruit darul facerii de minuni. Se povestește că a înviat un mort în numele lui Hristos și a vindecat pe mulți bolnavi. Avea darul înainte-vederii, cunoscând gândurile oamenilor și viitorul lor. De asemenea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat de mai multe ori, întărindu-l în lucrarea sa.
Una dintre cele mai cunoscute vedenii s-a petrecut într-o noapte când Sfântul se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului. El și ucenicul său Miheia au văzut o lumină mai strălucitoare decât soarele, iar în mijlocul acelei lumini s-a arătat Preasfânta Fecioară împreună cu Sfinții Apostoli Petru și Ioan. Maica Domnului i-a spus cuviosului să nu se teamă și i-a făgăduit ocrotire pentru mănăstirea și ucenicii lui atât în viață, cât și după moarte. Această vedenie a întărit nu doar pe Sfânt, ci și pe toți frații mănăstirii, care au văzut în ea o mărturie a alegerii cerești.
Sfântul Serghie și poporul său
Cuviosul Serghie nu a fost doar un mare nevoitor, ci și un părinte al poporului său. În vremea lui, Rusia era apăsată de jugul tătar și de dezbinări între cneji. Mulți domnitori și episcopi veneau la el pentru sfat și rugăciune.
Cel mai cunoscut episod istoric este legat de cneazul Dimitrie Donskoi, care înainte de bătălia de la Kulikovo (1380) a venit la Cuviosul Serghie pentru binecuvântare. Sfântul i-a prorocit biruință asupra tătarilor, iar aceasta s-a împlinit. Prin aceasta, Serghie a devenit un simbol al unității și al eliberării poporului său.
Totodată, el a întemeiat și a sprijinit numeroase mănăstiri în toată Rusia, trimițând ucenici care să ducă mai departe duhul său de rugăciune și de nevoință. Astfel, a pus bazele unei adevărate renașteri spirituale în ținuturile rusești.
Adormirea și cinstirea Sfântului Cuvios Serghie
Cuviosul Serghie s-a săvârșit către Domnul la 25 septembrie 1392. Moartea lui a fost ca o trecere lină la viața veșnică, fiind înconjurat de ucenicii săi. Mormântul său a devenit grabnic izvorâtor de minuni, iar Lavra Sfintei Treimi din Radonej a rămas până astăzi unul dintre cele mai mari centre duhovnicești ale lumii ortodoxe.
După adormirea sa, Sfântul s-a arătat de multe ori celor care îi cereau ajutorul. Vindecări de boli, izbăviri de necazuri și întăriri în credință s-au săvârșit prin rugăciunile lui. Canonizarea sa s-a făcut curând după moarte, iar Biserica îl prăznuiește ca pe un nou făcător de minuni.
Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej este chip al sfințeniei și al slujirii desăvârșite
De la minunile copilăriei și până la vedenia Maicii Domnului, de la întemeierea mănăstirilor și până la sprijinirea cnejilor în lupta pentru libertate, viața sa întreagă a fost o lucrare a Duhului Sfânt. El a unit poporul său prin rugăciune și prin sfat, a întărit Biserica prin viața monahală și a lăsat o moștenire de neprețuit: credința în puterea lui Dumnezeu și în mijlocirea Maicii Domnului.
Pomenirea lui, pe 25 septembrie, este prilej de întărire în credință și de chemare la viață curată. Sfântul Serghie rămâne pentru toți creștinii un model de smerenie, de iubire și de dăruire în slujba Domnului, iar rugăciunea sa este adăpost și mângâiere pentru toți cei ce îl cheamă cu credință.
Condacul Sfântului Cuvios Serghie de la Radonej
Glasul 8
Biruit de dragostea Hristosului tău, o, Sfinte, L-ai urmat fără să privești înapoi, urând toate plăcerile trupului și strălucind ca soarele peste patria ta natală, pentru aceasta Hristos te-a îmbogățit cu darul facerii de minuni. Pomenește-ne pe noi cei ce cinstim strălucită pomenirea ta, ca să strigăm ție: Bucură-te, o, Serghie, cel cu înțelepciune dumnezeiască.
Troparul Sfântului Cuvios Serghie de la Radonej
Glasul 4
Ca un neprihănit atlet al nevoinței și adevărat ostaș al lui Hristos Dumnezeul nostru, luptând până la sânge lupta cea bună împotriva patimilor în această viață pământească, nevoindu-te în cântare, în priveghere și în postire, te-ai făcut pildă ucenicilor tăi. Pentru aceasta, Și-a făcut sălaș în tine Duhul Sfânt, a Cărui lucrare te-a împodobit cu frumusețe strălucitoare. Cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Sfintei Treimi, pomenește turma pe care cu înțelepciune ai adunat-o și nu uita să-i cercetezi pe fiii tăi, așa cum ai făgăduit, Sfinte Părinte Serghie.