În fiecare an, la data de 19 iunie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește cu evlavie pe Sfântul Cuvios Paisie cel Mare, unul dintre cei mai aleși părinți ai pustiei egiptene, numărat printre marii nevoitori și rugători ai lumii ortodoxe. Exemplul său de viață sfântă și minunile săvârșite întru numele Domnului rămân neșterse în conștiința Bisericii, fiind o călăuză spre desăvârșire pentru toți creștinii.
Obârșia și chemarea dumnezeiască
Paisie s-a născut în Egipt, în secolul al IV-lea, într-o familie dreptcredincioasă, binecuvântată cu șapte copii. Părinții săi, bogați nu doar material, ci mai ales în fapte bune, își creșteau pruncii în frica de Dumnezeu și în ascultarea poruncilor Lui. După moartea tatălui, întreaga grijă a familiei a căzut pe umerii mamei, o femeie evlavioasă și înțeleaptă. Ea se îngrijea în mod special de Paisie, cel mai mic dintre frați, pe care îl simțea a fi slab și firav.
Într-o noapte, i s-a arătat un înger al Domnului care i-a vestit alegerea cerească a copilului său: „Dumnezeu, Tatăl sărmanilor, m-a trimis să-ți spun că acest copil este alesul Lui, în care Se va slăvi numele Său cel Sfânt.” Copleșită de această descoperire, mama a răspuns cu smerenie și credință: „Toți copiii mei sunt ai lui Dumnezeu. Să-Și ia pe care voiește!” Dar îngerul a ales pe Paisie, în ciuda rezervei mamei, care îl considera neputincios: „Puterea lui Dumnezeu se sălășluiește în cei neputincioși.”
După această vedenie, mama l-a închinat pe Paisie slujirii Domnului, afierosindu-l lui Dumnezeu cu toată inima și încredințându-l harului ceresc.
Ucenicia sub Avva Pamvo
Ajuns la vârsta tânărului înțelegător, Paisie a fost atras cu putere de viața monahală. Ca un miel blând și curat, s-a dus în pustia Schitului, unde a fost primit de marele Avva Pamvo, unul dintre cei mai vestiți părinți ai deșertului egiptean. Acesta, luminat de Duhul Sfânt, a văzut în Paisie un vas ales și l-a primit cu dragoste, tunzându-l în chipul îngeresc al călugăriei.
Avva Pamvo l-a povățuit pe tânărul Paisie să nu-și ridice ochii spre fața oamenilor timp de trei ani, pentru a-și păstra mintea curată și rugătoare. Paisie a împlinit cu sfințenie această ascultare, petrecând ani întregi cu capul plecat, cugetând neîncetat la cele cerești și hrănindu-și sufletul din Sfintele Scripturi.
Această nevoință aspră a fost doar începutul unui urcuș duhovnicesc impresionant. Paisie s-a adâncit în rugăciune, în posturi cumplite și în lupta cu gândurile și ispitele. Prin harul covârșitor al lui Dumnezeu, Sfântul Paisie postea zile și chiar săptămâni în șir. Adesea el nu gusta nimic timp de câte cincisprezece zile și mai adesea câte o săptămână, iar odată, după mărturia Sfântului Ioan cel pitic, el nu a gustat nimic timp de șaptezeci de zile
Harismele și minunile Sfântului Paisie
Sfântul Cuvios Paisie cel Mare s-a învrednicit de o viețuire mai presus de fire. De multe ori, îngerii Domnului îl cercetau, iar însuși Domnul Iisus Hristos i s-a arătat și i-a zis: „Pace ție, nevoitorule al Meu ales!” Se povestește că Domnul Iisus i-a spălat picioarele și Paisie, la rândul lui, I-a spălat picioarele Mântuitorului, iar apoi a băut apa aceea, simțind în sine dulceața dumnezeiască
Pe Sfântul Paisie îl cerceta și Sfântul Proroc Ieremia, căruia îi purta mare evlavie și ale cărui cărți le citea necontenit. Deși era egiptean și nu știa limba siriană, în urma rugăciunii sale stăruitoare, Dumnezeu i-a dăruit darul înțelegerii limbilor, ca să poată vorbi cu un bătrân sirian care-l vizitase în pustie, călăuzit de un glas ceresc.
Sfântul Cuvios Paisie cel Mare era înzestrat cu darul străvederii și al facerii de minuni. El cunoștea gândurile celor ce veneau la el și îi vindeca de boli trupești și sufletești. A fost atât de înalt în har, încât s-a spus despre el că, deși avea trup muritor, a trăit ca unul fără de trup.
Întâlniri cu alți sfinți și răspândirea slavei sale
Slava sfințeniei sale s-a răspândit în tot Egiptul și dincolo de hotarele acestuia. Mulți veneau la el ca să-i ceară sfat, rugăciune și binecuvântare. Printre aceștia a fost și Sfântul Pimen cel Mare, care, fiind încă tânăr, a dorit cu ardoare să-l vadă și să-l cunoască.
Într-o altă întâmplare minunată, un pustnic din Siria, nevoitor cu viață sfântă, s-a rugat Domnului să-i arate dacă este cineva asemenea lui în fapta bună. Și i s-a spus să meargă în Egipt, la Paisie. Mergând, cei doi s-au întâlnit în chip minunat, recunoscându-se prin darul lui Dumnezeu și vorbind în chip deosebit, cu darul înțelegerii graiului.
Se spune că, după ce acel bătrân a plecat, ucenicii lui Paisie au povestit cu uimire despre omul lui Dumnezeu care fusese în mijlocul lor. Un pustnic întârziat, auzind acestea, a alergat să-l prindă din urmă, dar Paisie i-a zis: „Stai, că acela acum a trecut mai mult de 18 mile, ducându-se pe un nor, la chilia sa.”
Adormirea și cinstirea Sfântului
După o viață de o aspră nevoință și slujire neîntreruptă lui Hristos, Paisie cel Mare s-a mutat la Domnul la adânci bătrâneți, în jurul anului 400. După adormirea sa, Sfântul Isidor Pelusiotul i-a mutat cu evlavie sfintele moaște în mănăstirea sa, unde le-a așezat cu cinste.
Sfântul Paisie a rămas pentru Biserică un model de smerenie, rugăciune neîncetată, post și discernământ. El ne arată că adevărata slavă nu vine din cele pământești, ci din comuniunea cu Dumnezeu și din lepădarea de sine.
Pomenirea Cuviosului Paisie cel Mare nu este doar o sărbătoare liturgică, ci o chemare la sfințenie
Viețuirea sa îngerească, ascultarea sa deplină și darurile cerești primite sunt dovada că orice suflet, oricât de slab în ochii lumii, poate ajunge „vas ales” al harului, dacă se încredințează cu totul lui Dumnezeu.
Cântare de laudă la Sfântul Paisie cel mare
Marele Paisie din fragedă vârstă
Ușile dorințelor lumii în urma lui le-a închis.
El duhul la Dumnezeu și-a înălțat,
La Domnul, singura lui dorire,
Precum marii sfinți de demult.
Monahii vin și pe marele Paisie întreabă:
„Dintre virtuți care
Îi este mai plăcută lui Dumnezeu? „
„Cea care ascunsă este!” le răspunde Paisie,
„Iar cea care cunoscută se face,
Domnul nu o primește. „
Când Paisie cu nevoințele-adânci
Pe Domnul cu viața lui L-a proslăvit,
Domnul Cel proslăvit la Paisie vine și-i zice:
„Pace ție, Sfinte al Meu.
Grăiește, care ți-e dorirea?
Căci dup-a ta dorire ție va fi.
Cere și vei primi!”
Auzind dintru a Domnului gură aceste cuvinte de foc,
Paisie capul își pleacă și plânge ca un copil.
„ Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase,
Om păcătos sunt eu!
Eu din pricina păcatelor mele
Apăsat sunt pururea la pământ.
După mare milostivirea Ta,
iartă-mi mie păcatele mele,
Toate păcatele mele,
Doamne, cele din copilăria mea
Și până acum și dăruiește-mi răbdare
Ca altele la sarcina mea să nu mai adaug;
Dăruiește-mi mie ca până la cea din urmă suflare a me
Pururea Voia Ta să fac,
Și de iubire spre Tine
Inima mea pururea să ardă. „
Domnul a împlinit a plăcutului Lui rugă,
Și o binecuvântare a dăruit sfântului Lui.
Condacul Sfântului Cuvios Paisie cel Mare
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Câştigat-ai nevoinţa şi petrecerea înfrânării, tu, Cuvioase Părinte Paisie, făcătorule de minuni; pentru aceea roagă-te pentru noi, cei ce săvârşim cu credinţă sfântă pomenirea ta.
Troparul Sfântului Cuvios Paisie cel Mare
Glasul 3
Îngerul cel în trup, cununa călugărilor, omul cel fără de trup, locuitorul cerurilor, dumnezeiescul Paisie se bucură prăznuind împreună cu noi pomenirea sa, dând dumnezeiesc dar celor ce se ostenesc pentru el; pentru aceasta cu multă osârdie să-l slăvim.