Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul este una dintre cele mai luminoase și iubite figuri duhovnicești ale secolului XX, un pustnic al iubirii și un dascăl al discernământului. Născut în ziua de 25 iulie 1924, în Farasa Capadociei, Asia Mică, a fost botezat de însuși Sfântul Arsenie Capadocianul, care i-a dat numele său, prorocind că acest copil va deveni monah. Pronia lui Dumnezeu a fost evidentă încă din primele clipe ale vieții sale, arătând că acest copil va urma o cale înaltă a sfințeniei.
O copilărie cu duh de sfințenie
După ce familia sa a fost nevoită să se refugieze în Grecia, micul Arsenie (numele său de botez) a crescut în Konitsa, unde a primit o educație simplă, dar profundă duhovnicește. Mama sa a fost un model de smerenie și înfrânare, învățându-l să nu caute lauda oamenilor, ci pe cea a lui Dumnezeu. Încă din copilărie, a fost atras de rugăciune și de citirea Sfintelor Scripturi și a Vieților Sfinților. Avea o dorință arzătoare de a deveni ascet și de a-I sluji lui Dumnezeu cu toată ființa sa.
Slăvirea lui Dumnezeu prin jertfă
În timpul războiului civil din Grecia, Arsenie a fost înrolat în armată ca transmisionist, o slujire care i-a permis să nu ia parte direct la uciderea aproapelui. În armată s-a remarcat prin dăruirea și jertfa sa pentru ceilalți. Nu numai că își făcea conștiincios datoria, dar lua și poverile celorlalți soldați asupra sa, lucrând în locul lor și asumându-și greșelile altora fără să se apere. În aceste condiții grele, dragostea sa pentru aproapele a atins măsura jertfei de sine.
Monahul dăruit lui Dumnezeu
După împlinirea făgăduinței făcute Maicii Domnului în timpul războiului, Arsenie a intrat în monahism în anul 1953, la Mănăstirea Esfigmenu din Sfântul Munte Athos, primind mai târziu numele de Paisie. Viața sa monahală a fost marcată de o nevoință aspră și o smerenie adâncă. Trăia în ascultare, în post, rugăciune și muncă neîncetată, fără a căuta vreun confort. Se ruga noaptea în picioare, cu Doamne Iisuse pe buze, dormind foarte puțin și în condiții grele.
În anii care au urmat, Sfântul Paisie a trecut prin mai multe locuri de nevoință, printre care Mănăstirea Filoteu, Mănăstirea Stomiu din Konița, dar și Muntele Sinai, unde a petrecut un timp în singurătate, într-o sihăstrie izolată. Aici a cunoscut o viață de adevărată pustnicie, trăind din posmag și ceai, rugându-se neîncetat și lucrând cu mâinile pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele.
Povățuitor și mângâietor al poporului lui Dumnezeu
După revenirea sa în Sfântul Munte Athos, Părintele Paisie s-a stabilit la Chilia Cinstitei Cruci, apoi la Panaguda, unde a petrecut ultimii ani din viață. Aici a primit mii de credincioși care veneau la el cu dureri, întrebări și nevoi. Le vorbea cu blândețe, le dădea sfaturi izvorâte din adâncă experiență duhovnicească, mustra cu iubire și îndruma cu discernământ. A devenit un adevărat „părinte al poporului”, asemenea Părinților din Pateric, purtând pe umeri suferințele tuturor.
Sfântul Paisie avea darul vederii cu duhul și al înainte-vederii. Mulți dintre cei care l-au cunoscut mărturisesc că le-a spus gândurile sau problemele înainte ca ei să le rostească. Cu toate acestea, trăia în cea mai adâncă smerenie, considerându-se cel mai păcătos dintre oameni și cerând tuturor să se roage pentru el.
Atitudine profetică în vremuri tulburi
Părintele Paisie nu a fost doar un nevoitor al pustiei, ci și un veghetor al vremurilor. A luat poziție față de multe rătăciri contemporane: împotriva filmului hulitor „Ultima ispită”, împotriva introducerii codului de bare cu cifra 666 pe buletine, împotriva desacralizării Sfântului Munte prin turism și tehnologie, împotriva nepurtării reverendei de către preoți. Avea un discernământ limpede, întemeiat pe har, nu pe informații lumești, și se făcea glasul Adevărului în fața compromisului și a indiferenței.
Ultimele suferințe și adormirea întru Domnul
În ultimii ani ai vieții, Sfântul Paisie a suferit de cancer. Cu toate acestea, nu a cerut alinare trupească, ci a primit boala ca pe o cale de desăvârșire. A refuzat injecțiile calmante, dorind să-și ducă crucea până la capăt. La Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti, unde a fost îngrijit în ultimele luni, s-a împărtășit pentru ultima oară în ziua de 11 iulie 1994, iar pe 12 iulie, la ora 23:00, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în pace și liniște.
A fost înmormântat simplu, în spatele bisericii Sfântului Arsenie, potrivit dorinței sale, fără a fi anunțată lumea. Dar vestea adormirii lui s-a răspândit repede și mii de oameni au început să vină la mormântul său. De atunci, nenumărate minuni s-au petrecut prin rugăciunile lui, iar mormântul său a devenit un loc de pelerinaj și de întărire duhovnicească.
Canonizarea și moștenirea sa duhovnicească
Biserica Ortodoxă a recunoscut sfințenia vieții sale și, la 13 ianuarie 2015, a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. Ziua de prăznuire a fost stabilită pe 12 iulie, ziua adormirii sale.
Scrierile Sfântului Paisie:
„Cuvinte duhovnicești (vol. I – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, vol. II – Trezirea duhovnicească, vol. III – Viața de familie, vol. IV – Nevoință duhovnicească, vol. V – Patimi și virtuți, vol. VI – Despre rugăciune)”, ,,Scrisori„, dar și alte cărți importante: „Viața Cuviosului Paisie Aghioritul”, ,,Părinți aghioriți și istorisiri duhovnicești”, ,, Semnele vremurilor 666”, ,,Semnele vremurilor din urma”, „Trezirea duhovnicească” și altele, sunt astăzi călăuze luminoase pentru toți cei care caută viața în Hristos. Simplitatea, realismul duhovnicesc și discernământul cu care a tratat problemele lumii contemporane fac ca învățăturile sale să fie mai actuale ca oricând.
Sfântul Paisie Aghioritul a fost și rămâne un dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă. Prin rugăciunile și pilda sa, ne cheamă pe fiecare dintre noi la nevoință, iubire, smerenie și discernământ.
Minuni ale Sfântului Paisie Aghioritul
De-a lungul vieții și după mutarea sa la Domnul, Sfântul Paisie Aghioritul a fost un izvor de binecuvântare pentru mulți credincioși. Harul lui Dumnezeu, lucrând prin smerenia și rugăciunea Sfântului, a adus vindecări, împăcări și întăriri în credință. Iată câteva dintre minunile mărturisite de cei care au primit ajutorul său:
Vindecarea unei femei bolnave de cancer
O femeie din Grecia, diagnosticată cu cancer într-un stadiu avansat, a mers la mormântul Sfântului Paisie din Suroti, plângând și cerând ajutor. A dormit acolo, la mormânt, și în vis l-a văzut pe Sfântul Paisie care i-a spus:
„Nu te teme, o să te faci bine. Să ai credință!”
Când s-a întors la spital pentru investigații, medicii nu au mai găsit nicio urmă de boală. Minunea a fost recunoscută și de doctori ca inexplicabilă medical.
Vindecarea unui copil orb
O familie a venit la Sfântul Paisie, în timp ce era în viață, cu un copil care se născuse orb. Sfântul l-a binecuvântat, l-a uns cu untdelemn de la candela Maicii Domnului și a spus:
„Mergeți în pace și rugați-vă Maicii Domnului.”
Peste câteva zile, copilul a început să vadă. Medicii nu puteau înțelege cum a fost posibil. Familia a mărturisit minunea în fața mai multor martori.
Înmulțirea cimentului la Mănăstirea Stomiu
Când se reconstruia Mănăstirea Stomiu din Konița, muncitorii au anunțat că nu mai ajunge cimentul. Părintele Paisie a mers în biserică, s-a rugat Maicii Domnului și a spus muncitorilor:
„Lucrați cu credință, Dumnezeu și Maica Domnului vor ajuta.”
La finalul lucrării, nu doar că a ajuns cimentul, ci au rămas și câțiva saci în plus. Această minune a fost văzută de zeci de oameni.
Potolirea ploii prin rugăciune
Odată, la Mănăstirea Suroti urma să se facă o priveghere importantă, iar cerul se întunecase, amenințând cu o furtună. Surorile s-au îngrijorat. Sfântul Paisie le-a spus:
„Stați liniștite, Maica Domnului va opri ploaia.”
Deși în împrejurimi a plouat torențial, asupra mănăstirii n-a căzut niciun strop de ploaie. După slujbă, cerul s-a luminat.
Arătarea în vis unei femei care voia să se sinucidă
O femeie disperată, care plănuia să-și pună capăt zilelor, l-a visat pe un monah bătrân care i-a spus:
„Nu face aceasta, nu ești singură. Hristos te iubește.”
Femeia nu știa cine este. După o vreme, a văzut într-o librărie o icoană a Sfântului Paisie și a izbucnit în plâns: era exact bătrânul din vis. A început o viață nouă, de rugăciune și spovedanie.
Vindecarea unui demonizat
Un tânăr care suferea de tulburări demonice a fost adus la Sfântul Paisie. După ce s-a rugat cu metanierul și a citit rugăciuni, Sfântul i-a atins fruntea și a spus cu blândețe:
„Să nu mai ai frică. De azi, diavolul nu va mai avea stăpânire asupra ta.”
Tânărul s-a liniștit complet, iar duhovnicul său a mărturisit că din acea zi a fost un om schimbat, cu viață curată.
Împăcarea miraculoasă a două familii învrăjbite
Două familii dintr-un sat erau într-o ură cumplită, ajungând chiar la violențe. Un membru al uneia dintre familii a mers la Sfântul Paisie să ceară sfat. Părintele a scris ceva pe o hârtie, a binecuvântat-o și i-a zis:
„Ia aceasta și pune-o în casa voastră, iar tu începe să te rogi.”
În mod neașteptat, cealaltă familie a cerut iertare, iar ura de ani de zile s-a transformat în prietenie. Mai târziu s-a aflat că Sfântul scrisese pe hârtie: „Dragoste și pace de la Hristos Domnul.”
Troparul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul
Glasul 4
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce…
Pe iubitorul sfințitei liniștiri și următorul milostivirii lui Dumnezeu, pe Cuviosul Paisie să-l lăudăm, că acesta, în Athos, în Sinai și la Stomion viețuind ca un fără de trup, vas al alegerii s-a arătat și acum este tuturor ocrotitor, călăuzitor și solitor către Domnul.