Pomenirea Sfântului Cuvios Nicon, numit și „Pocăiți-vă”, aduce în fața noastră chipul unui monah neobosit, care a străbătut Răsăritul vestind chemarea la pocăință și întoarcerea inimii către Dumnezeu.
Originea și chemarea Sfântului Nicon
Sfântul Nicon s-a născut în Armenia, în vremea împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976–1025), provenind dintr-o familie de neam bun. Auzind cuvintele Mântuitorului:„Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.” (Matei 19, 29), inima lui s-a aprins de dorul după Hristos.
Fără să mai privească înapoi, a părăsit casa părintească, slava lumii și toate privilegiile tinereții, îndreptându-se către o mănăstire unde a îmbrățișat viața monahală.
Nevoința monahală, începutul desăvârșirii
În mănăstire, Sfântul Nicon s-a remarcat printr-o nevoință exemplară, întrecându-i în râvnă și asceză pe chiar cei mai încercați monahi dinaintea lui. Viața lui era una de post, rugăciune neîncetată și ascultare desăvârșită. El împlinea cuvântul Evangheliei care spune: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.” (Matei 11, 12).
Conduita lui ascetică nu era o formă de mândrie sau un exercițiu de singularizare, ci un mod firesc de a-și exprima dragostea pentru Dumnezeu. Prin înfrânarea trupului și curățirea minții, Nicon se pregătea pentru o lucrare și mai înaltă, aceea de propovăduire. În același timp, își întărea inima pentru a rezista greutăților ce aveau să urmeze.
Tatăl său, aflând unde se află, a colindat toate mănăstirile regiunii pentru a-l găsi și aduce înapoi acasă. Dar Dumnezeu, Care îl pregătise pe Nicon pentru o lucrare misionară, a rânduit ca el să părăsească mănăstirea înainte ca tatăl său să îl ajungă. Într-o tainică ascultare de chemarea lăuntrică, Sfântul a început să colinde Răsăritul ca un adevărat apostol al pocăinței.
Misiunea sa: „Pocăiți-vă!”, un glas profetic
Odată ieșit din mănăstire, Sfântul Nicon a străbătut neobosit întregul Răsărit, Anatolia și apoi Peloponezul, vestind pretutindeni chemarea dumnezeiască la pocăință. Cuvântul său era scurt, dar cuprinzător, repetat peste tot cu aceeași forță, cu aceeași înflăcărare:
„Pocăiți-vă!”
Această chemare, identică celei a Sfântului Ioan Botezătorul și a Însuși Mântuitorului, nu era pentru Nicon un mesaj moralizator, ci un strigăt plin de iubire, o chemare la trezire, la întoarcerea omului către lumină.
Oamenii, impresionați de viața sfântă și de cuvântul lui pătrunzător, l-au numit chiar după această propovăduire: „Pocăiți-vă”.
Prin aceasta, Sfântul Nicon intră în rândul marilor predicatori ai Bisericii, care nu prin vorbe multe, ci prin puterea Duhului au reușit să zguduie inimile oamenilor și să-i readucă pe calea mântuirii.
Călătoriile misionare și minunile Sfântului
După ce a străbătut Anatolia, Sfântul s-a dus în insula Creta, propovăduind în toate orașele și satele. Viața sa era una itinerantă, mereu în mișcare, asemenea apostolilor care nu aveau „unde să-și plece capul”. În Creta, predica lui a avut mare impact, întărind comunitățile creștine și readucând la viață duhovnicească pe cei îndepărtați de Biserică.
De acolo, Sfântul Nicon s-a îndreptat către Peloponez și apoi către cele mai importante cetăți ale regiunii. A ajuns la Lacedemonia (Sparta), unde a rămas mai mult timp, săvârșind numeroase minuni în numele lui Hristos. Era cunoscut pentru vindecările pe care le aducea celor bolnavi, pentru alungarea demonilor și pentru puterea rugăciunii sale, care întărea credința celor deznădăjduiți.
Într-o vreme în care prigoanele, superstițiile și decăderea morală se abătuseră peste popor, Sfântul Nicon a devenit un far de lumină și o nădejde pentru cei aflați în nevoie. Minunile lui nu urmăreau senzaționalul, ci readucerea oamenilor la credință și întărirea lor în ascultarea de poruncile Evangheliei.
Ctitorirea unei biserici în numele lui Hristos
Stabilindu-se pentru o vreme la Sparta, Sfântul Nicon a ridicat o biserică în numele lui Hristos, Mântuitorul lumii. Aceasta nu era doar o construcție materială, ci un simbol al renașterii duhovnicești a comunității pe care o slujise.
Ctitoria lui era semnul că munca sa de propovăduire rodea, iar poporul se întorcea cu inimă sinceră către Dumnezeu. Biserica ridicată de el avea să rămână mult timp un loc de pelerinaj și un centru al evlaviei locale, iar amintirea Sfântului a fost păstrată cu cinste de locuitori.
Sfârșitul vieții și moștenirea spirituală
Sfântul Nicon și-a încheiat viața pământească tot în cetatea Sparta, unde a rămas până la sfârșit, continuând să-i învețe pe oameni adevărul Evangheliei. A trecut la Domnul în anul 998, odihnindu-se „întru bucuria Domnului său”, după cum spun viețile sfinților.
Moartea lui nu a fost una a unui om obișnuit, ci a unui adevărat lucrător al lui Dumnezeu, care, asemenea apostolilor, și-a închinat întreaga viață propovăduirii și pocăinței. Pentru aceasta, Biserica i-a așezat numele în rândul cuvioșilor mari ai Ortodoxiei, iar memoria lui continuă să fie vie până astăzi.
Mesajul Sfântului Nicon pentru omul contemporan
Ce rămâne din viața Sfântului Nicon pentru omul zilelor noastre?
Foarte mult, poate chiar mai mult decât pentru creștinii vremurilor sale.
Chemarea „Pocăiți-vă!” răsună astăzi cu aceeași putere, într-o lume în care păcatul este adesea relativizat, normalizat sau chiar promovat. Sfântul Nicon ne amintește că pocăința nu este doar o practică a călugărilor sau a oamenilor foarte credincioși, ci o lucrare de fiecare zi, pentru fiecare creștin.
Pocăința înseamnă:
- întoarcerea sinceră la Dumnezeu,
- părăsirea păcatului,
- schimbarea modului de viață,
- deschiderea inimii către har,
- vindecarea lăuntrică și îndreptarea sufletului.
Într-o epocă marcată de grabă, superficialitate și îndepărtare de cele duhovnicești, vocea Sfântului Nicon este un îndemn la a ne opri, a ne cerceta pe noi înșine și a ne întoarce către Hristos.
Viața lui ne învață că nu este suficient să auzim cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să îl și punem în practică, exact cum el a lăsat totul pentru a dobândi viața cea veșnică.
Sfântul Cuvios Nicon „Pocăiți-vă” rămâne un model de asceză, misiune și dragoste pentru Dumnezeu
Viața sa, pornită din Armenia și încheiată în Sparta, este un drum de lumină, un drum pe care l-au parcurs mulți sfinți înaintea lui și pe care suntem chemați și noi să mergem.
Chemarea lui simplă și puternică răsună peste veacuri: „Pocăiți-vă!”
Aceasta este cheia mântuirii, începutul îndreptării și drumul către Împărăția lui Dumnezeu.
Condacul Sfântului Cuvios Nicon
Glasul 6
Plinind rânduiala…
Vieţii îngereşti urmând, cele frumoase ale lumii ca nişte gunoaie le-ai socotit, cărarea pocăinţei arătându-ne nouă, de Dumnezeu purtătorule Părinte Nicon, Cuvioase. Pentru aceasta pe tine te cinstim, săvârşind acum pomenirea ta. Că eşti cu adevărat izvorul tămăduirilor.
Troparul Sfântului Cuvios Nicon
Glasul 3
Se bucură Lacedemonia având sfânta raclă a moaştelor tale, care izvorăşte izvoare de tămăduiri şi mântuieşte din nevoi pe toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă, Părinte Nicon, Cuvioase. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.