În istoria Bisericii Ortodoxe, sfinții mărturisitori ocupă un loc special. Ei nu au murit ca martiri, dar au suferit pentru Hristos în timpul vieții lor, refuzând să cedeze în fața prigoanei sau a compromisului. Un astfel de sfânt este Cuviosul Nichita Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Midichia, un model de fermitate, evlavie și conducere duhovnicească într-o vreme tulbure pentru Ortodoxie.
Contextul istoric: Prigoana împotriva sfintelor icoane
Nichita a trăit într-una dintre cele mai controversate perioade ale Imperiului Bizantin – timpul iconoclasmului. Acest curent, care susținea interzicerea și distrugerea icoanelor, a generat ample tulburări în Biserică și a dus la exiluri, torturi și chiar moarte pentru cei care apărau dreapta credință.
Primul val al iconoclasmului a început sub împăratul Leon al III-lea Isaurul (717–741) și a continuat sub fiul său, Constantin al V-lea (741–775). În această perioadă, imaginea lui Iisus Hristos și a sfinților era considerată idolatrie de către conducerea imperială influențată de erezii și de anumite curente politice. Biserici au fost prădate, icoane distruse, iar monahii au fost persecutați în masă pentru că refuzau să se alinieze cu politicile statului.
Tinerețea și chemarea monahală
Sfântul Nichita s-a născut la Constantinopol, în anul 761, într-o familie evlavioasă. Tatăl său, Filaret, era un funcționar de stat cu o poziție modestă, dar care a știut să-și crească fiul în frica de Dumnezeu. Mama sa a murit când el era încă mic, iar moartea ei l-a marcat profund. De tânăr a arătat înclinații către viața ascetică și s-a ferit de preocupările lumești, dedicându-se rugăciunii și studiului Sfintei Scripturi.
La vârsta de 17 ani, a părăsit casa părintească și a intrat în mănăstirea Midichia, situată în apropierea Constantinopolului, pe malul Mării Marmara. Acolo, sub îndrumarea unui stareț cu viață aleasă, a deprins rânduiala vieții monahale. Prin post, rugăciune, muncă și tăcere, a crescut duhovnicește într-un ritm remarcabil. Avea o minte clară, o inimă blândă și o voință neclintită. A fost tuns în monahism și, în scurt timp, a fost hirotonit preot.
Egumen și duhovnic al Midichiei
Văzând în el un conducător înnăscut, frații din mănăstire l-au ales egumen după moartea starețului. Avea doar 30 de ani, dar ducea deja o viață de sfințenie. Ca egumen, Nichita nu doar că a păstrat rânduiala mănăstirii, ci a ridicat-o duhovnicește. A format o obște în care ascultarea, dragostea și smerenia erau mai presus de orice.
A sprijinit educația teologică a fraților, a încurajat copierea manuscriselor sfinte și interpretarea Sfintei Scripturi. A păstrat echilibrul între nevoința ascetică și lucrarea misionară, deschizând porțile mănăstirii pentru cei care căutau sfat sau adăpost.
Neclintit în fața ereziei
A doua perioadă a iconoclasmului a izbucnit sub împăratul Leon al V-lea Armeanul (813–820), care a restaurat politica de interzicere a icoanelor. Monahii au fost din nou persecutați, iar mănăstirile, închise sau jefuite. Nichita, ca lider al unei mănăstiri influente și apărător al sfintelor icoane, a fost arestat, anchetat și torturat pentru a-l face să cedeze. Nu a cedat.
A fost exilat în mai multe rânduri, în locuri reci și izolate, lipsit de îngrijire medicală sau hrană adecvată. A suferit ani de zile în detenție, dar nu și-a schimbat mărturisirea. Într-o epistolă păstrată de tradiția bisericească, i-a scris unuia dintre ucenici: „Este mai bine să suferim pentru Adevăr decât să trăim în minciună. Hristos nu ne-a chemat la confort, ci la Cruce.”
Reabilitarea și sfârșitul vieții
După moartea lui Leon al V-lea, împăratul Mihail al II-lea a permis eliberarea mai multor mărturisitori, printre care și Nichita. Deși bolnav și slăbit de suferințe, a revenit la mănăstirea sa, dar nu și-a reluat funcția de egumen. A lăsat conducerea în mâinile unui ucenic și s-a retras într-o chilie modestă, continuându-și viața de rugăciune și pocăință.
A trecut la Domnul în pace, în anul 824, fiind cinstit încă din timpul vieții ca un sfânt. Cuvintele sale, sfaturile sale duhovnicești și modelul de răbdare au rămas adânc întipărite în memoria monahilor și a credincioșilor care l-au cunoscut.
Cultul și moștenirea lui Nichita Mărturisitorul
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Nichita în fiecare an, pe 3 aprilie. Este cinstit nu doar ca un simplu călugăr, ci ca un model de conducător duhovnicesc și mărturisitor al credinței. Moaștele sale au fost așezate în biserica mănăstirii Midichia, devenind loc de pelerinaj și izvor de vindecări.
În iconografie, este reprezentat ca un bătrân cu chip blând și auster, purtând veșminte monahale, ținând în mână o cruce – semn al mărturisirii sale. Uneori este înfățișat cu o icoană în mâini, amintind de lupta lui împotriva iconoclasmului.
În vremurile noastre, când credința este adesea relativizată sau marginalizată, exemplul Sfântului Nichita rămâne actual. El ne arată ce înseamnă să ai coloană vertebrală în fața presiunii, să nu te vinzi pentru liniște sau poziții, și să rămâi fidel lui Iisus Hristos chiar cu prețul libertății.
Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul nu este doar o figură de demult, pierdută în negura istoriei bizantine
El este viu în conștiința Bisericii, ca un far care luminează calea celor ce vor să-L urmeze pe Hristos cu sinceritate și curaj. Viața lui ne amintește că adevărata mărturisire începe în tăcerea inimii, dar nu se oprește acolo. Când vine vremea, trebuie să vorbim, să suferim, să ne împotrivim răului cu blândețe, dar cu fermitate.
Fie ca prin rugăciunile lui să învățăm și noi să trăim credința cu seriozitate și să nu ne temem atunci când vine încercarea. Căci, după cum spunea și Nichita, „Cel ce este cu Hristos, chiar dacă este în temniță, este liber. Iar cel ce fuge de El, chiar dacă se bucură de toate, este rob.”
Condacul Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul, Egumenul Mănăstirii Midichiei
Glasul 2
Cele de sus căutând…
Dobândind viaţa şi cugetul cel ceresc, străluceşti luminat ca soarele cu lumina faptelor, luminând pe cei ce sunt în întunericul vieţii şi către Dumnezeu aducând pe toţi, Sfinte Preacuvioase Părinte Nichita, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul, Egumenul Mănăstirii Midichiei
Glasul 8
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nichita, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.