În istoria Bisericii Ortodoxe, se cuvine să fie pomeniți cu evlavie acei sfinți care, prin viața lor, au unit dreapta credință cu lucrarea misionară, cultura cu nevoința, învățătura cu sfințenia.
Între aceștia se numără și Sfântul Cuvios Naum al Ohridei, unul dintre cei mai de seamă ucenici ai Sfinților Chiril și Metodie, apostolii slavilor.
Viața sa, desfășurată între anii 830 și 910, este o mărturie vie despre puterea credinței lucrătoare prin dragoste, despre jertfa pentru Hristos și despre rodirea duhovnicească a misiunii ortodoxe în spațiul slav și balcanic.
Ucenic al Sfinților Chiril și Metodie
Sfântul Cuvios Naum face parte din grupul celor cinci mari ucenici ai Sfinții Chiril și Metodie, cunoscuți în tradiția bisericească drept „cei cinci urmași”. Acești ucenici au fost continuatorii direcți ai lucrării misionare începute de cei doi frați sfinți, care au dăruit popoarelor slave alfabetul și traducerea textelor liturgice, făcând astfel accesibil Cuvântul lui Dumnezeu în limba poporului.
În jurul anilor 843, tânărul Naum devine ucenic al Sfinților Chiril și Metodie și îi urmează în misiunea lor din Moravia Superioară. Aici, Sfântul Naum se formează nu doar ca teolog și misionar, ci și ca om al rugăciunii, deprinzând viața de nevoință și ascultare, esențială pentru orice lucrător al lui Hristos.
Hirotonia și slujirea preoțească
În anii 867–868, Sfântul Naum este hirotonit preot la Roma, fapt care arată recunoașterea lucrării misionare slavone de către Biserica de atunci. După hirotonie, el se întoarce în Moravia, unde îi sprijină pe Sfinții Chiril și Metodie în activitatea lor, slujind ca preot, dascăl și propovăduitor al dreptei credințe.
Această perioadă a vieții sale este marcată de multă osteneală și de opoziții puternice. Clerul german, ostil folosirii limbii slave în cult, îi prigonește pe misionarii ortodocși, considerând lucrarea lor o amenințare la adresa influenței apusene. Sfântul Naum nu se clatină însă în credință, rămânând statornic în misiunea primită.
Prigoana și exilul
În anul 885, după moartea Sfântului Metodie, ucenicii acestuia sunt supuși unei persecuții dure. Sfântul Naum este întemnițat și apoi exilat din Moravia, din pricina răutății clerului german. Această suferință nu îl înfrânge, ci îl întărește, făcându-l părtaș la crucea mărturisitorilor credinței.
După eliberare, Sfântul Naum ajunge în Bulgaria, unde devine unul dintre întemeietorii Școlii de Literatură din Pliska. Aici, împreună cu ceilalți ucenici ai Sfinților Chiril și Metodie, contribuie decisiv la formarea unei culturi creștine slave, prin traducerea și copierea cărților sfinte și prin formarea de clerici și monahi.
Retragerea la Ohrida și viața monahală
În anul 905, după ce Sfântul Clement al Ohridei este hirotonit episcop de Drembica-Velika, Sfântul Naum se retrage pe malul Lacul Ohrida, într-un loc retras, dar plin de frumusețe și liniște. Aici începe o nouă etapă a vieții sale: aceea de mare povățuitor al monahilor și de nevoitor aspru.
În jurul său se adună numeroși călugări din întreg spațiul balcanic, atrași de viața sa sfântă, de înțelepciunea cuvintelor sale și de darul rugăciunii. Sfântul Naum devine cunoscut încă din timpul vieții ca făcător de minuni, vindecător de boli și izbăvitor de suferințe sufletești.
Mănăstirea Sfântului Naum și lucrarea culturală
În acest loc binecuvântat, Sfântul Naum întemeiază Mănăstirea Ohrida, care mai târziu îi va purta numele. Această mănăstire devine un important centru duhovnicesc și cultural, nu doar pentru regiune, ci pentru întreaga lume slavă ortodoxă.
Aici, Sfântul Cuvios Naum se ocupă cu traducerea Sfintei Scripturi din limba greacă în slavonă, contribuind astfel la consolidarea limbii liturgice slave și la răspândirea dreptei credințe. Lucrarea sa nu este una pur intelectuală, ci izvorâtă din rugăciune, nevoință și dragoste pentru poporul credincios.
Făcător de minuni și vindecător
Tradiția bisericească și evlavia populară păstrează numeroase mărturii despre minunile săvârșite de Sfântul Naum. El era cunoscut mai ales pentru vindecarea bolilor grele, în special a celor sufletești, precum tulburările minții. Rugăciunile sale aduceau pace celor tulburați, luminare celor rătăciți și alinare celor apăsați de suferință.
Această lucrare minunată nu încetează nici după adormirea sa, ci continuă prin Sfintele sale Moaște, care sunt izvor de vindecare și astăzi pentru cei ce se apropie cu credință și smerenie.
Adormirea și cinstirea Sfântului
Sfântul Cuvios Naum a adormit în Domnul la data de 23 decembrie 910, lăsând în urmă o moștenire duhovnicească de neprețuit. Trupul său a fost așezat în mănăstirea pe care a întemeiat-o, iar mormântul său a devenit loc de pelerinaj și de rugăciune neîncetată.
Cinstirea Sfântului Naum al Ohridei este vie până astăzi, atât în rândul popoarelor slave, cât și în întreaga Ortodoxie. El rămâne un model de ucenicie adevărată, de statornicie în credință și de slujire jertfelnică a lui Hristos și a Bisericii Sale.
Moștenirea duhovnicească
Viața Sfântului Cuvios Naum ne arată că adevărata misiune creștină se întemeiază pe rugăciune, răbdare și jertfă. El nu a căutat slava lumii, ci a primit cu smerenie prigoana, exilul și osteneala, știind că roadele lucrării sale vor fi binecuvântate de Dumnezeu.
Pentru credincioșii de astăzi, Sfântul Naum rămâne un mijlocitor puternic înaintea lui Dumnezeu, un vindecător al sufletelor rănite și un îndrumător sigur pe calea mântuirii. Viața și lucrarea sa sunt o chemare la statornicie, la dragoste față de adevăr și la slujire curată în Biserica lui Hristos.
Troparul Sfântului Cuvios Naum
Ucenic vrednic al Sfinţilor Chiril şi Metodie, te-ai arătat fericite, Şi tămăduiri din destul ai revărsat cu dragoste sufletelor smerite, Ca cel ce te-ai arătat luminător mare celor din întunericul neştiinţei, Cu raza rugăciunii tale ne înconjoară şi pe noi în ceasul umilinţei.
Condacul Sfântului Cuvios Naum
Râuri de minuni s-au revărsat din norii rugăciunilor tale, Şi ca un soare ai luminat pe cei aflaţi în întunecare, Vistieriile darurilor deschide cu cheia rugăciunii tale, Şi ne dă tuturor ajutor ca să străbatem a inimii cale.