Pe data de 28 august, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cuvios Moise Etiopianul, cunoscut și sub numele de Moise Arapul sau Moise cel din tâlhari. Viața lui constituie una dintre cele mai impresionante mărturii despre puterea pocăinței și a milei lui Dumnezeu, care nu voiește moartea păcătosului, ci întoarcerea lui la viață și la mântuire: ,,Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?”(Iezechiel 33, 11).
De la viața plină de răutăți și crime, la sfințenia mucenicească, drumul parcurs de Sfântul Moise este o dovadă vie că oricât de adânc ar fi căzut un om în păcat, Dumnezeu îl poate ridica la cea mai mare înălțime a virtuților.
Originea și viața păcătoasă
Sfântul Cuvios Moise era de neam etiopian, negru la față și foarte puternic la trup. În tinerețe a fost rob la un stăpân de vază din Egipt, dar, pentru obiceiurile lui rele și pentru faptele de ucidere, a fost alungat.
El s-a alăturat unei cete de tâlhari, unde, datorită forței, curajului și cruzimii sale, a ajuns repede căpetenia lor. Era temut și vestit pentru jafuri, ucideri și fapte rușinoase. În Pateric se spune că sângele vărsat de Moise era nenumărat, iar cruzimea sa nu cunoștea margini.
Un episod din viața sa de tâlhar arată nebunia păcatului: dorind să se răzbune pe un păstor care îl împiedicase de la o nelegiuire, Moise, înarmat cu sabia, a trecut Nilul înot, doar ca să-l ucidă. Neaflându-l pe păstor, a tăiat patru berbeci, pe care i-a legat de o funie și i-a tras înapoi prin apă. Carnea a mâncat-o, iar pieile le-a schimbat pe vin. Această faptă, precum și altele asemenea, i-au sporit faima de tâlhar neînfricat și crud.
Întoarcerea la pocăință
Dar Dumnezeu, bogat în milă, a voit să-l aducă la pocăință. Dintr-o întâmplare providențială, Moise a fost mișcat în inima sa și, cuprins de mustrarea conștiinței, a părăsit ceata de tâlhari. El s-a dus într-o mănăstire din pustia Egiptului, unde s-a pus cu totul în ascultarea egumenului și a fraților.
La început a fost ispitit să se întoarcă la viața sa veche, dar lacrimile pocăinței și asprimea ascultării i-au schimbat sufletul. Se ruga cu multe suspine, slujea obștii cu râvnă și se străduia să șteargă prin post și lacrimi urmele păcatelor.
De la un tâlhar nemilos, Moise s-a transformat într-un monah smerit, gata de ascultare și plin de zdrobire a inimii. Curând s-a retras la o chilie pustnicească, unde a dus viață de sihastru, cu post, rugăciune și privegheri.
Biruința asupra ispitelor
Drumul pocăinței sale nu a fost lipsit de ispite. Timp de șase ani a fost chinuit de diavolul desfrânării, care încerca să-l tragă înapoi la păcatele tinereții. Gândurile necurate îl asaltau, dar el s-a spovedit bătrânului său duhovnic, Avva Isidor. Acesta i-a dat canon de post și priveghere, iar Moise, fiind foarte puternic, își ostenea trupul aducând apă de la distanțe mari pentru bătrânii neputincioși din lavră.
În Pateric se povestește că, văzând lupta lui, Avva Isidor l-a suit pe un acoperiș și i-a arătat în apus mulțime de diavoli, iar în răsărit oștiri de îngeri luminați. „Mai mulți sunt cei cu noi decât cei împotriva noastră”, i-a spus bătrânul. Astfel, Moise a prins curaj și a biruit ispitele, devenind vas curat al Duhului Sfânt.
Puterea exemplului său
Viața lui a atras la Domnul Iisus Hristos nu doar pe mulți mireni, ci chiar și pe foștii săi tovarăși de jaf. Se povestește că, odată, patru tâlhari au năvălit în chilia lui Moise, fără să știe cine este. El, fiind singur, i-a biruit pe toți, i-a legat și i-a dus la mănăstire. În fața obștii a zis: „Eu nu pot să fac rău nimănui; aceștia venind asupra mea, i-am prins. Ce porunciți să facem cu ei?” Părinții au hotărât să fie eliberați. Tâlharii, aflând că cel care îi prinsese era chiar fostul lor vătaf, s-au cutremurat și, umiliți, au lăsat viața de păcat și au devenit monahi.
Astfel, prin exemplul lui, și alți tâlhari s-au întors la Dumnezeu. Din rădăcina răului a răsărit rodul pocăinței, și din cel mai crud tâlhar a ieșit pildă de sfințenie.
Pildă de smerenie
Sfântul Cuvios Moise a rămas până la sfârșitul vieții sale un model de smerenie. Odată, la o adunare unde trebuia judecat un frate, a venit purtând o coșniță găurită plină cu nisip. Întrebat de părinți ce înseamnă, el a răspuns: „Păcatele mele curg în urma mea și eu nu le văd; iar eu am venit astăzi să judec păcatele altuia?”. Auzind acestea, părinții au iertat pe fratele vinovat.
Altădată, unii îl disprețuiau pentru înfățișarea sa neagră. Însă el răspundea cu blândețe: „M-am tulburat, dar n-am grăit nimic”. Astfel, arăta nu doar răbdare, ci și înțelepciunea de a-și păstra pacea inimii.
Când a fost hirotonit preot, arhiepiscopul i-a spus: „Iată, te-ai făcut alb, avvo Moise!”. Iar el a întrebat cu smerenie: „La cele din afară, prea sfințite, sau și la cele dinăuntru?”. Această cugetare arată adânca lui conștiință a păcatelor și dorința de curățire sufletească.
Viața de obște și ucenicii
Sfântul Moise a adunat în jurul său șaptezeci și cinci de ucenici, pe care i-a crescut în frica lui Dumnezeu. Prin înțelepciunea, blândețea și puterea exemplului său, a întemeiat o adevărată școală de nevoință.
Spunea adesea ucenicilor: „Șezi în chilia ta și chilia te va învăța toate”. Pentru el, liniștea pustiei și rugăciunea neîncetată erau mijloacele cele mai sigure de apropiere de Dumnezeu.
Sfârșitul mucenicesc
La bătrânețe, Moise a primit și darul preoției, după o descoperire dumnezeiască. Însă el nu și-a dorit altceva decât să se jertfească pentru Domnul Iisus Hristos.
Într-o zi, le-a spus fraților: „Astăzi vin barbarii să ne ucidă. Voi fugiți, dar eu rămân, căci de mulți ani aștept ziua aceasta, să se împlinească cu mine cuvântul Domnului:,,Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. ” (Matei 26, 52).
Unii frați au fugit, dar șapte au rămas cu el. Barbarii au venit și i-au ucis pe toți. Un frate care se ascunsese a văzut atunci cerul deschis și șapte cununi luminoase coborând asupra mucenicilor. Astfel, Moise, cel ce odinioară ucisese atâția oameni, și-a spălat păcatele cu sângele său, primind cununa muceniciei.
Sfântul Cuvios Moise a trecut la Domnul la vârsta de 75 de ani, în jurul anului 400.
Învățături din viața Sfântului Moise Etiopianul
• Nimeni nu este pierdut pentru Dumnezeu
Viața lui arată că și cel mai mare păcătos se poate pocăi.
• Pocăința cere osteneală
Lacrimi, post, rugăciune, dar mai ales smerenie.
• Smerenia este cheia sfințeniei
Sfântul Cuvios Moise, deși preot și părinte duhovnicesc, se socotea nevrednic.
• Pilda personală schimbă vieți
Prin exemplul lui, mulți tâlhari s-au făcut monahi.
• Sfârșitul mucenicesc
A primit cununa muceniciei ca răsplată pentru o viață de pocăință.
Viața Sfântului Cuvios Moise Etiopianul este o chemare puternică la pocăință și nădejde
El a trecut din iadul păcatului la lumina sfințeniei, devenind „vas ales” al Domnului Iisus Hristos. De aceea, Biserica îl pomenește ca pe unul dintre marii Părinți ai pustiei egiptene și ca pe un mucenic al iubirii dumnezeiești.
Condacul Sfântului Cuvios Moise Etiopianul
Glasul 4
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…
Pălmuind fețele etiopienilor celor înțelegători, ca un soare luminos ai strălucit, luminând sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine, Moise preafericite.
Troparul Sfântului Cuvios Moise Etiopianul
Glasul 1
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Moise; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cu rugăciunile Sfântului Moise, să cerem de la Dumnezeu puterea de a ne lăsa de păcate, de a ne smeri și de a dobândi iertarea.
Sfinte Cuvioase Moise Etiopianul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!