Biserica Ortodoxă, azi 29 aprilie îl pomenește împreună cu aleșii săi și pe Sfântul Cuvios Memnon, făcătorul de minuni, un părinte duhovnicesc care și-a dăruit viața încă din tinerețe slujirii lui Dumnezeu. Model de nevoință, rugăciune și smerenie, el a fost un izvor de minuni atât în timpul vieții, cât și după adormirea sa. Pilda lui strălucește ca o lumină între sfinți, întruchipând idealul monahului plin de dragoste, blândețe și credință neclintită.
Tinerețea Sfântului Memnon
Din fragedă tinerețe, Memnon s-a lepădat de lume și de patimile acesteia, alegând calea strâmtă și plină de osteneli a vieții monahale. Curățindu-și inima prin post și rugăciune necontenită, el s-a făcut vas ales al Duhului Sfânt. Trupul și-l supunea duhului cu răbdare și asprime, ajungând încă din viață un adevărat înger în trup.
Viața sa era caracterizată de o ascultare desăvârșită, o blândețe nemărginită și o dragoste arzătoare față de aproapele. Toate acestea l-au întronat ca părinte și conducător al obștii monahale, căreia i-a fost pildă prin viața sa împodobită cu virtuți înalte.
Minunile Sfântului Memnon într-o lume lipsită de nădejde
Dumnezeu, care împreună cu sfinți Săi Se preaslăvește, a înzestrat pe Cuviosul Memnon cu darul facerii de minuni. A vindecat boli incurabile, aducând mângâiere celor doborâți de suferințe.
Unul dintre cele mai uimitoare semne ale credinței sale a fost izvorârea apei într-un loc arid. Prin rugăciune stăruitoare, a făcut să țâșnească un izvor încă prezent până astăzi, mărturie a credinței lucrătoare întru iubire.
Când lăcustele au năpădit ținuturile, pustiind rodul câmpurilor și amenințând traiul oamenilor, Sfântul a ieșit cu rugăciune și smerenie, gonind lăcustele în râu, unde s-au înecat. Astfel, țarinile au fost salvate, iar poporul a fost izbăvit de foamete.
Ocrotitor al celor de pe mare
Multe sunt minunile sale, în special cele legate de salvarea corăbierilor de la moarte. De nenumărate ori, corăbii amenințate de furtuni și învăluite de valuri au fost izbăvite prin arătarea Sfântului Memnon. Adesea, el se arăta între cei aflați în primejdie, îmbărbătându-i să nu se teamă și cârmuind corăbiile până la limanul cel liniștit.
Această lucrare minunată nu era doar o izbăvire trupească, ci și o întreită mângâiere sufletească, o încurajare pentru toți cei care, aflați în furtunile vieții, luau aminte că Dumnezeu împreună cu sfinții Săi este grabnic ajutător.
Sfârșitul pământesc și continua sa lucrare cerească
După o viață plină de nevoințe, Sfântul Memnon s-a mutat la Domnul, trecând în împărăția cea gătită celor aleși. A adormit cu pace în Domnul, plin de roadele virtuții și de binecuvântarea faptei bune.
Dar minunile nu au încetat. De la mormântul său izvorau tămăduiri pentru toate bolile, iar numele lui, rostit cu credință, alunga lăcustele și izgonea toată vătămarea diavolească. Dumnezeu a împreunat astfel lucrarea sfântului cu nevoile lumii, spre încurajarea celor aflați în suferință și împotriva răutății văzute și nevăzute.
Sfântul Cuvios Memnon, făcătorul de minuni, rămâne o pildă vie pentru noi, cei ce căutăm în fiecare zi izbăvire și mângâiere
Prin viața sa de jertfă, prin minunile săvârșite și prin ajutorul pe care împreună cu Dumnezeu îl aduce credincioșilor, el este o mărturie a iubirii și lucrării cerești în lume.
Troparul Sfântului Cuvios Memnon, făcătorul de minuni
Glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Memnon. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.