Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul, numit și Lazăr Iconograful, este cunoscut în Biserica Ortodoxă ca un apărător neînfricat al dreptei credințe și al cinstirii icoanelor.
Încă din copilărie a arătat o chemare deosebită către viața monahală și către arta sfântă a iconografiei, îmbinând nevoința cu slujirea lui Dumnezeu.
Copilăria și chemarea către viața monahală
Din fragedă copilărie, Sfântul Lazăr a îmbrățișat viața monahală, arătând o maturitate spirituală rar întâlnită în rândul tinerilor. Dorința lui arzătoare de a-I sluji lui Dumnezeu l-a condus spre mănăstire, unde s-a deprins cu nevoința, ascultarea și rugăciunea neîncetată. În scurt timp, frații au observat în el o blândețe firească, o rânduială interioară și o sete de cunoaștere a celor dumnezeiești.
Tot aici a început să învețe meșteșugul zugrăvirii icoanelor, o artă pe care o va desăvârși în anii următori și care îl va face cunoscut în multe locuri ale Imperiului Bizantin. Iconografia nu era pentru el doar un meșteșug, ci o lucrare sfântă, o mărturisire vizibilă a credinței ortodoxe. Mânuind pensula cu smerenie și rugăciune, el înțelegea că icoana nu este simplă podoabă, ci o fereastră către cer, o prezență tainică a harului lui Dumnezeu.
Nevoință, milostenie și harul preoției
Pe lângă talentul artistic, Sfântul Lazăr s-a remarcat printr-o viață aspră și înfrânată. Postul și rugăciunea îi erau hrană de fiecare zi, iar privegherile îi luminau mintea și îi întăreau sufletul. Duhovnicii și frații din obște au remarcat în el nu doar un monah silitor, ci și un om cu inimă milostivă. Deși trăia în sărăcia mănăstirii, căuta mereu prilejuri de a ajuta pe cei lipsiți, împărțind puținul pe care îl avea.
Pentru această viață curată, Dumnezeu l-a învrednicit să primească harul preoției. Ca preot, Sfântul Lazăr a slujit cu multă evlavie, iar credincioșii simțeau în el o prezență caldă și mângâietoare. Cu înțelepciune și fermitate, el a devenit un sprijin pentru cei ce căutau adevărul, dar și un luptător neobosit împotriva rătăcirilor doctrinare ce tulburau atunci Biserica.
Un apărător neînfricat al dreptei credințe
Perioada în care a trăit Sfântul Lazăr a fost marcată de puternice tulburări teologice. Ereziile nestoriană, eutihiană și monofizită (legată de Dioscor) măcinau unitatea Bisericii. Dar dintre toate, cea mai violentă și mai periculoasă era lupta împotriva sfintelor icoane, cunoscută sub numele de iconoclasm.
Această mișcare, sprijinită uneori chiar de împărați, încerca să șteargă din viața Bisericii reprezentările sfinte, prăbușind icoane, ardând fresce și persecutând pe cei care îndrăzneau să le cinstească.
Apărător neînfricat al sfintelor icoane
Sfântul Lazăr, ca iconograf și preot, s-a aflat în centrul acestei lupte. El nu a tăcut în fața minciunii, ci a apărat cu curaj tradiția apostolică a Bisericii, care întotdeauna a folosit icoanele ca mărturie a întrupării Fiului lui Dumnezeu. Pentru el, a renunța la icoane însemna a renunța la adevărul că Hristos S-a făcut om adevărat, văzut și atins, pentru mântuirea lumii.
Din această cauză, Sfântul Lazăr a avut de suferit nenumărate necazuri și persecuții, unele atât de grele încât istorisirea lor completă ar fi imposibilă. El a fost batjocorit, prigonit, amenințat și chinuit de cei ce luptau împotriva icoanelor, dar a rămas neclintit, având conștiința că apără nu o tradiție omenească, ci credința Bisericii întemeiate de Hristos.
Misiunea la Roma și mărturisirea în fața Apusului
Înțelepciunea lui și curajul de a apăra dogmele Bisericii au făcut ca Sfântul Lazăr să fie trimis chiar la Roma cea veche, adică la Biserica Romei, pentru a susține învățăturile părintești și apostolești pe care iconoclaștii le atacau. Această trimitere arată înalta prețuire de care se bucura în rândul ierarhiei bisericești, dar și rolul lui în apărarea Ortodoxiei.
La Roma, Sfântul Lazăr a mărturisit cu putere dreapta credință, arătând de ce icoanele sunt o continuare firească a întrupării lui Hristos și o mărturie vizibilă a realităților cerești. El a pledat pentru păstrarea tradiției și unității Bisericii și a contribuit la întărirea legăturilor dintre Răsărit și Apus în lupta comună împotriva rătăcirilor teologice.
Revenit la Constantinopol, a continuat nevoința și mărturisirea, dar curând a fost trimis din nou la Roma pentru aceeași pricină. Acest al doilea drum avea să fie și ultimul său pelerinaj.
Adormirea în Domnul și așezarea cinstitului trup
În timpul celei de-a doua călătorii către Roma, Sfântul Lazăr s-a îmbolnăvit din pricina tulburărilor vremii și a oboselilor călătoriei. Călătoriile pe mare și pe uscat, în condiții adesea potrivnice, l-au slăbit trupește. La mijlocul drumului, simțind că se apropie de sfârșit, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pe Care Îl slujise cu credință întreaga viață.
Trupul său a fost adus cu cinste la Constantinopol, „împărăteasa cetăților”, și a fost așezat în mănăstirea cunoscută sub numele de „a lui Evandru”. Acolo, monahii și credincioșii i-au cinstit sfintele moaște, primind prin ele mângâiere și ajutor duhovnicesc. Viața și mărturisirea lui au rămas un reper pentru generațiile următoare de iconografi, monahi și păstori ai Bisericii.
Moștenirea Sfântului Lazăr în viața Bisericii
Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul rămâne pentru Ortodoxie un simbol al artistului inspirat de harul dumnezeiesc, al preotului milostiv și al monahului nevoitor. Dar mai ales este un mărturisitor al adevărului, un apărător neînfricat al icoanelor, care nu a pregetat să sufere pentru Hristos.
Moștenirea sa se vede până astăzi în frumusețea icoanelor ortodoxe, în modul în care Biserica păstrează și transmite tradiția sfinților zugravi, care nu sunt doar artiști, ci teologi ai culorii. Pentru el, pictura nu era doar un talent, ci o rugăciune și o lucrare sfântă, în care fiecare linie și fiecare nuanță mărturiseau credința în Dumnezeul întrupat.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Lazăr Zugravul
Sfântul Cuvios și Mărturisitor Lazăr Zugravul este o figură luminoasă a Ortodoxiei, un sfânt care a unit în sine frumusețea artei sacre cu nevoința monahală și cu slujirea jertfelnică. Prin viața și mărturisirea lui, el ne invită să păstrăm neștirbită credința apostolică, să cinstim icoanele și să căutăm în toate lucrurile voia lui Dumnezeu.
Fie ca rugăciunile lui să ne întărească în dragostea pentru Hristos și pentru Biserica Sa, iar exemplul lui să ne lumineze calea spre împărăția cerurilor.
Sfinte Cuvioase Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!
foto: doxologia.ro