În rândul marilor părinți ai pustiei și ai nevoinței creștine, Sfântul Cuvios Isaac Sirul ocupă un loc aparte prin adâncimea învățăturilor sale, prin smerenia vieții și prin iubirea nemărginită față de Dumnezeu și față de aproapele.
Episcop pentru scurtă vreme și pustnic până la sfârșitul vieții, el a rămas în conștiința Bisericii ca unul dintre cei mai mari cunoscători ai sufletului omenesc și ai tainelor vieții duhovnicești.
Pomenirea sa se face în Biserica Ortodoxă, la data de 28 ianuarie, cu evlavie, ca a unui adevărat părinte al pocăinței, al rugăciunii și al milei, care a știut să unească în chip desăvârșit învățătura Evangheliei cu viața practică.
Originea și formarea duhovnicească
Sfântul Isaac s-a născut în secolul al VII-lea, în regiunea Ninivei sau, după unele cercetări, în zona actualului Qatar ori Bahrain, pe coasta Golfului Persic. Provenea dintr-un mediu profund creștin, fiind format încă din tinerețe în frica de Dumnezeu și în dragostea pentru viața curată.
Împreună cu fratele său, a intrat de timpuriu în Mănăstirea Sfântului Apostol Matei, situată în apropierea Ninivei. Aici a primit tunderea în monahism și s-a deprins cu asprimea vieții călugărești: postul îndelungat, privegherile de noapte, ascultarea și rugăciunea neîncetată.
Prin râvna sa, prin curăția inimii și prin adânca înțelepciune duhovnicească, tânărul monah Isaac s-a făcut repede cunoscut între frați. Monahii doreau să-l aleagă stareț, însă el, iubind smerenia și liniștea, a refuzat această cinste, preferând viața ascunsă și tainică. În locul său, a fost ales fratele său.
Dorul de pustie și chemarea la episcopat
Râvnind după o viață și mai aspră, Sfântul Isaac s-a retras din mănăstire și a ales să trăiască în singurătatea pustiei. Aici, în liniște și rugăciune, s-a nevoit ani la rând, curățindu-și sufletul prin lacrimi, post și priveghere.
Faima sfințeniei sale însă nu a putut rămâne ascunsă. Mulți veneau la el pentru sfat, mângâiere și îndrumare. În cele din urmă, a fost remarcat de catolicosul Gheorghe I, care l-a hirotonit episcop al cetății Ninive.
Deși a primit această slujire din ascultare, Sfântul Isaac nu a dorit niciodată demnitatea episcopală. Inima lui era legată de pustie, nu de grijile lumii. Ca episcop, a întâlnit cruzimea, neascultarea și lipsa de milă a oamenilor, care îl întristau adânc.
Episodul judecății și retragerea din scaun
Un episod grăitor din viața sa arată adânca sa trăire evanghelică. Doi creștini au venit la el pentru a-și rezolva o dispută: unul era dator cu bani, iar celălalt îl amenința cu judecata. Sfântul Isaac i-a îndemnat, citând Evanghelia, să arate milă și răbdare.
Nemulțumit, creditorul i-a spus: „Lasă-mă cu Evanghelia ta!”. Atunci sfântul i-a răspuns cu durere: „Dacă nu asculți poruncile Domnului, ce mai cauți la mine?”.
Înțelegând că oamenii nu doreau să trăiască după porunca iubirii, Sfântul Isaac a simțit că nu poate fi păstorul lor. După numai cinci luni, s-a retras din episcopie și a plecat din nou în pustie.
Anii de nevoință și desăvârșire
După părăsirea scaunului episcopal, Sfântul Isaac s-a retras în regiunea Muntelui Matout, apoi în zonele izolate ale Iranului de astăzi, unde viețuiau mulți anahoreți. Acolo a trăit în singurătate deplină, dedicându-se rugăciunii neîncetate și studiului Sfintei Scripturi.
Hrana sa era extrem de simplă: puțină pâine și legume nefierte. Trupul îi era slăbit, dar sufletul îi era plin de har. Din pricina nevoințelor și a citirii neîncetate, a ajuns aproape orb, însă nu s-a plâns niciodată.
La bătrânețe, slăbit fiind, s-a retras la Mănăstirea Rabban Shabur, unde și-a petrecut ultimii ani în pace și rugăciune.
Scrierile și învățătura duhovnicească
Moștenirea cea mai de preț a Sfântului Isaac Sirul o reprezintă scrierile sale. Din ele s-au păstrat până astăzi aproximativ o sută de omilii și cuvinte duhovnicești despre: pocăință, rugăciune, smerenie, dragoste, curățirea inimii și lucrarea harului.
Aceste scrieri nu sunt simple teorii, ci rodul propriei sale experiențe. El vorbește din trăire, nu din auzite.
Sfântul Isaac este cunoscut pentru accentul pus pe mila lui Dumnezeu și pe iubirea Sa fără margini. El spune că Dumnezeu nu pedepsește din răzbunare, ci lucrează mereu spre mântuirea omului.
Atât de mare era dragostea sa, încât se ruga chiar și pentru demoni, cerând lui Dumnezeu să-i lumineze, lucru rar întâlnit în tradiția răsăriteană.
Îndrumător al multor sfinți
Duhovnicia Sfântului Isaac era atât de adâncă, încât chiar și mari sfinți ai vremii veneau la el pentru sfat. Printre aceștia se numără și Sfântul Simeon Stâlpnicul de la Muntele Minunat.
El era un fin cunoscător al sufletului omenesc, știa să vindece rănile lăuntrice și să aducă pace în inimile tulburate.
Descoperirea vieții sale în Occident
Timp de multe secole, în Europa, Sfântul Isaac era cunoscut doar prin scrierile sale. Viața lui a rămas necunoscută până în anul 1719, când a fost publicată la Roma o biografie alcătuită de un autor arab.
Mai târziu, în secolul al XIX-lea, abatele Chabot a descoperit alte surse istorice, care au completat imaginea vieții sale.
Moartea și moștenirea duhovnicească
Sfântul Isaac Sirul a trecut la Domnul la bătrânețe adâncă, spre sfârșitul secolului al VII-lea, în Mănăstirea Rabban Shabur. A adormit cu pace, lăsând în urmă o comoară neprețuită de învățături.
Pentru Biserică, el rămâne un model de: smerenie, renunțare la slavă, iubire necondiționată, ascultare de Dumnezeu și nevoință curată.
Tropar – Sfântul Cuvios Isaac Sirul, glasul al 3-lea
Dumnezeiască jertfă te-ai făcut, fericite! Căci ca un alt mare Isaac în Siria ai strălucit, de Dumnezeu insuflate, și ca al liniștii îndemnător, de Dumnezeu înțelepțite, prin rânduiala dumnezeiască ai preoțit în Ninive, fericite! Părinte Sfinte Isaac, cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă, celor ce te dorim pe tine, mare milă!
Condac – Sfântul Cuvios Isaac Sirul, glasul al 8-lea
Luceafăr te-ai arătat prealuminos, cu începătoria de sfințenie luminând și pe cei din întunericul patimilor strălucindu-i ca un povățuitor prealuminat al liniștii. Ci ca cela ce ai luat darul Duhului, celor ce cer dă-le iertare greșelilor, ca să strigăm: Bucură-te, Părinte Isaac!
Condac – Sfântul Cuvios Isaac Sirul, glasul al 8-lea
Pe marele sfătuitor al liniștii ce[le]i după lege și al vederii nerătăcite luminat ajutător, pe al Ninivei înțeleptul și îndumnezeitul ierarh și frumusețea Siriei și odrasla ei și pe vasul cel curat al dumnezeiescului Duh să-l lăudăm, pe Isaac preavestitorul și slăvitul!