Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

În fiecare an, în Duminica a patra din Postul Mare, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, un mare părinte al pustiei și autorul uneia dintre cele mai importante lucrări ascetice din tradiția ortodoxă: Scara Raiului sau Scara dumnezeiescului urcuș. Viața și învățătura sa rămân și astăzi un reper puternic pentru toți cei care caută o viață duhovnicească autentică. Este pomenit pe 30 martie.

Cine a fost Ioan Scărarul?

Sfântul Ioan s-a născut în jurul anului 579, probabil în Palestina sau Siria. La vârsta de doar 16 ani, a intrat în mănăstirea de pe Muntele Sinai, o alegere radicală care avea să-i definească întreaga viață. A fost ucenicul Cuviosului Martirie, iar după moartea acestuia, Ioan s-a retras într-o chilie în apropierea mănăstirii, unde a petrecut aproximativ 40 de ani în rugăciune, post, tăcere și studiu.

Această perioadă de retragere a fost esențială pentru formarea sa duhovnicească. Nu căuta slava omenească și nu a dorit niciodată vreo poziție înaltă. Totuși, datorită înțelepciunii și sfințeniei lui, în jurul anului 649 a fost numit stareț al Mănăstirii Sinai, funcție pe care a ocupat-o timp de patru ani, până la retragerea sa.

Scara – o hartă a sufletului

Lucrarea sa principală, Scara, a fost scrisă la cererea starețului Ioan din Raithu, o altă mănăstire din apropierea Muntelui Sinai. Această carte nu e doar o lucrare de teologie abstractă, ci un adevărat ghid practic pentru viața duhovnicească. Formată din 30 de capitole (numite „trepte”), ea reflectă urcușul sufletului către Dumnezeu, de la lepădarea de lume până la dragostea desăvârșită.

Simbolismul celor 30 de trepte nu este întâmplător. Ele amintesc de vârsta Mântuitorului la începutul propovăduirii Sale. Astfel, Scara devine nu doar o structură logică, ci una profund legată de viața lui Hristos și de chemarea fiecărui creștin la asemănarea cu El.

Urcușul nu e ușor

Sfântul Ioan nu idealizează viața duhovnicească. Dimpotrivă, vorbește deschis despre luptele grele cu patimile, despre căderi și ridicări, despre ispitele subtile care vin chiar după biruințe. În Scara, întâlnim un realism aspru, dar plin de speranță. El compară viața duhovnicească cu urcarea unei scări cu 30 de trepte, fiecare reprezentând o etapă concretă de curățire, luminare și îndumnezeire.

Iată cele 30 de trepte ale Scării:

1. Lepădarea de lume – începutul oricărui drum serios spre Dumnezeu.
2. Despărțirea de voința proprie – renunțarea la egoismul ascuns în dorințele noastre.
3. Strămutarea în ascultare – încredințarea voinței unui părinte duhovnicesc.
4. Ascultarea – temelia vieții monahale și a oricărei creșteri duhovnicești.
5. Pocăința adevărată – durerea sinceră pentru păcate și începutul vindecării sufletului.
6. Amintirea de moarte – conștiința faptului că suntem trecători.
7. Plânsul – durerea lăuntrică ce curăță și înmoaie inima.
8. Blândețea – starea sufletească lipsită de mânie și duritate.
9. Lipsa de mânie – biruirea iritării și a răspunsului impulsiv.
10. Lipsa de vorbire de rău – înfrânarea limbii și păzirea păcii între oameni.
11. Liniștirea (isihia) – tăcerea exterioară și interioară, care duce la rugăciune curată.
12. Rugăciunea – respirația sufletului și unirea cu Dumnezeu.
13. Nemânierea – stabilitatea sufletească și calmul desăvârșit.
14. Negrăirea în deșert (tăcerea) – păzirea cuvintelor pentru a nu cădea în păcat.
15. Curăția – biruirea patimilor trupești.
16. Neagoniseala – renunțarea la iubirea de bani și de posesiuni.
17. Neîmpătimirea (neatașarea) – eliberarea inimii de legătura cu lucrurile.
18. Blândețea (din nou) – stare adâncă de pace sufletească, o virtute reluată și aprofundată.
19. Rugăciunea de pocăință în inimă – strigătul lăuntric către Dumnezeu.
20. Trezvia (luarea-aminte la sine) – veghea continuă asupra gândurilor.
21. Frica de Dumnezeu – începutul înțelepciunii și motorul unei vieți curate.
22. Adevărata sărăcie duhovnicească (smerenia) – lepădarea oricărei mândrii.
23. Discerne­mântul – capacitatea de a deosebi binele de rău, adevărul de înșelare.
24. Stăruința în virtuți – perseverența în lupta duhovnicească.
25. Umilința (smerenia desăvârșită) – adânca conștiință a propriei neputințe.
26. Curăția inimii (luarea-aminte lăuntrică) – când mintea se unește cu inima în rugăciune.
27. Pacea lăuntrică (nesimțirea față de ispite) – netulburarea în fața provocărilor.
28. Rugăciunea curată – când sufletul se roagă fără distrageri și întreruperi.
29. Dragostea – virtutea supremă, izvorâtă din Dumnezeu, care le încununează pe toate.
30. Unirea cu Dumnezeu (fericirea și desăvârșirea) – scopul final al urcușului duhovnicesc.

Sfântul Ioan nu oferă o rețetă mecanică. Urcușul nu e mereu liniar. Uneori, cădem și ne ridicăm. Alteori, stăm pe loc sau chiar coborâm. Dar important este să nu renunțăm. Fiecare treaptă cere efort, dar și har. Fiecare biruință e posibilă doar prin lucrarea lui Dumnezeu în inima omului.

Ce înseamnă „Scara” pentru noi azi?

Mulți cred că învățăturile monahale nu mai au aplicabilitate în lumea modernă. Dar Scara nu este un manual exclusiv pentru călugări. Este o oglindă a sufletului uman și a frământărilor sale, indiferent de epocă. Patimile descrise de Sfântul Ioan – mânia, mândria, lăcomia, trândăvia – sunt și astăzi probleme reale, chiar dacă se manifestă sub alte forme.

Într-o lume în care oamenii caută sens, echilibru și liniște interioară, Scara oferă repere solide. Nu promite scurtături, dar arată calea sigură. Nu idealizează omul, dar îl cheamă la măreția pentru care a fost creat. Stilul lui Ioan Scărarul nu este sec sau arid. Dimpotrivă, găsim în scrierile sale observații fine, adesea surprinzătoare, despre natura umană. Are o intuiție duhovnicească rară, dar și o claritate intelectuală care îl face accesibil și relevant.

Un sfânt al echilibrului

Un aspect remarcabil la Sfântul Ioan este echilibrul. El nu propovăduiește extremele. Nu recomandă asceza pentru ea însăși, ci ca mijloc de curățire. Nu absolutizează tăcerea, dar subliniază puterea ei. Nu încurajează judecata altora, ci autocunoașterea. Știe că drumul spre Dumnezeu e personal și că fiecare suflet are ritmul lui. De aceea, în cartea sa, găsim nu doar reguli, ci și multă înțelegere.

Sfântul Ioan vorbește despre riscurile mândriei duhovnicești – acea capcană subtilă în care cad cei care cred că au ajuns deja „sus”. Avertizează că iubirea de sine e ultima patimă care moare și că smerenia nu e doar o virtute printre altele, ci temelia tuturor.

Moștenirea lui

Influența Sfântului Ioan Scărarul a fost uriașă. Scara a fost tradusă încă din vechime în slavonă, greacă, georgiană, arabă și alte limbi. A fost citită, comentată și copiată în toate mănăstirile ortodoxe. În tradiția rusă, de exemplu, era recomandată ca lectură obligatorie în fiecare Post Mare.

Pictura bizantină îl reprezintă adesea pe Sfântul Ioan lângă o scară pe care călugării urcă spre cer, în timp ce diavolii încearcă să-i tragă în jos. Această imagine exprimă esența învățăturii lui: viața duhovnicească este un urcuș, dar unul plin de lupte.

Ce ne spune azi Ioan Scărarul?

Într-o epocă dominată de viteză, superficialitate și agitație, vocea Sfântului Ioan vine ca o chemare la profunzime. El ne invită la răbdare, la seriozitate în viața duhovnicească, la autocunoaștere și la tăcerea care vindecă. Nu oferă promisiuni false, ci adevăruri simple și grele: că fără luptă nu există biruință, că fără smerenie nu există comuniune cu Dumnezeu.

Pentru creștinul contemporan, mesajul Sfântului Ioan este un apel la întoarcerea la esențial. Nu avem nevoie de senzațional, ci de curajul de a începe cu pași mici: o rugăciune spusă cu atenție, o iertare oferită din inimă, un gând rău oprit la timp. Scara nu este o metaforă abstractă, ci o realitate interioară. Și fiecare dintre noi urcă sau coboară, în fiecare zi.

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul nu a fost un vizionar rupt de lume, ci un trăitor profund, cu o înțelegere clară a neputințelor omului

A scris nu ca să impresioneze, ci ca să ajute. Iar ajutorul său rămâne valabil și azi. Pentru cel care vrea să-și pună viața în ordine, Scara este mai actuală decât orice bestseller de dezvoltare personală. Pentru cel care vrea să-L cunoască pe Dumnezeu, ea este o busolă sigură.

Nu trebuie să fim călugări ca să învățăm de la Ioan Scărarul. Trebuie doar să fim sinceri cu noi înșine. Să recunoaștem că nu suntem „ajunși” și să avem curajul de a porni din nou. Pas cu pas. Treaptă cu treaptă.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Cuvios Ioan Scărarul

Deși Sfântul Ioan Scărarul a trăit retras și a fugit de slava lumească, Dumnezeu a rânduit ca moaștele lui să fie răspândite și cinstite în mai multe locuri din lumea ortodoxă.

Părticele din sfintele sale moaște se păstrează în mănăstiri din Grecia, mai ales în:

• Konița
• Insula Tinos
• Samos
• Mikonos

Cel mai important loc de pelerinaj rămâne însă Mănăstirea Schimbării la Față din Meteora, unde se păstrează cinstitul cap al Sfântului Ioan Scărarul. Mii de credincioși vin aici anual, mai ales în perioada Postului Mare, pentru a se ruga și a cere ajutorul sfântului în urcușul lor duhovnicesc. Cultul său este viu nu doar în Grecia, ci în întreaga Ortodoxie. Duminica a patra din Postul Mare îi este dedicată în mod special, fiind o chemare la seriozitate, discernământ și întoarcere sinceră la Dumnezeu.

Condacul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul

Glasul 4

Arătatu-Te-ai astăzi…

Ca pe un Luceafăr ce îşi în­dreaptă lumina fără de greşea­lă până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre pildă de înfrânare, Îndreptătorule Ioan, părintele nostru.

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul

Glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Să-l rugăm pe Sfântul Ioan să ne fie mijlocitor:

Pe Sfântul Cuvios Ioan Scărarul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Ioan roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.