În sinaxarele Bisericii Ortodoxe, ziua de 22 septembrie marchează pomenirea unuia dintre marii nevoitori ai Sfântului Munte Athos, Sfântul Cuvios Cosma de la Zografu. Viața sa se înscrie în tradiția asceților athoniți care au ales pustia și nevoința aspră pentru a dobândi libertatea duhovnicească și apropierea de Dumnezeu. Originar din Bulgaria, el a lăsat toate ale lumii pentru a urma chemarea Domnului Iisus Hristos, ajungând unul dintre cei mai cunoscuți pustnici ai Mănăstirii Zografu.Trăind în secolul al XIV-lea, sfântul a primit de la Dumnezeu daruri deosebite: vedenii, descoperiri dumnezeiești și înainte-vedere, rămânând până astăzi un model de curaj și răbdare în fața ispitelor.
Tinerețea și chemarea spre monahism
Sfântul Cosma s-a născut într-o familie nobilă din Bulgaria. Părinții lui, dorind să-i asigure un viitor în societate, au căutat să-l însoare. Însă tânărul Cosma, aprins de dragostea pentru Hristos, căuta alt drum, unul de jertfă și dăruire totală. Dorința lui de a trăi viața monahală era atât de puternică încât, pentru a evita căsătoria, a părăsit în taină casa părintească și s-a îndreptat spre Muntele Athos, locul unde cerul și pământul se întâlnesc în rugăciune neîncetată.
Drumul său nu a fost lipsit de încercări. Pe cale, vrăjmașul diavol a încercat să-l zdruncine, arătându-i o vedenie înfricoșătoare: o adâncime nesfârșită de ape ce înconjura Athosul, ca și cum accesul la acest „rai pământesc” i-ar fi fost interzis. Dar Cosma, cu inimă curată și rugăciune fierbinte, a biruit ispita. Astfel, primul mare examen duhovnicesc al vieții sale a fost trecut prin credință și rugăciune.
Intrarea în Mănăstirea Zografu
Ajuns la Athos, tânărul a fost primit la Mănăstirea Zografu, una dintre cele mai vechi și renumite chinovii ale Sfântului Munte, mănăstire a neamului bulgar. Aici a petrecut o lungă perioadă ca frate novice, deprinzând ascultarea și smerenia. În cele din urmă, a fost tuns în monahism și rânduit ca ecleziarh, având responsabilitatea îngrijirii bisericii și a rânduielii liturgice.
Ascultarea aceasta a fost prilej pentru adâncirea sa în rugăciune și pentru apropierea de taina slujbelor. Aici a primit și o mare descoperire de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna Athosului. La hramul Bunei Vestiri de la Mănăstirea Vatoped, Cosma a văzut o Fecioară cu slavă împărătească care participa la slujbe și la trapeză, iar toți monahii i se supuneau. Această vedenie i-a întărit și mai mult credința și râvna.
Hirotonia și darul Maicii Domnului
După un timp, Cuviosul Cosma a fost hirotonit diacon, apoi preot. Slujirea la altar i-a adâncit legătura cu Dumnezeu și cu Maica Domnului, pe care o invoca cu multă evlavie. În urma rugăciunilor sale, a primit din nou un semn minunat: dintr-o icoană, a auzit glasul Maicii Domnului care îl întreba pe Fiul său: „Cum se va mântui Cosma?” Iar Mântuitorul a răspuns: „Lăsați-l să se retragă în pustie.”
Această descoperire a devenit hotărâtoare pentru viața lui. După binecuvântarea starețului, Cosma s-a retras într-o peșteră săpată în stâncă, aproape de mănăstire, dar în deplină liniște. Aici a început adevărata sa nevoință pustnicească.
Viața în pustie și darul înainte-vederii
Retragerea Sfântului Cosma în singurătate nu a însemnat izolare de Dumnezeu, ci apropiere mai mare de El. Rugăciunea neîncetată, postul aspru și privegherile i-au adus daruri dumnezeiești. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul înainte-vederii, prin care putea să cunoască evenimente departe în timp și spațiu.
Pustnicul de la Zografu a devenit astfel un adevărat far duhovnicesc pentru monahii și pelerinii Athosului. Chiliile din jurul mănăstirii îl cunoșteau ca pe un părinte îmbunătățit, iar mulți căutau sfatul și rugăciunile sale.
Ispitele din vremea sfârșitului
Vrăjmașul nu a încetat să-l războiască pe sfânt nici în anii bătrâneților. Potrivit tradiției, cu puțin timp înainte de mutarea sa la Domnul, i s-a arătat Însuși Hristos, care l-a înștiințat că satana va veni cu puterile lui pentru a-l încerca. Această descoperire, deși cutremurătoare, i-a fost mângâiere și pregătire pentru lupta finală.
Timp de trei zile, demonii l-au chinuit cu furie. Dar Sfântul Cosma a rămas neclintit, întărit prin rugăciune și prin primirea Preacuratelor Taine. În cele din urmă, și-a dat sufletul cu pace, rostind rugăciuni de slavă către Dumnezeu. Astfel a trecut de la moarte la viață în anul 1323, la 22 septembrie.
Minunile de după adormire
Dumnezeu a slăvit pe robul Său și după moarte. La înmormântarea Sfântului Cosma, o mulțime de animale sălbatice și păsări s-au adunat în jurul peșterii unde viețuise, scoțând sunete de jale, ca și cum întreaga creație participa la despărțirea de un prieten al lui Dumnezeu. Frații care l-au înmormântat au rămas uimiți de această mărturie a naturii.
După patruzeci de zile, obștea a deschis mormântul, după rânduiala athonită, pentru a așeza moaștele cu cinste în mănăstire. Însă, spre uimirea tuturor, trupul său nu se mai afla acolo. Dumnezeu, în iconomia Sa, a ascuns moaștele sfântului, ca pe o comoară de nepătruns.
Moștenirea duhovnicească
Viața Sfântului Cosma de la Zografu este o pildă vie despre chemarea monahului și puterea rugăciunii. El a arătat că adevărata libertate nu stă în plăcerile lumii, ci în lepădarea de sine și în supunerea față de voia lui Dumnezeu.
Chilia în care a viețuit se păstrează și astăzi, în partea de nord-vest a mănăstirii Zografu, fiind loc de pelerinaj pentru cei care caută întărire duhovnicească. Athoniții îl consideră pe Sfântul Cosma „cel mai mare ascet și făcător de minuni de la Mănăstirea Zografu”.
El este cinstit nu doar pentru minunile și darurile sale, ci mai ales pentru statornicia în credință, pentru curajul de a înfrunta ispitele și pentru dragostea lui neclintită față de Maica Domnului și de Mântuitorul Hristos.
Sfântul Cuvios Cosma de la Zografu rămâne un martor luminos al tradiției athonite și al nevoinței pustnicești
Viața lui, marcată de ispite, descoperiri dumnezeiești și biruințe duhovnicești, ne cheamă la o credință vie și la o încredere deplină în Dumnezeu.
Pomenirea lui anuală, pe 22 septembrie, nu este doar o amintire istorică, ci un prilej de a ne apropia de exemplul său și de a cere mijlocirea lui în rugăciune.
În cuvintele Bisericii: „Dumnezeu, Care slăvește pe toți cei ce-L slăvesc pe El, l-a încununat și pe Cuviosul Cosma, făcându-l prieten al Său și apărător al celor ce îl cheamă cu credință.”