Pe data de 29 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul, unul dintre marii părinți ai pustiei Palestinei din secolul al V-lea și începutul secolului al VI-lea. Viața sa este un model de jertfelnicie, smerenie și neclintire în credință, în fața ispitelor și a ereziilor care tulburau atunci Biserica. Trăitor al unei vârste patriarhale, de peste o sută de ani, Sfântul Chiriac s-a nevoit cu neîncetată rugăciune și post, fiind făcător de minuni și apărător neînfricat al dreptei credințe.
Nașterea și copilăria
Sfântul Chiriac s-a născut în Corint, în anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic. Părinții săi au fost: Ioan, preot al Bisericii Sobornicești din cetate, și Evdochia, femeie credincioasă. Era rudă cu Petru, episcopul Corintului, care l-a hirotesit citeț încă din tinerețe.
De mic copil, Chiriac a arătat o mare dragoste pentru citirea Sfintei Scripturi și a cărților duhovnicești. Zile și nopți întregi le petrecea cercetând istorisirile sfinților și minunile lui Dumnezeu, minunându-se cum Domnul i-a slăvit pe drepții Vechiului și Noului Testament. Gândul la viața sfinților și mai ales la taina Întrupării lui Hristos îi aprindeau inima de dor după o viață cu totul închinată lui Dumnezeu.
Chemarea către viața monahală
La vârsta de 18 ani, cuvântul Evangheliei „ Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34) i-a schimbat pentru totdeauna viața. Simțind că Domnul îi vorbește personal, Chiriac a părăsit casa părintească și s-a îmbarcat spre Țara Sfântă, dorind să îmbrățișeze viața monahală.
Ajuns la Ierusalim, a vizitat Locurile Sfinte și s-a închinoviat mai întâi la mănăstirea Sfântului Evstorghie, aflată lângă Sion. Aici a deprins tainele vieții călugărești, în post, rugăciune și ascultare.
Ucenic al marilor părinți ai pustiei
Auzind de renumele Sfântului Eftimie cel Mare, mare povățuitor al monahilor din Palestina, tânărul Chiriac a mers să-l cunoască. Sfântul Eftimie, văzând râvna și curăția inimii lui, l-a primit cu dragoste și i-a prorocit că va deveni un mare dascăl al sufletelor.
Sfântul Chiriac a petrecut apoi o perioadă îndelungată în lavra Sfântului Gherasim de la Iordan, unde a rămas vreme de nouă ani. După mutarea la Domnul a acestuia, s-a întors la lavra Sfântului Eftimie, trăind zece ani în liniște și tăcere.
În dorința de a se feri de slava deșartă, Sfântul Chiriac a străbătut mai multe mănăstiri și locuri de pustnicie, poposind în cele din urmă în lavra Sfântului Hariton, unde și-a săvârșit și viața.
Lupta împotriva ereziei origeniste
Secolul al V-lea a fost marcat de frământări dogmatice, iar în Palestina se răspândise rătăcirea origenistă, ce aducea tulburare în rândul monahilor și credincioșilor. Sfântul Chiriac a fost unul dintre apărătorii fermi ai Ortodoxiei, înfruntându-i pe ereticii Hon și Leontie, care încercau să justifice învățăturile lui Origen.
Cu darul prorociei, Sfântul a prevestit pieirea grabnică a conducătorilor acestei erezii, lucru care s-a și împlinit. Prin rugăciune și cuvânt înțelept, Chiriac a întors pe mulți la adevărata credință, întărind Biserica și aducând pace între frați.
Minuni și vedenii
Viața Sfântului Chiriac a fost plină de minuni. Avea darul înainte-vederii, spunând dinainte cele ce aveau să se petreacă. Era mare tămăduitor al bolnavilor și mângâietor al celor întristați.
Un episod minunat din viața lui este legat de prietenia cu un leu uriaș, care trăia lângă peștera lui și îi păzea grădina de capre sălbatice și de tâlhari. Deși înfricoșător la vedere, leul era supus sfântului și nu vătăma pe niciun frate care îl vizita. Acest semn al ascultării făpturii necuvântătoare arăta harul dumnezeiesc care sălășluia în Cuvios.
Chipul vieții sale monahale
Sfântul Chiriac era un nevoitor aspru. Postea cu statornicie, adesea mâncând doar verdețuri crude din pustie. A mărturisit despre sine că „niciodată soarele nu m-a văzut mâncând” și „nici nu a apus vreodată și eu să fiu supărat pe cineva”.
Păstrând cu strictețe pravila Sfântului Hariton, mânca doar o singură dată pe zi, după apusul soarelui. Era neobosit în rugăciune, în lucru și în povățuirea fraților. Nu s-a aflat niciodată șezând fără rost, ci ori lucra, ori se ruga.
Deși a ajuns la vârsta de peste 100 de ani, trupul său nu s-a schimonosit de bătrânețe, păstrându-și puterea și statura impunătoare. Era mare la trup și cu chip cuviincios, iar în suflet blând, bun primitor și plin de har.
Sfârșitul vieții
După ce a petrecut 30 de ani în viața de obște a mănăstirilor, Sfântul Chiriac s-a retras la sihăstrie, unde a trăit până la 99 de ani. Apoi a mers în liniște în muntele Susachim, unde a viețuit încă nouă ani. Acolo și-a săvârșit viața, la adânci bătrâneți, în anul 557, având 109 ani.
A trecut la Domnul după o viață plină de nevoințe, lăsând Bisericii pilda unei statornicii neclintite în credință și a unei iubiri arzătoare pentru Hristos.
Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul ne cheamă să urmăm statornic calea credinței și să ne întărim prin rugăciune și viață curată
El ne arată că adevărata putere nu vine din cele trecătoare, ci din harul lui Dumnezeu, care se revarsă peste cei smeriți și credincioși.
Astăzi, pomenirea sa este prilej de întărire duhovnicească și de rugăciune pentru pacea sufletului și pentru statornicia în dreapta credință.
Condacul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi lumii…
Nevoinţă şi vieţuire de înfrânare ai avut tu, Cuvioase Chiriac, făcătorule de minuni. Roagă-te pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta.
Troparul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul
Glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.