Sfântul Apostol Tit

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la data de 25 august pe Sfântul Apostol Tit, unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli și ucenic apropiat al Sfântului Apostol Pavel. Viața lui, asemenea unei călătorii din întunericul idolatriei spre lumina credinței adevărate, este un exemplu grăitor al lucrării lui Dumnezeu în sufletul omenesc. Tit a fost ales din pruncie de Domnul pentru a deveni luminător al insulei Creta și episcop al acesteia, strălucind prin înțelepciune, curăție și credincioșie.

Origini și tinerețea

Sfântul Apostol Tit s-a născut în insula Creta, într-o familie de neam ales, fiind din seminția lui Miroi, antipatul (conducătorul) Cretei. Deși provenea dintr-un neam păgân, înclinat spre idolatrie, tânărul Tit se deosebea de ceilalți prin curăția vieții și prin dorința de a cunoaște înțelepciunea. El a studiat filosofia greacă, operele poeților precum Homer și scrierile filosofilor elini. Încă din tinerețe a păstrat fecioria trupului și curăția sufletului, fapt amintit mai târziu de Sfântul Ignatie Teoforul, care îl numea „feciorelnic”.

Deși nu-L cunoștea pe adevăratul Dumnezeu, Tit se îngrijea să ducă o viață morală și cumpătată. În felul acesta, el Îi era deja plăcut lui Dumnezeu prin faptele sale bune și curate, chiar înainte de a primi lumina credinței creștine.

Chemarea lui Dumnezeu

La vârsta de douăzeci de ani, Tit a avut parte de o experiență dumnezeiască: a auzit un glas din cer care îi spunea:
„Tite, ție ți se cade să te duci de aici și să-ți mântuiești sufletul tău, pentru că nu-ți ajunge spre mântuire numai învățătura păgânească.”

Această descoperire l-a tulburat și i-a aprins dorința de a afla adevărul. După un an, i s-a dat în vis poruncă să citească cărțile evreiești, lucru neobișnuit pentru un grec al vremii. Ascultând vedenia, Tit a început să citească Scripturile, iar în Cartea Prorocului Isaia a găsit cuvinte care i-au străpuns inima:
„Robul Meu ești și Eu te-am ales pe tine. Nu te teme că te-am lăsat, Eu sunt cu tine. Nu te amăgi cu zeii cei mulți păgânești, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău.”

Aceste cuvinte au fost pentru el o cheie duhovnicească, luminându-i mintea și descoperindu-i deșertăciunea idolilor. A înțeles atunci că Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu, iar inima lui a început să ardă de dorința de a-L cunoaște mai mult.

Întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos

În acea vreme, vestea despre Domnul Iisus Hristos, Care făcea minuni mari în Ierusalim, ajunsese până în Creta. Antipatul Cretei, unchiul lui Tit, dorind să afle adevărul, l-a trimis pe nepotul său la Ierusalim ca să vadă cu ochii lui pe Domnul Iisus Hristos. Astfel, Tit a avut fericita binecuvântare de a-L vedea pe Domnul cu ochii săi, de a-I asculta cuvintele și de a fi martor al minunilor Sale.

A fost de față la Patimile Domnului, la Răstignire, la Înviere și la Înălțare. Mai mult, la Pogorârea Sfântului Duh, Tit a auzit pe Apostoli vorbind în limba sa și s-a umplut de uimire și de credință. Din acel moment, a devenit un ucenic al Domnului și s-a numărat printre cei șaptezeci de Apostoli.

Ucenicia lângă Sfântul Apostol Pavel

După întemeierea Bisericii, Tit s-a apropiat în chip deosebit de Sfântul Apostol Pavel. Acesta l-a botezat și l-a format duhovnicește, numindu-l „Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.” (Tit 1, 4). Relația lor era una de părinte și fiu duhovnicesc, dar și de frați în Hristos. Pavel îl numește când, frate: „L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?” (II Corinteni 12, 18), când: ,,însoţitorul meu şi împreună-lucrător”: „ Astfel, dacă e vorba de Tit, el este însoţitorul meu şi împreună-lucrător la voi; dacă e vorba despre fraţii noştri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slavă a lui Hristos.” (II Corinteni 8, 23).

Sfântul Tit a călătorit împreună cu Pavel în multe misiuni apostolice: în Antiohia, Seleucia, Cipru, Pamfilia, Listra, Derbe, Iconia și multe alte cetăți. A fost prezent și la Sinodul Apostolic de la Ierusalim ,, Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine şi pe Tit. M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici Tit, care era cu mine şi care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur, ” (Galateni 2, 1-3; Fapte15), unde s-a discutat problema tăierii împrejur a creștinilor dintre neamuri. Tit a devenit astfel un exemplu al libertății creștine, arătând că mântuirea nu vine prin Legea Veche, ci prin harul Domnului Iisus Hristos.

Episcop al Cretei

După numeroase călătorii și misiuni, Sfântul Apostol Pavel l-a așezat pe Tit episcop al insulei sale natale, Creta. Apostolul i-a scris și o epistolă păstrată în Noul Testament: Epistola către Tit, în care îl învață cum să rânduiască viața bisericească și cum să hirotonească preoți vrednici.

În Creta, Tit s-a dovedit un păstor înțelept și blând, dar și ferm atunci când era nevoie. El a adus la credință mulțime de păgâni, a întemeiat comunități creștine și a așezat episcopi și preoți pentru buna păstorire a poporului. Tradiția spune că a zidit biserici și a lucrat cu râvnă pentru răspândirea Evangheliei.

Legătura cu Sfântul Pavel

Sfântul Apostol Tit a fost alături de Pavel până la moartea acestuia. Se spune că a fost prezent la Roma, când marele Apostol al Neamurilor a primit cununa muceniciei sub împăratul Nero. După moartea învățătorului său, Tit i-a îngropat cu cinste trupul și apoi s-a întors în Creta, pentru a continua lucrarea începută împreună.

Ultimii ani și mutarea la Domnul

Ca episcop al Gortinei, capitala Cretei, Sfântul Apostol Tit a păstorit cu înțelepciune și dragoste. A rămas în același timp un misionar neobosit și un părinte blând pentru credincioși. A trăit până la vârsta de 94 de ani, trecând la cele veșnice în pace, nu prin moarte mucenicească, ci ca un slujitor care și-a împlinit deplin misiunea.

Trupul său a fost cinstit de creștinii din Creta, iar amintirea lui a rămas vie în Biserică până astăzi.

Cinstirea Sfântului Apostol Tit

Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Tit la 25 august, alături de Sfântul Apostol Bartolomeu și de Sfântul Apostol Varnava în unele calendare, dar mai ales în chip deosebit ca pe un ucenic iubit al Domnului Iisus Hristos și al Sfântului Pavel. Biserica din Heraklion (Creta) păstrează și astăzi capul său ca sfântă relicvă, spre mângâierea credincioșilor.

Epistola către Tit, parte a Sfintei Scripturi, rămâne până astăzi un document fundamental pentru înțelegerea rânduielii bisericești, arătând grija Apostolului Pavel pentru Bisericile locale și rolul episcopului ca păstor și învățător.

Sfântul Apostol Tit rămâne pentru creștinii ortodocși un model de ucenic, de păstor și de misionar

El a arătat că lumina lui Hristos poate răsări în orice suflet care Îl caută cu sinceritate, chiar dacă acesta se află în întunericul idolatriei. Ca fiu duhovnicesc al Sfântului Pavel și ca episcop al Cretei, el a lăsat Bisericii moștenire un exemplu de slujire, de curăție și de dragoste pentru Evanghelie.

Astăzi, creștinii îl cinstesc pe Sfântul Tit ca pe unul care a unit în sine înțelepciunea omenească cu lumina dumnezeiască, arătând că adevărata filosofie este a trăi în Hristos și pentru Hristos.

Condacul Sfântului Apostol Tit

Glasul 2

Cele de sus căutând…

Arătându-te împreună vorbitor cu Apostolul Pavel, împreună cu dânsul nouă mai înainte ai vestit Cuvântul, Apostole, grăitorule de Tainele Dumnezeiescului dar, Fericite Apostole Tit. Pentru aceasta, strigăm către tine: nu înceta a te ruga pentru noi toţi.