Sfântul Apostol Timotei este una dintre cele mai luminoase figuri ale creștinismului apostolic, un model de ucenicie desăvârșită, de fidelitate față de Hristos și de ascultare față de Biserică.
El face parte din ceata celor șaptezeci de apostoli și este pomenit de Biserica Ortodoxă în fiecare an la data de 22 ianuarie, ca ucenic al Sfântul Apostol Pavel și episcop martir al Efesului.
Originea și formarea duhovnicească
Sfântul Apostol Timotei s-a născut în cetatea Listra, din țara Licaoniei, în Asia Mică. Tatăl său era grec, necredincios și închinător la idoli, iar mama sa, Eunice, împreună cu bunica sa, Loida, erau evreice binecredincioase, femei drepte și temătoare de Dumnezeu. De la acestea două a primit Timotei cea dintâi și cea mai trainică educație duhovnicească, fiind crescut „nu atât cu bucatele, cât cu cuvântul Domnului”.
Sfântul Apostol Pavel însuși mărturisește despre această moștenire a credinței, scriind cu dragoste: „Îmi aduc iarăşi aminte de credinţa ta neprefăcută, care, precum s-a sălăşluit întâi în bunica ta Loida şi în mama Eunichi, tot aşa, sunt încredinţat, că şi întru tine.” (II Tim. 1, 5). Astfel, Timotei apare ca o mlădiță binecuvântată, care, deși a crescut dintr-o rădăcină amestecată, a rodit din plin pentru Domnul Iisus Hristos.
Întâlnirea cu Sfântul Pavel
Momentul decisiv al vieții sale a fost întâlnirea cu Sfântul Apostol Pavel, atunci când acesta a venit în Listra împreună cu Barnaba. Minunea vindecării șchiopului din naștere, săvârșită de Pavel, a cutremurat cetatea și a deschis inimile multora către credința cea adevărată. Printre cei care au primit Evanghelia s-a numărat și mama lui Timotei, care l-a dăruit pe fiul ei marelui apostol, ca pe o ofrandă vie adusă lui Dumnezeu.
Deși încă tânăr, Timotei s-a arătat blând, înțelept și plin de râvnă, pregătit să primească sămânța cuvântului dumnezeiesc. Sfântul Pavel, văzând darul lui Dumnezeu în el, l-a iubit ca pe un fiu adevărat, dar pentru o vreme l-a lăsat să se desăvârșească în învățătura Scripturilor.
Ucenic și tovarăș de apostolie
După câțiva ani, revenind în Listra, Sfântul Pavel l-a găsit pe Timotei sporit în vârstă și în virtuți, bine mărturisit de toți creștinii. Atunci l-a luat cu sine în călătoriile apostolice, făcându-l părtaș tuturor ostenelilor sale. Din iconomie pastorală, pentru a nu sminti pe iudei, Pavel l-a tăiat împrejur, deși Timotei primise deja Botezul, arătând astfel libertatea în Hristos unită cu dragostea față de aproapele.
De acum înainte, Timotei a devenit umbra și sprijinul marelui apostol, însoțindu-l în Efes, Corint, Macedonia, Atena, Roma, Ierusalim și până în Spania. Sfântul Pavel îl numește „adevărat fiu în credință”, „frate”, „slujitor al lui Dumnezeu” și „ajutător în buna vestire a lui Hristos”.
Episcop al Efesului și epistolele pastorale
La întoarcerea sa din Roma, în jurul anului 64, Sfântul Apostol Pavel l-a hirotonit pe Timotei episcop al marii cetăți Efes, încredințându-i și grija Bisericilor din Asia. Deși era tânăr, Timotei a primit această sarcină cu smerenie și frică de Dumnezeu.
Pentru întărirea lui, Sfântul Pavel i-a adresat două epistole, cunoscute astăzi ca Epistolele pastorale. În ele găsim îndemnuri de o adâncă valoare duhovnicească: păstrarea dreptei credințe, rânduiala bisericească, grija față de cler și viața curată a păstorului. Cutremurătoare este mărturisirea apostolului, care, simțindu-și apropiat sfârșitul, îi spune: „Sileşte-te să vii curând la mine,” (II Tim. 4, 9).
Ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul
După moartea Sfântului Pavel, Timotei s-a apropiat de Sfântul Ioan Evanghelistul, de la care a primit și mai multă adâncime teologică și luminare duhovnicească. Când împăratul Domițian l-a surghiunit pe Ioan în insula Patmos, Timotei a rămas singurul păstor al Efesului, purtând cu vrednicie crucea episcopatului.
Martiriul Sfântului Apostol Timotei
Sfârșitul său pământesc a fost încununat cu cununa muceniciei. În timpul unei sărbători păgâne numite Catagoghion, când idolatrii cutreierau cetatea cu măști, idoli și arme, săvârșind fărădelegi, Sfântul Timotei, aprins de râvnă pentru adevăr, a ieșit înaintea lor și i-a mustrat, propovăduind pe Unul Dumnezeu adevărat, pe Iisus Hristos.
Orbită de întunericul păgânătății, mulțimea s-a năpustit asupra lui și l-a bătut cu ciomege și pietre, târându-l până la moarte. Creștinii l-au luat pe ascuns și l-au îngropat cu cinste, ca pe un adevărat apostol și martir al Domnului.
Cinstirea moaștelor și moștenirea sa
Mai târziu, sfintele sale moaște au fost mutate la Constantinopol și așezate în Biserica Sfinților Apostoli, alături de Apostolul Luca și de Andrei cel Întâi Chemat. Astfel, Dumnezeu a rânduit ca cei care au fost împreună în propovăduire să fie împreună și în odihnă.
Sfântul Apostol Timotei rămâne pentru Biserică un chip viu al slujirii fără de argint, al ascultării desăvârșite și al jertfei până la moarte. Viața lui ne arată că tinerețea nu este o piedică în slujirea lui Dumnezeu, ci poate fi un vas ales al harului, dacă este unită cu smerenia, credința și dragostea pentru adevăr.
Întru această lumină, pomenirea lui nu este doar o amintire istorică, ci o chemare vie adresată fiecărui creștin: de a urma lui Hristos cu aceeași statornicie, până la capăt.
Troparul Sfântului Apostol Timotei
Glasul 4
Bunătatea învăţându-te şi întru toate cumpătat fiind, îmbrăcându-te cu buna conştiinţă, precum i se cuvine unui sfânt, ai scos din vasul alegerii lucrurile tainice; şi credinţa păzind, aceeaşi cale ai săvârşit, Sfinte Apostole Timotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Apostol Timotei şi al Sfântului Cuvios Mucenic Anastasie Persul
Glasul 1
Ceata îngerească…
Pe Dumnezeiescul ucenic şi împreună călător cu Apostolul Pavel, pe Sfântul Timotei, toţi credincioşii să-l laude cu cântări; împreună cu dânsul cinstind şi pe Înţeleptul Anastasie, ce a strălucit din Persia ca o stea, care alungă patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.