Biserica Ortodoxă împreună cu toți cei iubitori de Hristos pomenesc astăzi 27 aprilie pe Sfântului Apostol Simeon, rudenia Domnului, cel ce a fost al doilea episcop al Ierusalimului și mucenic pentru credință. Viața sa este o icoană a răbdării, credinței și jertfei până la capăt.
Originea Sfântului Simeon
Sfântul Simeon era fiul lui Cleopa, fratele Sfântului Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Maria. Potrivit vechilor scriitori bisericești greci, precum Eusebiu al Cezareei, Gheorghe Chedrin și Nichifor Calist, Cleopa și Iosif erau frați buni, iar Simeon era nepotul lui Iosif. Cleopa, împreună cu Iosif, a fost martor al lucrărilor minunate începând de la împrejurările învierii Domnului.
Chemarea la Apostolat
Ajuns la maturitate, Sfântul Simeon a auzit despre minunile Mântuitorului și, luminat de Duhul Sfânt, a crezut învățătura Lui. Credința nu a fost pentru el un simplu acord interior, ci o chemare la misiune. De aceea, a fost ales între cei șaptezeci de Apostoli, trimiși să vestească Evanghelia între popoare, alungând întunericul idolatriei și aducând lumină dumnezeiască în sufletele oamenilor.
Episcop al Ierusalimului
După patima cea de bunăvoie a Domnului și înălțarea Sa la cer, Biserica din Ierusalim a fost condusă de Sfântul Iacov, fratele Domnului. Dar iudeii necredincioși, mâniați de mărturisirea lui Iisus Hristos, l-au ucis pe Iacov, după ce necredincioșii iudei l-au aruncat pe Sfântul Iacov de pe aripa Templului, l-au lovit cu ciomege, omorându-l. Rămasă fără episcop, Biserica din Ierusalim și-a îndreptat privirea către Simeon. Fiind rudenie după trup cu Mântuitorul, dar mai ales prin viață sfântă și credință întărită, el a fost ales al doilea episcop al Cetății Sfinte.
Păstorire și Prigoană
Cu împreună simțire, ucenicii și creștinii l-au rânduit preot, în vreme ce Ierusalimul începea să se ridice din ruinele risipirii pricinuite de Titus și Vespasian. De atunci, până la adânci bătrâneți, Sfântul Simeon a călăuzit cu înțelepciune Biserica, tămăduind răni sufletești și aducând pe mulți la credința învățăturii creștine.
Mucenicia Sfântului Simeon
Era o vreme încărcată de primejdii. În timpul împăratului Traian, persecuțiile s-au înmulțit, vizând atât creștinii cât și pe urmașii casei lui David. Roma, temându-se de o renaștere mesianică, dorea să stingă orice firicel de moștenire davidică.
Sfântul Simeon, fiind și creștin, și de neam regesc, a fost denunțat autorităților. Antipatul Attic, de o cruzime dură, l-a arestat. Deși avea mai mult de o sută de ani, Simeon a îndurat torturi cumplite cu o tărie care i-a uimit pe chinuitorii săi.
Ca Domnul său, a fost răstignit, primind cununa muceniciei pe cruce. Cu sufletul plin de credință, și-a întrustat duhul în mâinile lui Dumnezeu, pecetluind prin moarte viața sa de apostol și episcop.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Simeon
Mărturii despre viața sa apar în Prolog, atât în zilele de 18 septembrie, cât și în 4 ianuarie, în contextul pomenirii Sfinților Șaptezeci de Apostoli. Textele subliniază clar că Simeon nu era fiul direct al lui Iosif, ci nepot, fiu al fratelui său Cleopa, și văr cu Sfântul Iacov.
Viața Sfântului Simeon este o mărturie clară că sfințenia nu ține de vârstă, rang sau putere lumească. El a fost rudenie trupească a Domnului, dar a devenit frate cu El în duh, prin credință, dragoste și jertfă. În vremuri încărcate de teroare, Sfântul Simeon a împărățit frica prin puterea dăruită de Iisus Hristos.
Cântare de laudă la Sfântul Apostol Simeon
Simeon strălucește cu tinerețea și cu puterea,
Când blândului învățător el Îi urmează.
În El nu vede pe ruda cea de un trup cu el,
Ci pe Dumnezeu Cel de necuprins,
întrupat printre oameni.
Această lumină mare întreaga lume
întunecată i-o a arătat.
Venindu-și în sine el de lume s-a lepădat,
Și precum vulturul puternic care se înalță în zbor,
El cu duhul s-a înălțat către ceruri și cele cerești.
Prin Hristos el bunătatea lui Dumnezeu a cunoscut,
Viața cea nemuritoare și frumusețea.
Prin Hristos el încă și pe adevăratul Om L-a cunoscut.
Astfel disprețuit-a slava și onorurile vremii lui,
Și precum albina tuturor nevoințelor pe sine s-a dăruit,
De tinerețea lui nefiindu-i milă, nici de al său trup,
Ci Legea lui Hristos până la sfârșit împlinind,
Și împărăției celei veșnice învrednicindu-se.
Răstignit pe cruce, bătrânul cel de una sută ani
Boldul morții nu-l simte,
Căci el în duhul înviase demult;
Acum el așteaptă
Slăvita înviere
Și a trupului.
Să pomenim cu evlavie numele Sfântului Apostol Simeon
Astăzi, când pomenim cu evlavie numele Sfântului Apostol Simeon, rudenia Domnului, ne aducem aminte că fiecare dintre noi suntem chemați la aceeași credință tare, la această statornicie în adevăr, chiar și în fața prigoanelor. Să îngrădim inimile noastre cu acea dragoste arzătoare și acel curaj nezdruncinat care l-au împins pe Sfântul Simeon să nu renunțe nici în fața chinurilor și să rămână credincios până la sfârșit.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului
Glasul 2
Căutând cele de sus…
Sionului celui de sus făcându-te cetăţean, scaunul Sionului celui de jos ai luat şi bine turma ţi-ai povăţuit la Staulul cel Ceresc. Te-ai răstignit lui Hristos, Sfinte Simeon, urmând Patimii Lui celei Dumnezeieşti.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului
Glasul 1
Pe tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh şi mucenic tare, cu sfinţenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înşelăciunea şi ai păzit credinţa. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.