În fiecare an, pe 14 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea unuia dintre cei mai credincioși și neobosiți ucenici ai Sfântului Apostol Pavel: Sfântul Apostol și Mucenic Achila, unul din cei șaptezeci de apostoli trimiși de Mântuitorul Iisus Hristos pentru vestirea Evangheliei în lume. Viața sa, profund marcată de slujirea necondiționată a lui Dumnezeu, ne oferă un model de dăruire, smerenie și dragoste jertfelnică.
Originea și întâlnirea cu Sfântul Apostol Pavel
Sfântul Achila era de neam iudeu, născut în regiunea Pontului (Asia Mică). Împreună cu soția sa, Priscila, trăia în Italia, până în vremea împăratului Claudiu (41–54 d.Hr.), care a poruncit izgonirea tuturor iudeilor din Roma. Motivul a fost tulburarea stârnită de certurile dintre iudeii care începuseră să creadă în Hristos și cei care rămăseseră ancorați în Legea Veche. În această tensiune internă, împăratul a luat măsura generală a alungării tuturor iudeilor, creștini sau nu, din capitală. Astfel, Achila și Priscila au fost nevoiți să plece din Italia și s-au stabilit în Corint, în Grecia.
Acolo l-au întâlnit pentru prima dată pe Sfântul Apostol Pavel, care venise în Corint de la Atena, în timpul misiunilor sale de propovăduire în rândul neamurilor. Întâlnirea nu a fost una întâmplătoare, ci providențială. Pavel, cunoscându-i pe Achila și Priscila și văzându-le deschiderea și bunăvoința, a locuit în casa lor. Mai mult, fiind de aceeași meserie, țesători de corturi, au lucrat împreună pentru a-și câștiga existența, iar în acest timp, Pavel i-a învățat tainele credinței creștine.
Botezul și începutul misiunii
Prin propovăduirea Sfântului Pavel, Achila și Priscila au primit botezul creștin și au devenit ucenici de nădejde, atât prin râvna credinței lor, cât și prin viața curată și trăirea evanghelică. Devenind ajutoare neprețuite ale Sfântului Apostol Pavel, l-au însoțit pe acesta în Efes, unde au rămas pentru a continua lucrarea misionară.
În Efes, cei doi soți au arătat o deosebită înțelepciune și discernământ duhovnicesc. L-au întâlnit pe Apolo, un iudeu din Alexandria, bărbat elocvent și versat în Scripturile Vechiului Testament, dar care cunoștea doar botezul lui Ioan. Înțelegând lipsa acestuia de învățătură deplină, Achila și Priscila l-au luat la ei și i-au explicat cu mai multă precizie calea Domnului, ajutându-l să se încadreze deplin în rânduiala Bisericii.
Ajutători ai Sfântului Pavel
Legătura dintre Sfântul Pavel și soții Achila și Priscila a fost una profundă, întemeiată pe dragostea de Hristos și jertfa misionară. Sfântul Pavel îi pomenește cu evlavie și recunoștință în epistolele sale. În Epistola către Corinteni, scrisă din Efes, le transmite credincioșilor: „ Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor.” (I Corinteni 16, 19). Iar în Epistola către Romani: „ Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus, Care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre neamuri,” (Romani 16, 3-4).
Această exprimare scoate la lumină jertfelnicia lor: pentru a-l salva pe Pavel, cei doi soți și-au riscat viața, dovadă a unei iubiri duhovnicești fără margini. Ei nu doar l-au susținut în misiune, ci au fost gata să piară pentru el și, implicit, pentru Domnul Iisus Hristos.
Întoarcerea la Roma și numirea episcopală
După moartea împăratului Claudiu, iudeilor li s-a permis să revină în Italia. Astfel, Achila și Priscila s-au întors la Roma, iar Pavel îi salută din Corint printr-o epistolă. Ulterior, aceștia s-au mutat din nou în Efes, unde Sfântul Apostol Pavel l-a hirotonit pe Achila ca episcop în Heracleea din Pont, trimițându-l să sprijine lucrarea misionară a Sfântului Timotei.
Sfântul Achila a fost un ierarh vrednic, luminat cu darurile Sfântului Duh. Ca episcop, a săvârșit botezuri, a luminat pe păgâni, a ridicat biserici, a dărâmat idoli și a hirotonit preoți. Râvna sa pentru Domnul Iisus Hristos nu s-a stins niciodată, ci a crescut în fiecare zi. A dus Evanghelia în Asia Mică, Ahaia, Corint, Efes, Heracleea și în multe alte locuri, înfruntând împotriviri, amenințări și prigoane.
Moartea martirică
Ca toți apostolii și episcopii Bisericii primare, nici Sfântul Achila nu a fost cruțat de ura păgânilor. Așa cum viața sa a fost o slujire continuă și plină de jertfă, așa și moartea sa a fost o mărturisire până la capăt a credinței în Domnul Iisus Hristos. Sfântul Achila a fost ucis de păgâni, murind ca mucenic, împreună cu Priscila, soția și tovarășa lui de osteneli.
Biserica îl cinstește nu doar ca apostol, ci și ca mucenic, încununat cu slavă cerească, pentru mărturisirea și lucrarea sa neobosită. El este modelul slujitorului smerit, al ucenicului devotat, al lucrătorului statornic și al ierarhului iubitor de Dumnezeu.
Viața Sfântului Apostol și Mucenic Achila este o mărturie vie a modului în care Dumnezeu cheamă și lucrează prin oameni simpli, dar cu inimă arzândă de iubire
El nu era cărturar, nu avea titluri sau poziții lumești, ci lucra cu mâinile sale corturi, trăind din osteneală. Dar, prin credință, prin ascultare și dăruire, a devenit episcop, apostol și mucenic, cinstit în veac de Biserica lui Hristos.
Într-o lume în care credința este adesea marginalizată, iar confortul și autosuficiența primează, exemplul lui Sfântului Apostol și Mucenic Achila ne învață:
- să slujim cu smerenie și simplitate acolo unde suntem;
- să ne deschidem inima pentru lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă ne cheamă prin mijloace neașteptate;
- să ne asumăm riscuri pentru credință, fără frică și fără rușine;
- să sprijinim slujitorii Bisericii, așa cum Achila și Priscila l-au sprijinit pe Sfântul Pavel;
- să trăim în familie o viață creștină autentică, punând casa noastră în slujba Evangheliei, precum Biserica din casa lor.
Pomenirea Sfântului Apostol și Mucenic Achila este o chemare la trăirea Evangheliei cu simplitate, curaj și devotament
El ne amintește că slujirea Domnului Iisus Hristos nu cere titluri, ci inimi deschise și mâini gata de lucru, că lucrarea misionară începe uneori în atelierul de zi cu zi și că dragostea pentru Domnul nostru Iisus Hristos este mai tare decât moartea.
Fie ca prin rugăciunile lui, Domnul nostru Iisus Hristos să ne întărească și pe noi în mărturisirea credinței și în iubirea de adevăr.
Cântare de laudă la Sfinții Acvila și Priscilla
Făclia luminii cerești s-a pogorât mai întâi
în inimile apostolilor,
Iar apostolii cu aceasta
pe oameni i-au luminat.
Ei cu aceasta pe ai lor
urmași i-au întărit,
Transmițându-le harul.
Cu această torță Sfântul Acvila
De către Sfântul Pavel s-a luminat,
Asemenea Priscilla, credincioasa lui soție:
Casa lor de către Pavel s-a botezat
Și s-a umplut cu putere de sus.
Ei au lepădat apoi toate lumeștile petreceri,
Și în lume au ieșit, la lucrarea lui Dumnezeu.
Ei lui Pavel i-au slujit, întemnițatului singuratic.
Ei cu grăbire și cu râvnă Sfântului Apollos i-au slujit,
Și fratelui Timotei, al lui Pavel duhovnicesc fiu.
Ei toți împreună Biserica lui Hristos o au sporit.
Binecuvântate sunt ale Priscillei jertfe!
Binecuvântate ale lui Acvila răni!
Ei s-au proslăvit pretutindeni și roadă multă au adus,
Ei adevărați lucrători au fost
Și moștenitori ai împărăției Cerești.
Condacul Sfântului Apostol Achila, unul din cei şaptezeci
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi lumii…
Împreună cu Apostolii pe scaun şezător şi împreună călător fiind, Apostole, lumea cu învăţăturile şi cu minunile o ai luminat, luând cununa slavei, Sfinte Achila.
Troparul Sfântului Apostol Achila, unul din cei şaptezeci
Glasul 3
Apostole sfinte Achila, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.