Sfântul Apostol și Evanghelist Matei

În fiecare an, la data de 16 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, unul dintre cei doisprezece ucenici aleși ai Mântuitorului și autorul primei Evanghelii din canonul Noului Testament.

Viața lui reprezintă o mărturie puternică despre chemarea lui Dumnezeu, despre puterea schimbării lăuntrice și despre răspunsul omului la harul dumnezeiesc.

Chemarea la apostolat

Sfântul Matei era evreu de neam și lucra ca vameș în Capernaum, pe țărmul lacului Galileii. Se numea Levi, fiul lui Alfeu, iar meseria sa era disprețuită de popor, căci vameșii erau considerați păcătoși, colaboratori ai romanilor și nedrepți față de frații lor.

Însă Hristos, Cel care cunoaște adâncurile inimii, a văzut în Levi nu păcătosul, ci omul care avea să devină vrednic apostol și evanghelist.

Evanghelia după Matei consemnează cu simplitate momentul chemării: „Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El. ” (Matei 9, 9). Această scurtă poruncă a schimbat întreaga lui viață. Levi s-a ridicat, a lăsat toate și L-a urmat pe Domnul. Apoi, cu bucurie, și-a deschis casa pentru Hristos, primindu-L pe El și pe ucenicii Săi la un ospăț. Acolo s-au strâns mulți vameși și păcătoși, iar fariseii, văzând aceasta, au murmurat: „De ce dascălul vostru mănâncă și bea cu vameșii și cu păcătoșii?” Domnul le-a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi; n-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”

Din acel moment, vameșul Levi devine Apostolul Matei, unul dintre cei doisprezece, schimbându-și nu doar numele, ci și viața. El însuși, în Evanghelia pe care o va scrie mai târziu, nu ascunde trecutul său, numindu-se Matei vameșul, din smerenie și ca mărturie că Hristos poate transforma pe cel mai păcătos dintre oameni într-un vas ales al harului.

Scrierea Sfintei Evanghelii

După Înălțarea Domnului și după primirea puterii Duhului Sfânt la Cincizecime, Sfântul Matei a fost printre primii care au consemnat în scris viața, învățătura și minunile Mântuitorului.

Potrivit tradiției, el a scris Evanghelia sa în limba aramaică, limba vorbită de poporul evreu și de Hristos Însuși. A făcut aceasta la rugămintea evreilor care crezuseră în Domnul, pentru ca învățătura cea nouă să rămână nealterată.

Unii părinți ai Bisericii, precum Eusebiu și Epifanie, mărturisesc că Evanghelia Sfântului Matei a fost dusă de Sfântul Apostol Bartolomeu în India, unde a fost folosită în misiunea apostolică. Mai târziu, textul a fost tradus în limba greacă, forma pe care o avem astăzi, deoarece originalul aramaic s-a pierdut. Evanghelia sa, bogată în profeții și citate din Vechiul Testament, îl prezintă pe Hristos ca pe Mesia cel făgăduit, venirea Lui fiind plinirea întregii Scripturi.

Propovăduirea Evangheliei

După ce a încheiat lucrarea misionară printre iudei, Sfântul Matei a străbătut multe ținuturi ale Răsăritului. A predicat în Parția și Midia, unde a întemeiat comunități creștine și a săvârșit numeroase minuni. Mai apoi a ajuns în Etiopia, țară ce îi căzuse la sorți, unde lumina credinței lipsea aproape cu desăvârșire.

Acolo a sfințit episcop pe ucenicul său, Platon, iar el însuși s-a retras într-un munte pustiu pentru rugăciune. În acest loc i s-a arătat Domnul în chip de tânăr strălucitor, dându-i un toiag și poruncindu-i să-l planteze în fața bisericii din cetatea Mirmenia. Toiagul avea să se înrădăcineze și să devină un copac plin de rod, cu miere curgând din vârful ramurilor și cu un izvor limpede izvorând din rădăcină. Acest dar miraculos urma să îmblânzească poporul sălbatic, spălându-i trupul și sufletul de răutatea idolatră.

Coborând din munte, Sfântul Matei a întâlnit femeia dregătorului cetății Flavian (numită în alte tradiții Fulvana) și pe copiii acesteia, care erau chinuiți de duhurile necurate. Văzând pe apostol, demonii au strigat cu spaimă, întrebând cine l-a trimis cu toiagul spre pierzarea lor. Apostolul i-a certat și i-a izgonit, iar cei vindecați L-au slăvit pe Dumnezeu și au mers cu el.

Când episcopul Platon a aflat de venirea apostolului, a ieșit în întâmpinarea lui cu clerul și, împreună, s-au întors în cetate. Acolo, Sfântul Matei a înfipt toiagul în pământ și îndată acesta s-a transformat într-un arbore uriaș, încărcat de rod, iar apa limpede a început să curgă de la rădăcina lui.

Poporul, văzând minunea, s-a îndulcit la propriu și la figurat, întrucât cei ce gustau din roade și se spălau în apa izvorului se schimbau lăuntric, devenind blânzi și lepădând obiceiurile sălbatice.

Pătimirea Sfântului Matei

Aceste minuni au aprins ura împăratului Etiopiei, care, văzând că familia sa a fost botezată, s-a înfuriat și a poruncit ca apostolul să fie arestat. Soldații trimiși de două ori să-l prindă s-au întors fără el, mărturisind că i-au auzit glasul, dar chipul lui nu l-au putut vedea, pentru că strălucea ca soarele.

În cele din urmă, împăratul însuși a mers să-l caute, dar a fost orbit de lumina dumnezeiască ce izvora din sfânt. Apostolul s-a rugat lui Dumnezeu, iar vederea trupească a împăratului s-a vindecat, însă inima lui a rămas în întuneric.

În cele din urmă, din invidie și necredință, împăratul a poruncit să-l supună pe Sfântul Matei la torturi crude. De două ori a fost aruncat în foc, însă puterea lui Dumnezeu l-a păzit nevătămat. După rugăciune, Sfântul și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind astfel cununa muceniciei.

Trupul său a fost pus într-un sicriu de plumb și aruncat în mare, însă Sfântul s-a arătat în vis episcopului Platon și i-a descoperit locul unde se afla sicriul. Moaștele au fost scoase din apă și aduse cu cinste în biserică. Văzând această minune cutremurătoare, împăratul s-a pocăit, a cerut botezul și a primit numele Matei. Mai târziu a devenit preot și, la sfatul Sfântului Apostol, a fost ridicat ca episcop după moartea lui Platon.

Trăsăturile duhovnicești ale Sfântului Matei

Sfânta Tradiție spune că Sfântul Matei ducea o viață aspră, fiind iubitor de post și de înfrânare. Nu a gustat carne niciodată, hrănindu-se doar cu legume și fructe, în semn de curățire trupească și sufletească. A fost un apostol smerit, discret și blând, iubitor de rugăciune și de liniște, dar totodată un mărturisitor neînfricat al Evangheliei.

El a înțeles profund cuvintele Domnului pe care le consemnează în Evanghelia sa: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5, 8)

Moștenirea sa în Biserică

Dintre cele patru Evanghelii, cea a Sfântului Matei are un loc aparte. Este Evanghelia regatului cerurilor, a împlinirii profețiilor, a Legii desăvârșite de Hristos. În ea se află Predica de pe Munte, Fericirile, multe parabole și învățături morale esențiale pentru viața creștină. De asemenea, Matei vorbește despre Biserică într-un mod unic, consemnând cuvintele: „Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. ” (Matei 16, 18) și „Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. ” (Matei 18, 17).

În icoane, Sfântul Matei este reprezentat adesea împreună cu un înger sau un om înaripat, simbol al Evangheliei sale, căci el începe prin a vorbi despre genealogia omenească a Mântuitorului, subliniind întruparea reală a Fiului lui Dumnezeu.

Viața Sfântului Apostol și Evanghelist Matei este un exemplu luminos al lucrării lui Dumnezeu în sufletul celui smerit

Dintr-un vameș disprețuit, Domnul Iisus Hristos l-a făcut apostol, iar din apostol, evanghelist și martir. El rămâne pentru noi un model de ascultare, de renunțare la cele trecătoare, de mărturisire neclintită și de dragoste curată față de Mântuitorul.

Condacul Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei

Glasul 2

Cel Ce Te-ai Înălţat…

Jugul vămii lepădând, la jugul dreptăţii te-ai lipit şi te-ai arătat neguţător întru toate ales, bogăţie adunând înţelepciunea cea din înălţime. Pentru aceasta ai propovăduit cuvântul adevărului şi ai ridicat sufletele celor trândavi, arătând în scris ceasul judecăţii.