Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu: Purtătorul de Lumină al Adevărului Evanghelic

Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu este una dintre cele mai emblematice figuri ale creștinismului, fiind autorul uneia dintre cele patru Evanghelii canonice. Ucenic al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, el s-a remarcat prin râvna sa misionară și prin profunda sa contribuție la răspândirea mesajului evanghelic. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în fiecare an pe 25 aprilie, recunoscându-i rolul esențial în formarea primelor comunități creștine și în consolidarea credinței apostolice.

Originea și tinerețea Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu

Sfântul Marcu s-a născut într-o familie evreiască din Ierusalim, primind la naștere numele Ioan, în timp ce Marcu era numele său roman. Tradiția afirmă că familia sa era apropiată de primii creștini și că locuința lor a fost unul dintre primele locuri de întrunire ale acestora. Unii cercetători sugerează că Marcu ar putea fi chiar tânărul care a fugit gol în Grădina Ghetsimani în momentul arestării lui Iisus Hristos ,,Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.” (Marcu 14, 51-52).

Ucenicia și colaborarea cu Apostolii

Fiind un ucenic devotat al Sfântului Apostol Petru, Marcu a devenit mâna dreaptă a acestuia și l-a însoțit în multe dintre călătoriile sale misionare. De asemenea, a fost colaborator al Sfântului Apostol Pavel, însoțindu-l în primele sale misiuni evanghelice. Deși a existat un moment de distanțare între Marcu și Pavel, cei doi și-au reluat colaborarea mai târziu, iar Pavel îl recunoaște pe Marcu ca fiind deosebit de folositor în lucrarea apostolică. ,,Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire.” (II Timotei 4, 11).

Scrierea Evangheliei după Marcu

Evanghelia după Marcu este considerată cea mai veche dintre cele patru Evanghelii și a fost scrisă la Roma, în jurul anului 65 d.Hr., pe baza predicilor Sfântului Petru. Aceasta este caracterizată printr-un stil direct, narativ, punând accent pe minunile și faptele Mântuitorului, subliniind autoritatea Sa divină. De asemenea, este Evanghelia care surprinde cel mai pregnant suferința lui Hristos, evidențiind profunzimea jertfei Sale pentru mântuirea omenirii.

Misiunea în Africa și fondarea Bisericii Alexandriei

După martiriul Sfântului Petru, Marcu și-a continuat lucrarea misionară, ajungând în Egipt, unde a fondat Biserica din Alexandria. Aceasta a devenit un centru spiritual de referință în lumea creștină, iar Marcu a fost primul său episcop. În Alexandria, el a organizat comunități creștine solide și a înființat prima școală catehetică, unde au fost formați unii dintre cei mai de seamă teologi ai vremii.

Martiriul Sfântului Marcu

Răspândirea creștinismului în Alexandria a stârnit mânia conducătorilor păgâni, iar Sfântul Marcu a fost prins și supus unor torturi cumplite. Tradiția consemnează că a fost târât pe străzile orașului până când și-a dat duhul, rămânând un exemplu de credință neclintită și sacrificiu suprem pentru Evanghelie. Moaștele sale au fost mai târziu duse la Veneția, unde a devenit ocrotitorul orașului, însă o parte dintre relicvele sale au fost readuse la Alexandria.

Operele literare ale Sfântului Marcu

Evanghelia după Marcu

Cea mai cunoscută și importantă scriere atribuită Sfântului Marcu este Evanghelia după Marcu, una dintre cele patru Evanghelii canonice ale Noului Testament. Aceasta a fost redactată în jurul anului 65 d.Hr., sub influența directă a învățăturilor Sfântului Apostol Petru, fiind considerată cea mai concisă și dinamică dintre Evanghelii. Este o relatare clară, accesibilă și plină de putere despre viața, moartea și învierea Mântuitorului Iisus Hristos, accentuând acțiunea și autoritatea Lui divină.

Contribuția la învățăturile apostolice

Deși nu există alte lucrări canonice atribuite în mod direct Sfântului Marcu, tradiția bisericească menționează că acesta a fost un purtător al învățăturilor apostolice, contribuind la propovăduirea Evangheliei în Egipt și în alte părți ale lumii elenistice. Scrierile sale au stat la baza dezvoltării tradițiilor creștine în Biserica Alexandriei, unde a întemeiat una dintre cele mai influente comunități creștine ale vremii.

Legătura cu Liturghia Alexandrină

Un alt aspect important este faptul că Sfântul Marcu este considerat inițiatorul Liturghiei alexandrine, o formă timpurie de cult creștin, care a influențat profund tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe Copte și a altor Biserici Orientale.

Moștenirea spirituală a Sfântului Marcu

Sfântul Marcu rămâne una dintre cele mai venerabile figuri ale creștinătății. Evanghelia sa continuă să inspire și să educe generații întregi de credincioși, iar bisericile întemeiate de el sunt dovada vie a impactului său spiritual. Biserica Alexandriei, al cărei fondator este, rămâne un simbol al continuității credinței apostolice și al măreției lucrării sale misionare.

Cele 35 de Minuni ale Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu

Sfântul Marcu a fost martor la numeroase minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos și a consemnat multe dintre acestea în Evanghelia sa. Iată o listă completă a celor 35 de minuni, cu locul și anul aproximativ:

1. Vindecarea unui lepros – Capernaum, anul 28 d.Hr.
2. Vindecarea slăbănogului coborât prin acoperiș – Capernaum, anul 28 d.Hr.
3. Vindecarea soacrei lui Petru – Capernaum, anul 28 d.Hr.
4. Potolirea furtunii pe mare – Marea Galileii, anul 29 d.Hr.
5. Vindecarea îndrăcitului din Gadara – Gadara, anul 29 d.Hr.
6. Învierea fiicei lui Iair – Capernaum, anul 30 d.Hr.
7. Vindecarea femeii cu scurgere de sânge – Capernaum, anul 30 d.Hr.
8. Vindecarea a doi orbi – Capernaum, anul 30 d.Hr.
9. Vindecarea unui mut demonizat – Capernaum, anul 30 d.Hr.
10. Înmulțirea pâinilor și a peștilor (prima minune) – Galileea, anul 30 d.Hr.
11. Umblarea pe apă – Marea Galileii, anul 30 d.Hr.
12. Vindecarea fiicei femeii cananeence – Ținutul Tirului și Sidonului, anul 30 d.Hr.
13. Vindecarea unui surd-mut – Decapole, anul 30 d.Hr.
14. Vindecarea orbului din Betsaida – Betsaida, anul 30 d.Hr.
15. Înmulțirea pâinilor și a peștilor (a doua minune) – Decapole, anul 30 d.Hr.
16. Vindecarea lunaticului demonizat – La poalele Muntelui Tabor, anul 30 d.Hr.
17. Vindecarea orbului Bartimeu – Ierihon, anul 30 d.Hr.
18. Blestemarea smochinului neroditor – În apropierea Ierusalimului, anul 30 d.Hr.
19. Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Betesda – Ierusalim, anul 30 d.Hr.
20. Vindecarea omului cu mâna uscată – Sinagoga din Capernaum, anul 30 d.Hr.
21. Vindecarea celor zece leproși – În drum spre Ierusalim, anul 30 d.Hr.
22. Învierea fiului văduvei din Nain – Nain, anul 29 d.Hr.
23. Exorcizarea demonului din sinagogă – Capernaum, anul 28 d.Hr.
24. Transformarea apei în vin – Cana Galileii, anul 27 d.Hr.
25. Vindecarea slujitorului sutașului roman – Capernaum, anul 28 d.Hr.
26. Vindecarea paraliticului de la Scăldătoarea Siloamului – Ierusalim, anul 30 d.Hr.
27. Vindecarea femeii gârbove – Sinagoga din Ierusalim, anul 30 d.Hr.
28. Vindecarea bărbatului hidropic – Casa unui fariseu, Ierusalim, anul 30 d.Hr.
29. Învierea lui Lazăr – Betania, anul 30 d.Hr.
30. Vindecarea slugii lui Malhus – Grădina Ghetsimani, anul 30 d.Hr.
31. Pescuirea minunată – Marea Galileii, anul 28 d.Hr.
32. Învierea Domnului Iisus Hristos – Ierusalim, anul 30 d.Hr.
33. Arătarea Mântuitorului după Înviere – Drum spre Emaus, anul 30 d.Hr.
34. Ridicarea la Cer a Mântuitorului – Muntele Măslinilor, anul 30 d.Hr.
35. Pogorârea Duhului Sfânt – Ierusalim, anul 30 d.Hr.

Viața și activitatea Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu sunt o mărturie puternică a dăruirii totale față de Hristos și a chemării de a răspândi lumina Evangheliei

Prin exemplul său de jertfă, curaj și credință, el ne îndeamnă să trăim Evanghelia nu doar în cuvinte, ci și prin fapte. Cinstindu-l, ne reamintim de forța transformatoare a credinței și de responsabilitatea fiecărui creștin de a duce mai departe adevărul dumnezeiesc.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!