În rândul celor șaptezeci de Apostoli ai Domnului se numără și Sfântul Apostol Onisim, chip minunat al lucrării harului dumnezeiesc, care a schimbat un rob fugar într-un slujitor credincios, apoi într-un episcop și, în cele din urmă, într-un mucenic.
Viața sa arată puterea pocăinței, frumusețea iertării și lucrarea dragostei creștine, care poate transforma orice om atunci când acesta se întoarce sincer la Dumnezeu.
Robul lui Filimon și fuga la Roma
În cetatea Colose din Frigia trăia un bărbat vestit, cu dregătorie, numit Filimon. Acesta a primit credința în Hristos și mai târziu a devenit episcop și unul dintre cei șaptezeci de Apostoli. În casa lui Filimon se afla ca rob Onisim.
La începutul vieții sale, Onisim nu era încă luminat de credință. Greșind stăpânului său și temându-se de pedeapsă, a fugit de la el și a plecat la Roma, marele oraș al Imperiului, unde spera să se ascundă. Însă fuga lui trupească a devenit începutul unei minunate întoarceri sufletești.
În Roma l-a aflat pe Sfântul Apostol Pavel, care se afla în lanțuri pentru propovăduirea Evangheliei. Auzind predica apostolului despre Domnul nostru Iisus Hristos, despre mântuire, iertare și viața cea veșnică, inima lui Onisim s-a schimbat. A primit credința, a fost botezat de Pavel și a devenit fiul său duhovnicesc.
„Fiul meu, pe care l-am născut în lanțuri”
După botez, Onisim a rămas lângă Apostolul Pavel și îi slujea împreună cu Sfântul Tihic. Apostolul îl iubea mult, văzând în el nu un fost rob, ci un om nou, născut în Hristos.
Când a venit vremea să trimită epistolă creștinilor din Colose, Pavel l-a trimis pe Tihic cu scrisoarea, iar împreună cu el l-a trimis și pe Onisim. Tot atunci, apostolul a scris o epistolă aparte către Filimon, stăpânul lui de odinioară, rugându-l să-l ierte.
În această scrisoare plină de dragoste și delicatețe, Pavel îl numește pe Onisim „fiul meu, pe care l-am născut în lanțuri”, spunând că altădată era netrebnic, iar acum este de folos și lui, și stăpânului său. Îl roagă pe Filimon să-l primească nu ca pe un rob, ci ca pe un frate iubit și chiar ca pe însuși Pavel.
Această epistolă rămâne până astăzi una dintre cele mai puternice mărturii despre iertare, despre demnitatea omului și despre egalitatea în Hristos.
Iertarea și libertatea
Filimon a ascultat cu bucurie rugămintea apostolului. Nu numai că l-a iertat pe Onisim, ci i-a dăruit libertatea și l-a trimis înapoi la Roma, pentru a-l sluji mai departe pe Sfântul Pavel, care se afla atunci în închisoare pentru propovăduirea Evangheliei. Astfel, fostul rob a devenit liber nu doar juridic, ci și duhovnicește. El a rămas lângă apostoli, slujindu-i cu credință până la sfârșitul vieții lor.
Hirotonirea și misiunea apostolică
După vremea apostolilor, Onisim a fost pus episcop pentru bunăvestirea cuvântului lui Dumnezeu. Ieșind din Roma, a început o vastă lucrare misionară, străbătând multe cetăți și țări.
A propovăduit pe Domnul Iisus Hristos în Spania, în Carpetania, în Colose și în Patra, întărind credincioșii și aducând la lumină pe cei ce trăiau în întunericul idolatriei.
Mai târziu a primit scaunul episcopal din Efes, după Sfântul Timotei și după Sfântul Ioan Evanghelistul, păstorind acolo Biserica lui Dumnezeu cu înțelepciune și dragoste.
Mărturia Sfântului Ignatie Teoforul
Episcopia sa în Efes este confirmată și de Sfântul Ignatie Teoforul. Acesta, fiind dus din Antiohia spre Roma pentru mucenicie, a fost întâmpinat pe drum de episcopul Onisim împreună cu câțiva credincioși efeseni.
În epistola sa către efeseni, Ignatie îl laudă pe Onisim pentru dragostea sa nespusă și îi îndeamnă pe credincioși să-i urmeze exemplul, socotind binecuvântare faptul că au un asemenea păstor.
Din aceste mărturii reiese limpede că Onisim, după multe osteneli apostolice, a rămas la bătrânețe în Efes, păstorind turma Domnului Iisus Hristos.
Prinderea și judecata
În vremea împăratului Traian, Sfântul Onisim a fost prins de necredincioși și dus la Roma, unde a fost adus înaintea eparhului Tertil.
La întrebarea cine este, sfântul a răspuns simplu: „Sunt creștin.” Întrebat din ce stare provine, a spus: „Am fost cândva robul unui om, iar acum sunt rob credincios al bunului Stăpân, Domnul Iisus Hristos.”
A mărturisit cu îndrăzneală că a fost răscumpărat nu cu aur sau argint, ci cu sângele lui Hristos, arătând că adevărata libertate este cea dobândită prin mântuire.
Învățătura despre viața deșartă
La cererea eparhului de a explica ce înseamnă viața deșartă, Onisim a rostit o adevărată predică morală. A arătat că viața deșartă este cea stăpânită de desfrânare, iubire de argint, mândrie, invidie, minciună, mânie, beție și alte patimi.
A spus că rădăcina tuturor acestora este idolatria, care orbește mintea, duce la neștiința de Dumnezeu și împinge omul spre fapte rușinoase și cruzime.
Cu mult curaj, nu doar s-a apărat, ci l-a îndemnat chiar pe eparh să cunoască adevărul și să se întoarcă la Dumnezeu, amintindu-i că Domnul nu dorește moartea păcătosului, ci întoarcerea lui.
Temnița și propovăduirea
Pentru această mărturisire, eparhul a poruncit să fie aruncat într-o temniță foarte întunecoasă. Acolo a stat optsprezece zile, dar pentru el temnița a devenit ca un loc luminos, plin de bucurie duhovnicească.
Credincioșii veneau la el, îl întăreau și primeau învățătură. Chiar și în lanțuri, Onisim continua să propovăduiască și să aducă oameni la credință.
Văzând că nu cedează, eparhul nu l-a condamnat atunci la moarte, ci l-a trimis în surghiun la Putiol.
Mucenicia
Nici în exil nu a încetat să vestească Evanghelia. Când s-a aflat aceasta, a fost prins din nou și adus la judecată.
Fiind găsit neclintit în credință, eparhul a poruncit să fie bătut fără milă. Patru oameni l-au lovit cu toiege, zdrobindu-i oasele și picioarele. După aceste chinuri cumplite, i-au tăiat capul, iar astfel Sfântul Apostol Onisim și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei.
Cinstirea sfintelor moaște
Trupul său a fost luat de o femeie creștină de neam împărătesc, care l-a așezat într-o raclă de argint și făcea pomenirea lui cu evlavie, dobândind și ea, prin rugăciunile sfântului, milă de la Dumnezeu.
Astfel, fostul rob fugar a devenit apostol, episcop și mucenic, iar numele lui a rămas înscris în veșnica pomenire a Bisericii.
Învățăturile duhovnicești ale vieții sale
Viața Sfântului Onisim oferă câteva lecții esențiale pentru orice creștin.
Mai întâi, arată puterea pocăinței. Nimeni nu este prea căzut pentru a se ridica, dacă se întoarce sincer la Dumnezeu.
În al doilea rând, arată frumusețea iertării. Filimon, iertându-l pe robul fugar, a devenit chip al iubirii creștine, iar această iertare a schimbat destinul lui Onisim.
În al treilea rând, viața sa arată că adevărata libertate nu este cea socială, ci cea duhovnicească. Deși fusese rob, Onisim a devenit cu adevărat liber abia când s-a făcut rob al lui Hristos.
În sfârșit, exemplul său arată că credința trebuie mărturisită cu curaj, chiar cu prețul vieții.
Sfântul Apostol Onisim rămâne pentru Biserică un simbol al transformării prin har
Din fugar vinovat a devenit apostol luminat; din rob pământesc, slujitor al Împărăției; din episcop prigonit, mucenic slăvit.
Pilda lui ne cheamă la pocăință, la iertare și la statornicie în credință, pentru ca și noi, urmând lui Hristos cu inimă curată, să dobândim mila Domnului și moștenirea vieții celei veșnice. Amin.
Troparul Sfântului Apostol Onisim
Glasul 3
Apostole Sfinte Onisim, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Condacul Sfântului Apostol Onisim
Ca o rază ai ieşit, luminând lumii, fericite, luminat fiind de razele Apostolului Pavel, soarele cel preastrălucitor, care a luminat lumea. Pentru aceasta, toţi te cinstim, Sfinte Apostole Onisim.