Pomenit în fiecare an pe 30 aprilie, Sfântul Apostol Iacob, fiul lui Zevedeu, rămâne una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii primare. Frate cu Sfântul Ioan Evanghelistul, Iacob face parte din cercul restrâns de apostoli cărora Mântuitorul Iisus Hristos le-a descoperit cele mai adânci taine ale dumnezeirii Sale.
Originea și chemarea la apostolat
Originar din Betsaida Galileii, Iacob provenea dintr-o familie de pescari. La chemarea Domnului, el și fratele său Ioan au lăsat mrejele, corabia și pe tatăl lor, urmându-L pe Iisus Hristos fără preget. Fuseseră deja ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul și recunoscuseră în Iisus pe Mesia cel mult așteptat.
Dragostea Mântuitorului pentru Iacob
Mântuitorul i-a iubit pe acești doi frați în mod deosebit. Pe Ioan l-a răsplătit cu darul de a se odihni la pieptul Său în timpul Cinei celei de Taină, iar lui Iacob i-a încredințat paharul suferinței, același pahar pe care El însuși l-a băut pe Cruce.
Râvna apostolică a Sfântului Iacob
În toată activitatea lor apostolică, Iacob și Ioan s-au remarcat printr-o râvnă de foc pentru Domnul. Au cerut, încântați de puterea dumnezeiască, să pogoare foc din cer peste cetățile care refuzau credința în Iisus Hristos, fapt pentru care Mântuitorul i-a numit „Fiii tunetului” (Boanerghes).
Sfântul Apostol Iacob a fost parte a acelui cerc apropiat de trei apostolic – Petru, Iacob și Ioan – cărora Iisus Hristos le-a descoperit slava dumnezeirii Sale pe Muntele Tabor și taina suferinței Sale în Grădina Ghetsimani.
Misiunea apostolică și propovăduirea Evangheliei
După Înălțarea la cer a Domnului și Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacob a pornit la propovăduire. Tradiția consemnează că a ajuns până în Spania, unde a vestit Evanghelia Mântuitorului. Înfruntând greutățile, prigoanele și răutatea, el a semănat cuvântul vieții între neamurile păgâne.
Confruntarea cu vrăjitorul Ermoghen
Revenit la Ierusalim, a continuat propovăduirea cu o îndrăzneală neclintită. A răspuns cu fermitate iudeilor, arătând din Sfintele Scripturi că Iisus Hristos este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii. Datorită puterii și clarității cuvântului său, a fost privit cu invidie și ură de mai-marii iudeilor.
Un episod semnificativ este confruntarea cu filozoful-vrăjitor Ermoghen. Vrăjitorul, cu toată mândria și răutatea sa, a fost neputincios în fața împreunatei puteri a adevărului și a minunilor care însoțeau predica Apostolului.
Mucenicia Sfântului Apostol Iacob
Instigați de iudei, autoritățile au pornit prigoana. Irod Agripa I (41-44) a ordonat arestarea mai multor conducători creștini. Sfântul Apostol Iacob a fost prins și condamnat la moarte prin sabie.
Un fapt cutremurător a avut loc înainte de moartea sfântului: Iosia, un denunțător al său, văzând blândețea și curajul apostolului, a fost adânc mișcat. S-a căit sincer, cerând iertare, iar Sfântul Iacob l-a îmbrățișat, i-a oferit pacea și iertarea sa. Cei doi au fost astfel executați împreună, mărturisind credința în Iisus Hristos până la capăt.
Moștenirea duhovnicească
Sfântul Apostol Iacob a primit cununa muceniciei la Ierusalim în anul 45. Tradiția spune că trupul său a fost dus de ucenicii săi în Spania, la Compostella, unde până astăzi se săvârșesc minuni la mormântul său.
Cultul Sfântului Apostol Iacob s-a răspândit rapid în lumea creștină. „Drumul Sfântului Iacob” a format sufletele a milioane de credincioși, fiind în același timp o cale de mărturisire și de împlinire duhovnicească.
Cântare de laudă: Ia Sfântul Apostol Iacob
Iacob al lui Zevedei unul dintre cei trei ucenici a fost
Care de vederea tainelor Domnului s-au învrednicit.
El pe Domnul a văzut Carele schimbatu-S-a la față,
În veșmânt alb ca lumina,
Fața Lui ca soarele strălucind.
El pe Domnul a văzut rugându-Se cu picuri de sânge,
În Grădina Ghetsimani,
Ca un prizonier
În temnița lumii.
De această nepotrivire
Iacob s-a tulburat,
Până când însuși Domnul cu Lumina învierii
Pe Apostolul Său l-a luminat.
Domnul înviind, Iacob a crezut;
Tulburarea lui grea s-a risipit ca un fum.
Iar când Duhul S-a pogorât pe Apostoli luminând,
Iacob de nebiruită putere s-a covârșit.
El războiul în contra a demonilor stăpânire
Cu putere, zi și noapte, a purtat.
El cu minuni mari, de Hristos hărăzitul,
Numele lui Dumnezeu către popor și popoare,
Spre a Domnului slavă, a purtat:
Până când Numele lui Hristos Dumnezeu
În întreaga lume a stălucit.
Zadarnic Irod sângerosul
Capul Apostolului
L-a tăiat;
Căci pe al viteazului său cap Domnul
Cununa biruinței
A așezat.
Pilda vieții Sfântului Apostol Iacob este una a râvnei și curajului neclintit
El învățează că adevărata iubire pentru Iisus Hristos cere lepădare de sine, statornicie în credință și jertfă până la moarte.
Astăzi, exemplul Sfântului Apostol Iacob răsună cu forța unui tunet. Râvna, fidelitatea și credința sa ne cheamă să stăm neclintiți în Hristos, să propovăduim învățătura Sa și să nu ne temem de crucea pe care trebuie să o purtăm fiecare.
Condacul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu
Glasul 2
Cele de sus căutând…
Glas Dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea şi ai alergat la Hristos, cu fratele tău, Sfinte Mărite Iacob. Cu care împreună te-ai şi învrednicit a vedea Dumnezeiasca Schimbare la Faţă a Domnului.
Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu
Glasul 3
Apostol al lui Hristos preaales şi frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greşeli, pentru cei ce te laudăpe tine şi sufletelor noastre mare milă.