Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei șapte diaconi

În fiecare an, la data de 11 octombrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul dintre cei șapte diaconi, un om ales de Dumnezeu spre a sluji cu credință și smerenie Bisericii celei dintâi. Viața sa, consemnată în Faptele Apostolilor și în tradiția Bisericii, rămâne un exemplu viu de dăruire, iubire față de aproapele și lucrare misionară în numele lui Hristos.

Alegerea și slujirea între cei șapte diaconi

Sfântul Apostol Filip era originar din Cezareea Palestinei, un oraș de seamă al vremii, în care conviețuiau iudei și păgâni. Era căsătorit și a fost binecuvântat de Dumnezeu cu patru fiice, care, potrivit Sfintei Scripturi, „ Şi acesta avea patru fiice, fecioare, care proroceau.” (Faptele Sfinților Apostoli 21, 9). Întreaga sa familie trăia în curăție și credință, fiind un exemplu al vieții creștine de început.

După întemeierea Bisericii la Ierusalim, când numărul credincioșilor a crescut, Apostolii au rânduit șapte bărbați plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, care să se îngrijească de slujirea văduvelor și de nevoile celor săraci. Între aceștia s-a numărat și Filip, ales alături de Sfântul Arhidiacon Ștefan și de ceilalți cinci diaconi.

Filip a fost hirotonit diacon prin punerea mâinilor Sfinților Apostoli și a slujit cu toată osârdia comunitatea creștină din Ierusalim, îngrijindu-se de săraci, văduve și orfani. Era un om blând, milostiv și plin de râvnă pentru slava lui Hristos.

Propovăduirea în Samaria și minunea convertirii lui Simon vrăjitorul

După uciderea Sfântului Arhidiacon Ștefan, a izbucnit o mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim, iar credincioșii s-au risipit prin Iudeea și Samaria. Apostolii au rămas în Ierusalim, dar diaconul Filip a fost trimis în Samaria, unde a început să vestească cu putere Evanghelia lui Hristos.

Mărturia sa era însoțită de semne și minuni, căci prin rugăciunile lui se vindecau bolnavii, se izgoneau duhurile necurate și se aducea bucurie mare în popor. Scriptura spune că „Şi mulţimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le săvârşea. Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieşeau şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat.” (Faptele Sfinților Apostoli 8, 6-7).

În Samaria trăia un bărbat numit Simon, vestit pentru puterea sa de vrăjitor, care înșela poporul făcându-se mare între oameni. Văzând minunile lui Filip și ascultând propovăduirea despre Împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Iisus Hristos, Simon s-a botezat și el, mărturisind credința. Totuși, inima lui nu s-a curățit deplin, pentru că mai târziu a încercat să cumpere cu bani darul Sfântului Duh, fapt care a dus la nașterea păcatului numit „simonie”, adică dorința de a cumpăra harul dumnezeiesc prin mijloace omenești.

Întâlnirea cu famenul etiopian

După o vreme, un înger al Domnului i s-a arătat Sfântului Filip și i-a poruncit să meargă „spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza”. Ascultând porunca, Filip a pornit pe drumul pustiu și, în cale, a întâlnit un famen etiopian, dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei.

Acest bărbat, un om învățat și credincios, se întorsese de la închinăciune în Ierusalim și, șezând în carul său, citea din Cartea Prorocului Isaia. Duhul Sfânt l-a îndemnat pe Filip să se apropie de car și să-l întrebe dacă înțelege ceea ce citește. Famenul i-a răspuns: „ Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.” (Faptele 8, 31).

Atunci Filip i-a tâlcuit cuvântul Scripturii, arătându-i că proorocia lui Isaia vorbea despre pătimirea și jertfa lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Mișcat de har, famenul a cerut să fie botezat și, ajungând la o apă, Filip i-a spus: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Iar famenul a mărturisit: „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu!”

După ce l-a botezat, îngerul Domnului l-a răpit pe Filip și l-a dus la Azot, iar famenul „a mers pe calea sa bucurându-se”. Prin această minune, Evanghelia lui Hristos a ajuns pentru prima dată în ținutul Etiopiei, iar famenul a devenit primul creștin etiopian, semănând acolo credința cea adevărată.

Apostolatul și lucrarea în Cezareea și în Asia

După această misiune, Sfântul Filip a continuat să propovăduiască Evanghelia în toate cetățile prin care trecea, până ce a ajuns din nou în Cezareea Palestinei, unde se afla casa sa. Acolo a viețuit împreună cu cele patru fiice fecioare și prorocițe, care slujeau Bisericii cu post și rugăciune, fiind înzestrate cu darul vederii duhovnicești.

Mai târziu, Sfântul Filip s-a întors la Ierusalim, unde Sfinții Apostoli l-au hirotonit episcop și l-au trimis să propovăduiască în Trallia Asiei (astăzi în vestul Turciei). Acolo a întemeiat Biserici, a botezat mulți păgâni, a săvârșit minuni și a întărit în credință numeroase suflete.

Tradiția spune că, la adânci bătrâneți, Sfântul Apostol Filip s-a mutat în pace la Domnul, primind cununa luminii și a slujirii fără prihană.

Chipul duhovnicesc al Sfântului Apostol Filip

Sfântul Apostol Filip rămâne pentru toți credincioșii un model de ascultare și curaj misionar. El nu a propovăduit din mândrie sau din dorința de slavă, ci dintr-o inimă plină de iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni. A fost unul dintre acei „slujitori ai mesei” care au înțeles că adevărata slujire nu este doar în cuvinte, ci mai ales în fapte de milă, în alinarea durerii și în împărțirea bucuriei lui Hristos celor lipsiți.

Prin lucrarea sa, Filip a arătat că Evanghelia este vie și lucrătoare, că poate schimba inimi și ridica popoare întregi din întunericul necredinței. Minunile săvârșite de el nu au fost simple arătări de putere, ci semne ale iubirii lui Dumnezeu față de lume.

De asemenea, familia sa este un exemplu al sfințeniei domestice: o casă în care soțul slujește Bisericii, iar fiicele trăiesc în curăție și se dedică rugăciunii, arătând că și în mijlocul lumii omul poate trăi o viață sfântă.

Moștenirea duhovnicească

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei șapte diaconi, a rămas în istoria Bisericii ca un misionar al bucuriei. Prin el, Samaria s-a luminat de lumina credinței, Etiopia a primit botezul creștin și Asia a cunoscut puterea lui Hristos.

Slujirea lui a fost o împlinire a cuvintelor Domnului: „ Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” (Matei 28, 19).

Astfel, pomenirea Sfântului Filip ne cheamă pe fiecare dintre noi la o credință lucrătoare, la o viață trăită în slujirea celorlalți și în mărturisirea curajoasă a adevărului.

Pildă de smerenie și slujire jertfelnică în lumina lui Hristos

Cinstindu-l pe Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei șapte diaconi, Biserica nu pomenește doar un om al trecutului, ci un slujitor viu al lui Hristos, care ne învață prin pilda sa că adevărata măreție se află în smerenie, iar adevărata putere în iubire.

El a fost diaconul milostivirii, apostolul luminii și episcopul păcii, care a făcut din viața sa o continuă slujire lui Dumnezeu. Prin rugăciunile lui, să fim și noi luminați și întăriți în credință, pentru ca, urmându-i pilda, să slujim aproapelui cu aceeași osârdie și nădejde.

Condacul Sfântului Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi

Glasul 4

Arătatu-Te-ai astăzi…

Următor făcându-te învăţătorului tău, Apostole, pentru Dânsul cu credinţă ai slujit la lucrarea Sfinţilor Săi. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.