Sfântul Apostol Cleopa

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Cleopa se numără printre cei șaptezeci de Apostoli aleși de Domnul nostru Iisus Hristos pentru a propovădui Evanghelia și a duce lumina credinței până la marginile pământului. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe acest vrednic ucenic în fiecare an la data de 30 octombrie, cinstind viața, credința și mărturisirea sa jertfelnică.

Ucenicul Domnului și mărturia din drumul spre Emaus

Sfântul Apostol Cleopa este cunoscut mai ales prin episodul cutremurător din Evanghelia după Luca (capitolul 24, versetele 13–33), unde ni se arată că, în ziua Învierii, el mergea împreună cu un alt ucenic spre satul Emaus, aflat la șaizeci de stadii de Ierusalim. Erau tulburați, triști și plini de nedumerire după patimile și moartea Mântuitorului, neînțelegând pe deplin taina Crucii. În acel drum al întristării, Domnul Iisus Hristos Cel Înviat li S-a alăturat, dar ochii lor erau ținuți să nu-L cunoască.

Hristos, cu blândețe și răbdare dumnezeiască, le-a tâlcuit Scripturile, arătându-le că toate cele întâmplate erau spre împlinirea prorociilor. Abia când au ajuns în sat și au stat la masă, „Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.” (Luca 24, 30–31).

Această frângere a pâinii a rămas pentru totdeauna semnul prezenței vii a Domnului în mijlocul credincioșilor Săi și temelia slujbei Euharistiei. Cleopa, împreună cu tovarășul său, s-au întors degrabă la Ierusalim, devenind primii vestitori ai Învierii, mărturisind cu bucurie ucenicilor: „Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.” (Luca 24, 34).

Prin această sfântă arătare, Apostolul Cleopa s-a învrednicit să fie între primii martori ai Învierii, iar numele său a rămas înscris în Evanghelie ca mărturie a întâlnirii omului cu Dumnezeu cel Înviat.

Rudenia cu Mântuitorul și familia sfântă

Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea, citând pe Hegesip, un autor creștin din secolul al II-lea, mărturisește că Sfântul Cleopa era fratele Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Astfel, el făcea parte din familia cea binecuvântată în care a crescut Domnul. Această rudenie explică și de ce era cunoscut între ucenici și între iudei, fiind un om respectat și apropiat de Mântuitorul.

Tot Eusebiu arată că fiul lui Cleopa, Sfântul Simeon, a fost ales al doilea episcop al Ierusalimului după moartea mucenicească a Sfântului Apostol Iacov cel Drept. În felul acesta, vedem cum credința se transmitea în familie, iar neamul lui Cleopa a rămas mărturisitor al lui Hristos din generație în generație.

În Sfânta Evanghelie după Ioan (19, 25), se vorbește despre „Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.”, care stătea lângă Crucea Domnului împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și cu Maria Magdalena. La fel pomeneste: „Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea,”, Sfântul Evanghelist Marcu (15, 40). Prin urmare, familia Sfântului Cleopa era strâns legată de cercul celor mai apropiați ucenici ai lui Iisus Hristos.

Sfântul Cleopa în tradiția Bisericii

Tradiția ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Apostol Cleopa nu doar ca pe un simplu ucenic, ci ca pe un mărturisitor neînfricat al credinței. După Învierea Domnului, el a continuat să propovăduiască Evanghelia în Iudeea și în ținuturile dimprejurul Ierusalimului, suferind multe prigoniri din partea iudeilor.

Istorisirile bisericești spun că, în cele din urmă, Sfântul Apostol Cleopa a primit moarte mucenicească, fiind ucis de iudei pentru mărturisirea lui Hristos. Trupul său a fost cinstit de creștini și a devenit izvor de tămăduiri și binecuvântări pentru cei care îi chemau ajutorul cu credință.

În Erminia lui Dionisie din Furna, lucrare de referință pentru iconografia ortodoxă, se arată că Sfântul Cleopa se zugrăvește ca un episcop bătrân, având barbă ascuțită, semn al înțelepciunii și al vârstei înaintate. De asemenea, este reprezentat adesea în icoana drumului spre Emaus, alături de Sfântul Apostol Luca, stând la masă cu Hristos Cel Înviat, Care ține în mâini o pâine binecuvântată. Această icoană este o imagine duhovnicească a Sfintei Euharistii și a prezenței vii a lui Hristos în viața Bisericii.

Sensul duhovnicesc al drumului spre Emaus

Călătoria Sfântului Cleopa spre Emaus, deși pare o întâmplare istorică, are un adânc înțeles duhovnicesc. Ea simbolizează drumul fiecărui credincios care, în momentele de încercare și de îndoială, se simte departe de Dumnezeu. Hristos Se alătură tainic celui care caută adevărul, chiar dacă acesta nu-L recunoaște la început.

Sfântul Cleopa și tovarășul său sunt chipul sufletului care, deși îndurerat de păcat și de moarte, se lasă luminat de Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul le tâlcuiește Scripturile, aprinzându-le inimile: „Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 32). Această ardere a inimii este semnul lucrării Duhului Sfânt care face din cunoaștere iubire și din credință trăire.

Frângerea pâinii în casa din Emaus este momentul recunoașterii lui Hristos. În acel gest, ochii celor doi ucenici s-au deschis, iar întunericul s-a risipit. Așa se întâmplă și în viața credinciosului: în clipa în care primește Trupul și Sângele Domnului în Sfânta Împărtășanie, ochii sufletului se luminează și omul Îl cunoaște cu adevărat pe Hristos.

Moștenirea duhovnicească a Sfântului Apostol Cleopa

Sfântul Apostol Cleopa rămâne un model de statornicie în credință, de ascultare și de nădejde în Hristos chiar atunci când totul pare pierdut. El ne învață că Domnul Se descoperă nu celor puternici și mândri, ci celor smeriți și plini de dor după adevăr.

De asemenea, exemplul său ne arată cât de mare este taina ospitalității: Cleopa L-a primit pe Hristos în casa sa fără să știe Cine este, dar prin acest gest a primit binecuvântarea cea mare a vederii Domnului Înviat. Astfel, creștinul este chemat să vadă în fiecare străin chipul lui Hristos și să-L primească cu inimă deschisă.

Rudenia lui cu Dreptul Iosif și cu Maica Domnului ne arată încă o dată legătura dintre credință și familie. În familia lui Cleopa s-au născut și au crescut sfinți, episcopi și mucenici, dovadă că, atunci când Hristos este pus în mijlocul casei, toate roadele sunt sfinte.

Cinstirea Sfântului în Biserică

În ziua de 30 octombrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Cleopa prin rugăciuni, cântări și citiri din Evanghelia drumului spre Emaus. În mănăstiri și biserici se citesc slujbele care amintesc de râvna și credința sa, iar credincioșii îi cer ajutorul pentru luminarea minții și pentru spor duhovnicesc.

Icoana sa, în care apare adesea alături de Hristos și de Sfântul Luca, ne amintește că fiecare dintre noi este chemat să trăiască propria sa întâlnire cu Dumnezeu, să-L recunoască în frângerea pâinii și în cuvântul Scripturii.

Viața și mărturia Sfântului Apostol Cleopa sunt o chemare la credință vie, la recunoașterea lui Hristos în mijlocul vieții noastre și la împărtășirea bucuriei Învierii cu ceilalți

El ne arată că Domnul nu Se ascunde, ci merge mereu alături de noi pe drumul Emausului sufletului, așteptând să-I deschidem ușa inimii.

Cinstindu-l pe acest mare apostol, Biserica ne îndeamnă să avem și noi ochii sufletului deschiși, să ne lăsăm luminați de Cuvântul lui Dumnezeu și să fim mărturisitori ai Învierii, așa cum a fost el.

Sfântul Apostol Cleopa, prieten și ucenic al Domnului, să mijlocească pentru noi la Hristos Dumnezeu, ca să ne aprindă inimile de dor după El și să ne învrednicească a-L vedea în lumina cea neapusă a Împărăției Sale. Amin.

Condacul Sfântului Apostol Cleopa

Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Cleopa, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuiește pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv.