În fiecare an, pe 17 mai, Biserica Ortodoxă face pomenirea a două figuri remarcabile din rândul celor șaptezeci de apostoli: Sfântul Apostol Andronic și Sfânta Iunia, rudenii ale Sfântului Apostol Pavel și împreună-lucrători cu el în misiunea de vestire a Evangheliei. Prezenți discret în textul Noului Testament, dar mărturisiți cu venerație în tradiția Bisericii, Andronic și Iunia sunt icoane ale dăruirii, curajului și credinței nestrămutate în fața lumii păgâne.
Mărturia Scripturii
În Epistola către Romani, capitolul 16, versetul 7, Sfântul Apostol Pavel notează: „Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos.” Acest verset aparent simplu are o greutate imensă: Pavel nu doar că îi recunoaște ca fiind dintre cei care L-au urmat pe Hristos mai devreme decât el, dar le acordă și o cinstire apostolică, numindu-i „vestiți între apostoli”.
Apostoli ai celor Șaptezeci
,,Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină.” (Luca 10:1). Sfântul Andronic este numărat printre cei șaptezeci de apostoli trimiși de Iisus Hristos pentru a vesti Evanghelia înainte de Răstignire și Înviere. Acești șaptezeci, spre deosebire de cei doisprezece, nu sunt amintiți în Evanghelii cu detalii, dar tradiția Bisericii le păstrează numele și faptele.
Andronic și Iunia sunt, așadar, figuri esențiale ale Bisericii primare. Ei nu sunt doar martori ai credinței, ci apostoli activi, predicatori neobosiți, taumaturgi și întemeietori de comunități creștine. Dincolo de titulatura oficială, activitatea lor misionară le conferă o aură de sfințenie autentică, întărită de moartea lor martirică.
Viața lor: între propovăduire și mucenicie
Despre viața Sfântului Andronic și a Sfintei Iunia, izvoarele nu oferă detalii biografice abundente, dar ceea ce se știe este impresionant. Ei au trăit într-o vreme în care creștinismul era văzut ca o amenințare la adresa ordinii sociale și religioase a Imperiului Roman. Cu toate acestea, ei nu doar că L-au mărturisit pe Hristos, dar au făcut din viața lor o permanentă alergare pentru Evanghelie.
Sfântul Andronic a fost hirotonit episcop al Panoniei – o regiune vastă, care corespunde astăzi unor părți din Ungaria, Serbia și Austria. Dar, cum spun sinaxarele, nu era un episcop care să stea într-un loc. El a fost un episcop „fără tron”, un călător al lui Iisus Hristos, care predica în sate și orașe, în sinagogi și piețe, în temnițe și case particulare. Oriunde mergea, scotea demonii, vindeca bolnavii și ridica biserici vii – comunități întregi de oameni convertiți la credință.
Sfânta Iunia era nedespărțită de el, împărtășindu-i ostenelile și prigoanele. Ea nu era doar o „ajutătoare” în sens formal, ci un partener egal de misiune, o femeie cu daruri duhovnicești, cunoscută în rândul apostolilor pentru râvna și curajul său. Împreună au surpat capiștile idolești și au zidit biserici – simboluri ale trecerii de la întuneric la lumină.
În temniță cu Pavel
Un alt detaliu semnificativ: Pavel spune că Andronic și Iunia au fost și „împreună închiși” cu el. Asta sugerează că ei au suferit nu doar disprețul lumii, ci și temnița, poate și bătăi sau torturi. A fost o suferință comună, o împărtășire a crucii. Este ceva ce doar cei ce trăiesc în Hristos până la capăt pot înțelege și duce.
Această temniță nu i-a înfricoșat, ci dimpotrivă, i-a întărit. Au continuat să călătorească și, potrivit tradiției, au ajuns până la Roma, unde au vestit Cuvântul lui Dumnezeu alături de ceilalți apostoli. Faptul că numele lor apare în epistola către Romani este și o confirmare a acestei prezențe.
Harisme și minuni
Ambii sfinți aveau darul facerii de minuni. Nu era doar o activitate de propovaduire ceea ce făceau, ci una însoțită de semne și minuni. Scoateau demoni din oameni, tămăduiau boli, aduceau speranță acolo unde era deznădejde. Toate acestea nu erau scopuri în sine, ci mijloace prin care vesteau că Împărăția lui Dumnezeu a venit între oameni.
Mărturia tradiției ne spune că ei „au murit pentru lume, dar au trăit pentru Hristos”. Asta este, de fapt, esența vieții de sfânt: o moarte față de valorile trecătoare ale acestei lumi și o naștere nouă în Duh, întru Hristos.
Moartea și cinstirea lor
Cinstirea lor este atestată de descoperirea moaștelor, împreună cu ale altor sfinți mucenici, în regiunea Evgheniei, unde au fost aduse cu evlavie și păstrate cu sfințenie.
Pe lângă pomenirea din 17 mai, sinaxarele mai fac referire la ei și în ziua de 22 februarie, în legătură cu descoperirea sfintelor moaște. Această dublă pomenire arată impactul profund pe care acești doi apostoli l-au avut în Biserica primară și în conștiința eclesială de mai târziu.
Model pentru noi
Într-o epocă în care mărturisirea credinței devine tot mai provocatoare, iar vocația misionară este adesea marginalizată sau înțeleasă superficial, exemplul Sfinților Andronic și Iunia rămâne un standard greu de ignorat. Ei nu au făcut compromisuri, nu au căutat aplauze, nu au cerut privilegii. Au slujit, au suferit, au iubit și au murit pentru adevăr. Tocmai de aceea, trăiesc.
Sfinții Andronic și Iunia nu sunt figuri îndepărtate sau mitologice. Sunt frați și surori de credință, oameni care au trăit ceea ce Biserica ne cheamă să trăim și noi: o viață în Hristos, fără jumătăți de măsură. Prin rugăciunile lor, să cerem puterea de a ne ridica la înălțimea chemării noastre.
Cântare de laudă la Sfinții Apostoli Andronic și Iunia
Apostolul Andronic, a Sfântului Pavel rudă,
Predică sănătatea sufletului și pacea,
Arzând cu dragoste mare de Hristos,
A Cărui învățătură ca pe o lumină în întreaga lume o poartă;
Fără multe haine, fără plată și fără griji,
El bogat este în puterea Duhului Sfânt.
El suferințele toate cu Sfânta Iunia le împărtășește
Până ce Crucea se înalță în largul întregii Panonii.
Acolo întunericul piere de razele Crucii alungat,
Acolo pleava se desparte de grâul cel bun.
Acolo oamenii din somnul animalic se scoală
Și îmbrățișează darul înfierii de către Dumnezeu.
Ei idolii îi dărâmă ca pe niște trestii uscate,
Ei dușmănia o leapădă, cu patimile cele de rușine.
Când inima le plânge, buzele lor cântă:
«Copii ai Tăi suntem, Doamne, o, Tată Ceresc!
Iată, noi acum lumina Apostolilor Tăi primim.
Iartă-ne nouă desfrânările noastre,
Robia diavolilor
În care am trăit.»
Condacul Sfinţilor Apostoli Andronic şi al soţiei sale, Iunia
Glasul 8
Cele de sus căutând…
Pe steaua cea prealuminoasă, care cu lumina dumnezeieştii înţelepciuni a luminat neamurile, pe Andronic, apostolul lui Hristos, împreună cu înţeleapta Iunia, care s-a nevoit cu dânsul în propovăduire, să-i lăudăm, strigând: rugaţi-vă neîncetat lui Hristos pentru noi toţi.
Troparul Sfinţilor Apostoli Andronic şi al soţiei sale, Iunia
Glasul 3
Sfinţilor Apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.