Calendarul ortodox păstrează cu evlavie pomenirea multor mucenici și mucenițe care, prin credința lor neclintită, au devenit modele de statornicie și de jertfă pentru Domnul Iisus Hristos. Între aceștia se numără și Sfânta Muceniță Vasa din Edesa, împreună cu fiii ei, Teognie, Agapie și Pistos, care au pătimit în vremea împăratului Maximian Galerius (305–311). Viața și pătimirea lor sunt o mărturie puternică despre credința nestrămutată, despre curajul mărturisirii și despre puterea dragostei de mamă, care, departe de a-și proteja copiii de suferință, i-a întărit pe aceștia întru nevoința muceniciei.
Viața Sfintei Mucenițe Vasa și familia ei
Sfânta Muceniță Vasa era originară din cetatea Edesa, loc al unor puternice comunități creștine încă din primele veacuri. Ea provenea dintr-o familie creștină, fiind crescută de strămoșii ei în credința cea adevărată și având de mică în suflet dragostea de Hristos.
Ajunsă la vremea căsătoriei, a fost dată de părinți după un bărbat păgân, pe nume Valerie, care slujea ca preot idolesc. Din această legătură s-au născut trei fii: Teognie, Agapie și Pistos. Deși soțul ei era închinător la idoli, Vasa a crescut pe copii în credința creștină, insuflându-le iubirea față de Mântuitorul Iisus Hristos și pregătindu-i fără să știe pentru cununa muceniciei.
Faptul că Vasa a rămas neclintită în credința ei a stârnit ura soțului său, care, neputând să o întoarcă la păgânism, a pârât-o autorităților împreună cu fiii săi, acuzând-o de creștinism. Într-o vreme în care mărturisirea Domnului Iisus Hristos era considerată o crimă împotriva statului, această pâră a însemnat începutul suferințelor și al pătimirilor mucenicești.
Mărturisirea și temnița
Aducând-o înaintea judecătorilor, Vasa a mărturisit fără teamă că este creștină. Pentru aceasta a fost aruncată în temniță împreună cu copiii ei. Însă, chiar și în închisoare, nădejdea ei nu s-a stins. Ea îi îmbărbăta pe fiii săi, îi învăța să nu se teamă de moarte și le amintea că Domnul Iisus Hristos îi va primi în Împărăția Sa dacă vor rămâne credincioși până la sfârșit.
În scurt timp, chinuitorii au început să-și verse cruzimea asupra copiilor, căutând să o facă pe mamă să cedeze la vederea suferinței lor.
Pătimirile fiilor
Cel dintâi adus la chin a fost Teognie, fiul cel mare. El a fost spânzurat și strujit cu unelte ascuțite. În ciuda durerilor cumplite, și-a păstrat credința și nu a rostit niciun cuvânt de lepădare.
Al doilea fiu, Agapie, a fost bătut cu cruzime, apoi i-au jupuit pielea capului până la piept. În acele clipe groaznice, el a rostit cuvinte de neuitat: „Nu este lucru mai dulce decât a pătimi cineva pentru Hristos”. Această mărturisire simplă, dar plină de putere, a rămas ca o pecete a nevoinței sale mucenicești.
În cele din urmă a fost adus cel mai mic, Pistos, care, asemenea fraților săi, a mărturisit credința în Domnul Iisus Hristos și a răbdat chinuri felurite. La sfârșit, toți trei au fost tăiați cu sabia.
Sfânta Muceniță Vasa, deși era martoră la cumplitele pătimiri ale fiilor ei, nu s-a lăsat biruită de durere, ci îi îndemna cu lacrimi de nădejde să rabde pentru Domnul Iisus Hristos. În loc să-și plângă copiii ca pe niște pierduți, ea s-a bucurat că i-a trimis înaintea Domnului, ca pe niște jertfe bineprimite.
Îngerul și întărirea Sfintei Mucenițe Vasa
După moartea fiilor ei, Sfânta Muceniță Vasa a fost din nou închisă, lăsată fără hrană și apă. Dar Dumnezeu nu a lăsat-o să piară. În temniță i s-a arătat un înger, care i-a adus hrană cerească și a întărit-o pentru pătimirile ce aveau să urmeze. Această minune a arătat că Dumnezeu Însuși îi era aproape, dându-i putere să biruiască toate încercările.
Noi chinuri în Macedonia
Din porunca judecătorilor, Sfânta Muceniță Vasa a fost dusă în Macedonia, unde a fost silită să aducă jertfe idolilor. Ea a refuzat cu hotărâre, declarând că numai Domnul Iisus Hristos este Dumnezeul cel adevărat.
Pentru această îndrăzneală, a fost supusă la chinuri înfricoșătoare: aruncată în apă, apoi în foc, lovită cu pietre, dar de fiecare dată rămânea nevătămată. Când a fost dusă într-un templu idolesc, a apucat idolul lui Zeus și l-a aruncat la pământ, sfărâmându-l. Această faptă a înfuriat și mai mult pe păgâni, care au socotit-o o mare ofensă adusă zeilor lor.
Au dat-o fiarelor spre mâncare, dar animalele nu s-au atins de ea, rămânând blânde în fața sfintei. Atunci chinuitorii au hotărât să o arunce în mare, departe de mal. Minunea lui Dumnezeu s-a arătat și aici: trei bărbați luminoși, mai strălucitori decât soarele, au ridicat-o și au așezat-o într-o corabie, ducând-o la liman.
Ultima mucenicie și sfârșitul ei
După opt zile, Sfânta Muceniță Vasa a fost văzută într-o insulă din Helespont. Acolo a fost prinsă din nou și adusă înaintea lui Consularie al Cizicului, care a silit-o să jertfească idolilor. Văzând că rămâne neclintită, a poruncit să i se lege mâinile la spate și să fie bătută cumplit, sfărâmându-i-se toate mădularele. În cele din urmă, i s-a tăiat capul.
Astfel, după o viață de suferințe și mucenicie, Sfânta Muceniță Vasa și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa biruinței. Ea a fost încununată nu doar ca muceniță, ci și ca mamă de mucenici, căci și-a văzut fiii adormiți întru Hristos și încununați cu slava cerească.
Învățături din viața Sfintei Mucenițe Vasa
Credința mai presus de orice legătură lumească
Sfânta Muceniță Vasa a pus credința în Domnul Iisus Hristos mai presus de viața sa și chiar de viața copiilor ei. Prin aceasta a arătat că dragostea adevărată de mamă nu este aceea care ferește de jertfă, ci care conduce la mântuire.
Curajul mărturisirii
În fața prigoanei, Sfânta Muceniță Vasa și fiii ei nu au rostit niciun cuvânt de lepădare. Exemplul lor ne arată că mărturisirea credinței nu se face doar cu buzele, ci mai ales cu faptele și cu răbdarea suferințelor.
Ajutorul lui Dumnezeu în încercări
Îngerul care a hrănit-o în temniță, minunile prin care a fost izbăvită din apă și din foc, precum și neputința fiarelor de a o vătăma arată că Dumnezeu nu părăsește pe cei ce Îl mărturisesc.
Cununa muceniciei
Sfânta Muceniță Vasa a primit o dublă cunună: cea a muceniciei personale și cea a maicii care și-a întărit fiii la mucenicie. Aceasta o așează între cele mai luminoase chipuri de sfinte femei din Biserică.
Cinstirea Sfintei Mucenițe Vasa
Biserica Ortodoxă pomenește pe Sfânta Muceniță Vasa și pe fiii ei Teognie, Agapie și Pistos la data de 21 august. Viețile lor se citesc în Sinaxare, iar icoanele îi înfățișează pe cei trei copii lângă mama lor, toți purtând cununile biruinței.
Pilda Sfintei Mucenițe Vasa și a fiilor ei ne arată puterea credinței și statornicia în mărturisirea Domnului Iisus Hristos
Într-o lume în care păgânismul domina prin forță și frică, ei au ales calea muceniciei, arătând că dragostea față de Dumnezeu biruiește orice suferință și orice primejdie.
Astfel, viața lor rămâne un izvor de încurajare și de lumină pentru toți creștinii, chemându-ne să ne păstrăm credința vie și neclintită, cu nădejdea că Domnul Iisus Hristos, Cel ce a întărit pe Vasa și pe fiii ei, va fi și cu noi până la sfârșitul veacurilor.