În calendarul Bisericii Ortodoxe, între cetele de mucenici care s-au încununat prin sângele lor în vremuri de prigoană, se numără și Sfânta Muceniță Teodota împreună cu cei trei fii ai săi. Jertfa lor este o mărturie vie despre credința neclintită, dragostea de Hristos și puterea unei mame creștine care nu doar că L-a urmat pe Domnul, ci și-a învățat pruncii să-I fie credincioși până la moarte.
Originea și viața Sfintei Mucenițe Teodota
Sfânta Teodota era originară din cetatea Niceea din Bitinia, o regiune din Asia Mică, în care trăiau mulți creștini persecutați în timpul împăratului Dioclețian (284–305). Ea s-a remarcat încă din tinerețe printr-o viață curată, evlavioasă, trăită în frică de Dumnezeu. Avea o râvnă duhovnicească adâncă și o inimă deschisă către poruncile dumnezeiești. Se îngrijea de sufletul ei, dar și de creșterea celor trei fii pe care i-a născut. Nu doar că i-a crescut trupește, ci mai ales duhovnicește, sădindu-le în inimă credința în Domnul Iisus Hristos și dragostea de viață curată.
În acea vreme trăia și Sfânta Muceniță Anastasia, cunoscută și cinstită pentru ajutorul adus creștinilor întemnițați. Sfânta Teodota, auzind despre faptele cele bune și mucenicia Sfintei Anastasia, a dorit să o cunoască și a mers să trăiască alături de ea, împreună cu cei trei copii ai săi. Acolo, în acea comunitate sfântă, și-a întărit viața de rugăciune, slujind cu osârdie pe Dumnezeu și pe aproapele.
Refuzul unei căsătorii silnice
Frumusețea și virtutea Teodotei au atras asupra ei și ispite. Un ighemon păgân, pe nume Levcadie, a fost cuprins de dorința de a o lua de soție. Însă Sfânta, cu frică de Dumnezeu și hotărâre, a refuzat cererea acestuia, știind că o căsătorie cu un păgân ar fi însemnat lepădare de credință și pierderea sufletului. Pentru a câștiga timp și a nu-l înfuria pe ighemon, i-a cerut să mai aștepte o vreme, făgăduindu-i că îi va răspunde după aceea. În acest timp, Sfânta și-a dat întreaga avere săracilor și s-a dedicat complet slujirii celor închiși pentru numele Domnului Iisus Hristos.
Gestul ei nu a rămas nepedepsit de autoritățile păgâne. Când împăratul Dioclețian a constatat că temnițele erau pline de creștini care nu încetau să-și mărturisească credința, a dat poruncă să fie omorâți toți într-o singură noapte, astfel: unii prin foc, alții prin înecare, alții prin sabie. În această vreme de cumplite prigoane, Levcadie, simțindu-se disprețuit, a dat-o pe Teodota împreună cu copiii ei în mâinile lui Nichitie, un alt conducător păgân, cu poruncă de cercetare și judecată.
Mărturisirea și jertfa
Nichitie a încercat să o facă pe Teodota să renunțe la credința în Domnul Iisus Hristos și să se supună cultului zeilor păgâni. Cu toate acestea, Sfânta a rămas neclintită, mărturisind cu tărie că nu va jertfi idolilor și că nimic nu este mai de preț decât viața veșnică în Hristos. Mai mult decât atât, fiul cel mai mare al ei, Evod, l-a înfruntat pe ighemon cu mult curaj, mustrându-l pentru nedreptățile făcute și pentru lepădarea de adevăratul Dumnezeu.
Această înfruntare venită de la un copil a trezit mânia lui Nichitie, care, orbit de furie, a poruncit să fie aprins un cuptor mare de foc. Fără niciun proces și fără milă, a poruncit ca Sfânta Teodota, împreună cu cei trei copii ai săi, să fie aruncați în cuptorul aprins. Această imagine cutremurătoare amintește de jertfa celor trei tineri din cuptorul Babilonului, însă în cazul Sfintei Teodota, Dumnezeu a rânduit încununarea lor mucenicească prin trecerea la viața veșnică.
Astfel, cu trupurile arse de flăcări, dar cu sufletele înălțate la cer, Teodota și copiii ei au primit cununa muceniciei, intrând în rândurile drepților care stau înaintea tronului lui Dumnezeu, lăudându-L în vecii vecilor.
Viața Sfintei Mucenițe Teodota este o pildă vie despre chemarea înaltă a mamei creștine
Ea nu a fost doar o ocrotitoare a copiilor ei trupești, ci o adevărată maică duhovnicească, care i-a învățat să-L iubească pe Dumnezeu mai mult decât viața. Nu i-a învățat să fugă de suferință, ci să o îmbrățișeze cu nădejde, ca pe o cale spre Împărăția Cerurilor.
Este impresionant cum Evod, copilul cel mai mare, dă dovadă de o credință și o tărie sufletească care întrec vârsta și puterea firii omenești. Acest curaj nu vine decât dintr-o creștere duhovnicească temeinică, semn că în casa Teodotei se trăia Evanghelia, nu doar se vorbea despre ea.
Jertfa Sfintei Teodota ne amintește că maternitatea nu este doar un rol biologic, ci mai ales unul spiritual: mama este cea care modelează sufletul copilului, îl învață rugăciunea, blândețea, tăria, iertarea și credința. În fața acestor virtuți, nici focul, nici sabia, nici moartea nu au putere.
Cinstirea și pomenirea Sfintei Mucenițe Teodota
Sfânta Muceniță Teodota și fiii săi sunt pomeniți de Biserică în ziua de 29 iulie. Locul muceniciei lor a fost în cetatea Cambo, acolo unde creștinii s-au adunat încă din primele veacuri pentru a le aduce prinos de rugăciune și cinstire. Sfintele lor moaște, dacă au fost păstrate, au adus mângâiere și întărire celor ce s-au rugat lor, iar numele lor a fost trecut în sinaxare și cărțile de slujbă ale Bisericii.
În icoane, Sfânta Teodota este reprezentată împreună cu cei trei fii, purtând cununi mucenicești, în chip luminos, asemenea stelelor cerești. Imaginea lor rămâne un simbol viu al jertfei pentru Hristos, al dragostei materne și al biruinței credinței în fața urii și păgânătății.
Pilda Sfintei Mucenițe Teodota și a fiilor ei este mai actuală ca oricând
Trăim într-o lume în care credința este din ce în ce mai marginalizată, iar valorile creștine sunt atacate subtil sau fățiș. Într-o astfel de societate, avem nevoie de modele ca Sfânta Mucenița Teodota, care să ne arate că viața în Hristos nu este negociabilă și că orice jertfă este puțină pentru a câștiga veșnicia.
În mod special, mamele de astăzi pot găsi în această muceniță un chip viu de urmat: să-și crească pruncii în credință, să-i învețe nu doar să se descurce în lume, ci mai ales să-și mântuiască sufletele. Curajul, dragostea și statornicia Sfintei Mucenițe Teodota sunt virtuți care nu s-au demodat și nu vor pieri niciodată.
Sfânta Muceniță Teodota, cu fiii ei, este o lumină aprinsă în rândul mucenicilor creștini care au plătit cu viața lor mărturisirea adevărului
Jertfa lor ne cheamă la trezvie, la rugăciune și la întărire în credință. Rugându-ne lor, să cerem nu doar ajutor în necazuri, ci și curajul de a trăi și a muri pentru Domnul nostru Iisus Hristos, asemenea lor.
Troparul Sfintei Muceniţe Teodota
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.