Viața Sfintei Mucenițe Iuliana este una dintre cele mai grăitoare mărturii ale curajului, credinței și înțelepciunii duhovnicești arătate de tinerii creștini în vremea marilor persecuții păgâne.
Pomenită de Biserica Ortodoxă în ziua de 21 decembrie, Sfânta Iuliana rămâne un model desăvârșit de feciorie sfințită, statornicie în credință și discernământ duhovnicesc.
Contextul istoric și cetatea Nicomidiei
Sfânta Iuliana a trăit la începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăraților păgâni Dioclețian și Maximian, perioadă marcată de persecuții cumplite împotriva creștinilor.
Nicomidia, cetate vestită a Bitiniei și reședință imperială, era adânc cufundată în idolatrie și în cultul zeilor păgâni. În această atmosferă ostilă creștinismului, Dumnezeu a rânduit să strălucească o fecioară tânără, dar puternică în credință, care avea să rușineze înțelepciunea lumii acesteia.
Originea și convertirea la credința în Hristos
Sfânta Muceniță Iuliana provenea dintr-o familie bogată și de neam ales. Tatăl ei, African, era un om de vază al cetății și un înfocat susținător al păgânismului elinesc. Mama sa, deși păgână, nu se arăta aprig împotriva creștinilor, dar nici nu avea o credință adevărată în Hristos.
În acest context, Iuliana, încă din tinerețe, a început să cugete asupra creației și, contemplând cerul, pământul, marea și focul, a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu din zidiri, asemenea celor despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel.
Auzind propovăduirea Sfintei Evanghelii, tânăra fecioară a primit în taină credința în Hristos și s-a nevoit în rugăciune, post și citirea Scripturilor, ascunzându-și credința de tatăl său, care era vrăjmaș al creștinilor. Dragostea ei pentru Dumnezeu creștea necontenit, iar sufletul ei se întărea în dorința de a-și păstra fecioria și de a nu se uni cu un închinător la idoli.
Logodna și mărturisirea credinței
Ajunsă la vârsta de șaisprezece ani, Iuliana a fost logodită de părinți cu un dregător păgân din suita imperială, pe nume Eleusie (sau Elevsie). Dorind să scape de această logodnă, fecioara i-a spus logodnicului că nu va primi nunta până când acesta nu va ajunge eparh al cetății. Gândul ei era că o asemenea dregătorie este greu de obținut și astfel va fi eliberată de căsătorie.
Însă diavolul, vrând să-i încurce planul, l-a ajutat pe Eleusie să obțină, prin lingușiri și daruri, rangul de eparh. Atunci, Sfânta Iuliana și-a descoperit fără teamă credința, spunându-i limpede că nu se va căsători cu el dacă nu va lepăda idolatria și nu va primi credința în Domnul Iisus Hristos. Această mărturisire l-a umplut pe Eleusie de mânie și rușine, iar el a pârât-o tatălui ei.
Judecata, chinurile și temnița
African, orbit de furie și neputând să-și întoarcă fiica de la credința creștină, a dat-o pe mâna eparhului, adică a propriului ei logodnic, pentru a fi judecată după legile romane. A urmat o serie de chinuri cumplite: Sfânta a fost dezbrăcată, bătută cu vine de bou, spânzurată de păr, arsă cu fiare înroșite în foc și aruncată, plină de răni, în temniță.
În toate acestea, Iuliana nu a cârtit și nu s-a lepădat de Hristos, ci se ruga cu lacrimi, cerând putere de sus. Domnul a vindecat-o în chip minunat în temniță, arătând că suferințele ei sunt bineplăcute Lui.
Biruința asupra diavolului, îngerul mincinos
Unul dintre cele mai adânci episoade duhovnicești din viața Sfintei Mucenițe Iuliana este întâlnirea ei cu diavolul, care i s-a arătat în chip de înger de lumină. Acesta a îndemnat-o să jertfească idolilor, promițându-i iertare și scăpare de chinuri. Cuprinsă de spaimă, dar și de discernământ, sfânta s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu, Care i-a descoperit adevărul.
Prin puterea dumnezeiască, Iuliana l-a silit pe diavol să-și mărturisească identitatea și înșelările sale de-a lungul istoriei, de la amăgirea Evei până la uciderea mucenicilor. Astfel, Sfânta a arătat că adevărata biruință nu este doar asupra trupului, ci mai ales asupra duhurilor răutății.
Minunea cuptorului și mulțimea mucenicilor
Aducând-o din nou înaintea judecății, eparhul, văzând că nu o poate îndupleca, a poruncit să fie aruncată într-un cuptor încins. Prin minune dumnezeiască, focul s-a răcit, iar Sfânta a ieșit nevătămată.
Această minune a adus la credința în Hristos cinci sute de bărbați și o sută treizeci de femei, care au fost îndată uciși pentru mărturisirea lor, devenind părtași cununii muceniciei.
Moartea mucenicească și răsplata cerească
În cele din urmă, văzând statornicia ei, judecătorul a osândit-o pe Sfânta Iuliana la tăierea capului. Cu bucurie duhovnicească, fecioara s-a rugat lui Dumnezeu și și-a plecat capul sub sabie. Avea doar optsprezece ani când a devenit mireasă a lui Hristos prin sângele muceniciei, în anul 304.
Pedeapsa dumnezeiască nu a întârziat să cadă asupra prigonitorului Eleusie, care a murit în chip cumplit, sfâșiat de câini, după un naufragiu pe mare, semn al judecății drepte a lui Dumnezeu.
Învățătura duhovnicească a Sfintei Mucenițe Iuliana
Viața Sfintei Iuliana ne învață că drumul spre Împărăția lui Dumnezeu este plin de încercări, iar cele mai primejdioase sunt ispitele care se ascund sub aparența binelui. Ea ne arată puterea rugăciunii, a privegherii și a discernământului, precum și faptul că adevărata credință nu se negociază, nici chiar în fața morții.
Sfânta Muceniță Iuliana din Nicomidia rămâne o lumină vie în Sinaxarul Bisericii, o mărturie că tăria sufletului nu ține de vârstă, ci de adâncimea legăturii cu Hristos, Domnul vieții și al biruinței.
Troparul Sfintei Muceniţe Iuliana din Nicomidia
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul Sfintei Muceniţe Iuliana din Nicomidia
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Cu frumuseţile fecioriei împodobindu-te, fecioară şi cu cununa muceniciei acum încununându-te, Sfântă Muceniţă Iuliana, dăruieşti tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi boli şi izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos, izvorăşte Dumnezeiesc dar şi viaţa cea veşnică.