Viața sfinților mucenici este o mărturie vie despre curaj, credință și dragoste de Domnul Iisus Hristos mai presus de orice. Printre aceștia se numără și Sfânta Muceniță Antusa din Seleucia, împreună cu cei ce au fost părtași la nevoința și biruința ei: Sfântul Sfințit Mucenic Atanasie, episcopul Tarsului Ciliciei, și sfinții mucenici Harisim și Neofit, slugile ei. Toți aceștia, deși proveneau din medii diferite și aveau ranguri și chemări diferite, au fost uniți printr-o singură credință, pecetluind-o cu sângele lor.
Tinerețea Sfintei Mucenițe Antusa și căutarea credinței adevărate
Sfânta Muceniță Antusa a trăit în secolul al III-lea, în vremea împăratului Valerian (253–260), într-o perioadă de mari persecuții împotriva creștinilor. Ea era fiica unor oameni foarte bogați și de vază din Seleucia, Antonie și Maria, însă părinții ei erau închinători la idoli. Crescută în mijlocul luxului și al rânduielilor păgâne, Antusa a descoperit în taină credința în Domnul Iisus Hristos. Această credință a prins rădăcini adânci în inima ei și a dorit cu ardoare să primească Sfântul Botez.
În acea vreme, vestea despre episcopul Atanasie al Tarsului, un ierarh înțelept și plin de râvnă, ajunsese până la Seleucia. El propovăduia cu putere cuvântul lui Dumnezeu, întărind pe creștini și întorcând mulți păgâni la adevărata credință. Dorind să-l cunoască și să primească de la el Botezul, Antusa a cerut de la mama sa doi catâri și a pornit la drum, având cu sine doi fameni credincioși, pe nume Harisim și Neofit.
Minunea întâlnirii cu episcopul Atanasie
Pe cale s-a petrecut o minune dumnezeiască. Episcopul Atanasie, purtat de îngeri, a apărut în fața Sfintei Antusa. Recunoscând în el pe cel pe care-l căuta, tânăra a căzut la picioarele lui și l-a rugat să o boteze. Însă nu se afla apă acolo. Atunci episcopul Atanasie a făcut rugăciune către Dumnezeu și, prin puterea harului, a izvorât apă din pământ. Mai mult, doi îngeri s-au arătat în chip de slujitori și au adus veșminte albe pentru cei ce urmau să se boteze.
Astfel, Antusa a primit Sfântul Botez împreună cu cei doi slujitori ai săi, Harisim și Neofit. Minunea izvorului și a îngerilor a întărit credința lor și a arătat încă o dată cum lucra Dumnezeu în chip vădit pentru cei ce-L căutau cu inimă curată.
Plină de recunoștință și de râvnă, Sfânta Muceniță Antusa și-a lepădat haina cea scumpă, țesută cu aur, și a dăruit-o episcopului, cerând ca prețul ei să fie împărțit săracilor. În locul acestei podoabe lumești, ea a ales să îmbrace o haină simplă, smerită, arătându-și hotărârea de a urma Domnului Iisus Hristos.
Lepădarea de lume și nevoința în pustie
Întorcându-se la doica sa, Antusa a fost mustrată pentru hainele smerite și pentru credința ei. Însă tânăra nu s-a clătinat în hotărârea ei. Reîntoarsă la mama sa, a găsit-o întristată că fiica ei lepădase credința strămoșilor și primise Botezul creștin. Atunci, înțelegând că nu mai putea rămâne în casa părintească, Sfânta Muceniță Antusa a ales să-și dedice viața în întregime Domnului Iisus Hristos.
A mers din nou la episcopul Atanasie și a primit cinul monahal, luând asupra sa Crucea Domnului. Apoi s-a retras în pustie, unde a petrecut 23 de ani în nevoință aspră, hrănită prin pronia dumnezeiască și încercată de multe ispite și bântuieli ale demonilor.
Istoria sfântă ne arată că Antusa a trăit în comuniune cu animalele sălbatice, care i-au slujit ca prieteni și ajutoare. Acest dar al îmblânzirii fiarelor, întâlnit și la alți sfinți precum Sfânta Tecla sau Cuviosul Coprie, este semn al curăției și al prezenței harului dumnezeiesc. Asemenea primilor oameni din Rai, Antusa se bucura de pace cu întreaga creație.
La sfârșitul vieții, după ani lungi de rugăciune și luptă duhovnicească, Sfânta Muceniță Antusa și-a dat sufletul cu pace la Dumnezeu, pe piatra unde obișnuia să se roage. Acolo a dorit să fie și înmormântată.
Mucenicia episcopului Atanasie
În aceeași vreme, prigoana împăratului Valerian împotriva creștinilor se întețise. Episcopul Atanasie, care botezase pe Sfânta Muceniță Antusa și pe slujitorii ei, a fost prins de păgâni și dus înaintea împăratului. Mărturisind cu tărie pe Domnul Iisus Hristos, a fost supus la multe chinuri și, în cele din urmă, i s-a tăiat capul. Astfel, ierarhul Domnului Iisus Hristos a dobândit cununa muceniciei, întărind prin sângele său pe credincioși.
Jertfa mucenicilor Harisim și Neofit
Despărțiți de stăpâna lor care plecase în pustie și de episcopul Atanasie care se săvârșise întru mucenicie, Harisim și Neofit nu au rămas în tăcere. Plini de râvnă și credință, s-au dus de bunăvoie la împăratul Valerian și au mărturisit că sunt creștini.
Au fost trimiși la ighemonul Apelian, unde au fost supuși la chinuri. Însă nici durerea, nici amenințările nu i-au făcut să se lepede de Domnul Iisus Hristos. În cele din urmă, și lor li s-au tăiat capetele, încununându-se cu slava mucenicilor.
Învățăturile vieții Sfintei Mucenițe Antusa și a celor împreună cu dânsa
Viața Sfintei Mucenițe Antusa și a celorlalți împreună cu dânsa ne descoperă câteva adevăruri esențiale pentru viața creștină:
Credința sinceră se naște din dorința inimii
Deși provenea dintr-o familie păgână, Antusa a ales să-L urmeze pe Domnul Iisus Hristos, căutând cu ardoare adevărul.
Minunile întăresc credința celor sinceri
Izvorul apărut la rugăciunea episcopului și veșmintele aduse de îngeri arată cum Dumnezeu vine în întâmpinarea celor ce Îl caută.
Lepădarea de lume
Schimbând haina scumpă pe o îmbrăcăminte smerită, Sfânta Muceniță Antusa a arătat că adevărata podoabă a omului este virtutea și credința.
Nevoința pustnicească
Cei 23 de ani petrecuți în pustie, printre fiare, descoperă puterea rugăciunii și a harului de a înfrânge frica și ispitele.
Curajul mărturisirii
Atanasie, Harisim și Neofit au ales să-L mărturisească pe Domnul Iisus Hristos chiar cu prețul vieții, arătând că dragostea pentru Dumnezeu este mai puternică decât frica de moarte.
Moștenirea spirituală
Sfinții mucenici Antusa, Atanasie, Harisim și Neofit rămân modele de credință și statornicie. Viața lor arată cum Dumnezeu lucrează în chip minunat în cei ce-L caută cu inimă curată și cum harul poate ridica pe fiecare, fie tânăr din familie nobilă, fie episcop, fie rob smerit, la aceeași cinste a sfințeniei.
Pomenirea lor în Biserică nu este doar o aducere aminte, ci și o chemare la urmarea exemplului lor.
Sfânta Muceniță Antusa, împreună cu Sfântul Atanasie episcopul și mucenicii Harisim și Neofit, au strălucit în secolul al III-lea prin viața lor curată, prin nevoință și prin mucenicie
Antusa, tânăra care a schimbat haina bogăției pe haina smereniei, a arătat lumii că adevărata libertate se găsește doar în Domnul Iisus Hristos. Atanasie, episcopul mucenic, a statornicit prin sângele său credința Bisericii. Harisim și Neofit, slujitorii, au arătat că și cei mai simpli oameni pot ajunge la cea mai mare slavă, atunci când Îl mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos fără teamă.
Prin viața și jertfa lor, ei s-au încununat cu cununa cea neveștejită a mucenicilor și au rămas pentru totdeauna în ceata sfinților, mijlocind pentru noi înaintea lui Hristos-Dumnezeu.