În fiecare an, la data de 23 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Mucenițe Agripina, o fecioară cu viață curată și jertfitoare, născută în cetatea Romei în veacul al III-lea. Viața ei este un exemplu strălucitor de dăruire totală lui Iisus Hristos și de neclintită statornicie în credința creștină, într-o vreme în care mărturisirea numelui Domnului însemna adesea moarte martirică.
Tinerețea unei sfinte, floare a curăției în cetatea păcatului
Sfânta Muceniță Agripina s-a născut în Roma cea veche, capitala imperiului păgân, dar sufletul ei nu a fost atins de duhul lumii de atunci. Încă din pruncie, a fost crescută în frica de Dumnezeu și învățată să trăiască după poruncile Evangheliei. Deși era înconjurată de tentații și de idolatrie, Agripina s-a îndepărtat de toate și s-a logodit cu Mirele ceresc, Iisus Hristos Domnul. A ales fecioria, nu dintr-o teamă de viață, ci dintr-o iubire arzătoare pentru curăția sufletului și pentru a se face vas vrednic al harului dumnezeiesc.
Viața ei era asemenea unui trandafir cu bună mireasmă într-o grădină plină de spini. Prin purtarea ei smerită, prin blândețea cuvântului și prin lumina rugăciunii, ea înmuia inimile celor împietriți și aducea pe mulți păgâni la calea adevărului. Era o făclie aprinsă în întunericul păgânismului roman, iar cei care o cunoșteau nu puteau să nu fie atinși de sfințenia ei.
Mucenicia în vremea prigoanei
Prigoana împotriva creștinilor a fost reluată cu furie în anul 257, în vremea împăratului Valerian. Sfânta Muceniță Agripina a fost prinsă și dusă înaintea dregătorilor, unde a mărturisit fără teamă că este creștină și că nu va renunța niciodată la dragostea față de Domnul Iisus Hristos. Pentru această mărturisire, a fost condamnată la cumplite chinuri. A fost bătută cu vergele de oțel până la zdrobirea oaselor, a fost dezbrăcată de haine, legată și întinsă cu legături până la ruperea încheieturilor.
Dar în mijlocul acestor suferințe, Domnul nu a părăsit-o. Un înger al lui Dumnezeu s-a pogorât și a dezlegat-o din legături, întărindu-i duhul și trupul. Întărită de harul ceresc, Sfânta Muceniță Agripina a continuat să rabde chinurile cu o seninătate neomenească. Ea nu s-a răzvrătit, nu a cârtit, ci L-a lăudat pe Dumnezeu și în suferință, așa cum Îl lăudase în tinerețea ei curată. În cele din urmă, și-a dat sufletul în mâinile Mirelui ei ceresc, murind ca o jertfă vie pentru Hristos.
Luarea trupului ei de către roabele Domnului
După ce și-a dat duhul în chinuri, trupul Sfintei a fost luat în taină de trei credincioase evlavioase: Vasa, Paula și Agatonica. Aceste femei, roabe ale lui Hristos și ele, au arătat un curaj și o credință neclintită, riscându-și viața pentru a salva moaștele sfintei. Au ieșit cu trupul ei din Roma, au călătorit pe mare, trecând prin multe locuri, și au ajuns în Sicilia, unde au îngropat cu cinste trupul neputrezit al Sfintei Agripina.
Acolo, pe pământul Siciliei, trupul ei a devenit izvor de tămăduiri și de minuni. S-a ridicat o biserică în cinstea ei, iar mormântul ei a devenit loc de pelerinaj pentru credincioșii care căutau vindecare trupească și sufletească. Rugăciunile Sfintei aduceau alinare celor bolnavi, pace celor tulburați și izbăvire celor stăpâniți de duhuri necurate.
Ocrotitoarea Siciliei și biruitoarea agarenilor
Minunile Sfintei Agripina nu s-au oprit doar la vindecări. Într-o vreme în care cetatea în care era așezată biserica ei a fost atacată de agareni, rugăciunile sfintei au fost ca un zid nevăzut de apărare. Dușmanii au fost cuprinși de groază și au fost înfrânți în chip minunat, fără ca cetatea să fie cucerită. Astfel, Sfânta Muceniță Agripina a devenit apărătoare a locului și ocrotitoare cerească, făcând vădită puterea lui Dumnezeu prin mijlocirea sfinților Săi.
Poporul o cinstea nu doar pentru minunile făcute, ci și pentru viața ei sfântă. Ea rămâne chipul ideal al fecioarei creștine: curată, smerită, plină de credință și gata să-și dea viața pentru Iisus Hristos. Într-o lume în care valorile sunt adesea răsturnate, Sfânta Muceniță Agripina rămâne un far neclintit al adevărului și al iubirii de Dumnezeu.
Moștenirea duhovnicească a Sfintei Agripina
Viața Sfintei Mucenițe Agripina este o chemare la curăție, la bărbăție duhovnicească și la iubire jertfelnică. Tinerii care caută astăzi sensul vieții pot afla din pilda ei un model de trăire autentică în Hristos. Ea nu s-a temut de moarte, pentru că trăia deja cu Iisus Hristos. Ea nu a fost robită de plăcerile acestei lumi, pentru că sufletul ei era adăpat cu desfătarea rugăciunii și a faptelor bune.
Moaștele Sfintei Agripina sunt mărturie a biruinței vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului. Ele continuă să izvorască daruri și tămăduiri pentru cei care le caută cu credință. De la mormântul ei, izvorăsc haruri ca dintr-un izvor nesecat: vindecări trupești, pace sufletească, întărire în ispite și curățire de păcate.
În sinaxarele ortodoxe, numele ei este trecut cu cinste, iar Biserica o numără între mucenițele cele mari, asemenea Sfintei Tecla, Sfintei Varvara sau Sfintei Parascheva. Ea este una dintre florile muceniciei care n-a ofilit în fața persecuției, ci a înflorit în slava cerească.
Sfânta Muceniță Agripina ne arată că dragostea pentru Domnul Iisus Hristos este mai tare decât moartea și că sufletul împodobit cu curăție și smerenie poate birui toată răutatea acestei lumi
Cu trupul a fost zdrobită, dar cu sufletul a fost neclintită; a fost legată cu funii trupești, dar dezlegată de îngerii lui Dumnezeu; a fost prigonită pe pământ, dar încununată în ceruri.
Astăzi, când ne aducem aminte de ea, să-i cerem rugăciunile și ajutorul, să ne învețe curajul mărturisirii, răbdarea în suferințe și frumusețea unei vieți curate. Să nu ne rușinăm de Domnul nostru Iisus Hristos, să nu cedăm în fața păcatului și să nu uităm că mucenicii sunt comoara cea mai de preț a Bisericii.
Cântare de laudă la Sfânta Muceniță Agripina
Sfânta Muceniță Agripina decât albul crinului
Mai albă este,
Ea este mireasa Fiului lui Dumnezeu.
Sufletul ei mai strălucitor decât flamura focului este,
Iar credința ei mai tare decât stânca.
Biciuită fiind ea Domnului se roagă;
Ea cântă Psalmi și-ndură răni adânci.
Ea pe toți îi iartă și pe toți binecuvântă,
Ca un stâlp de marmură însângerată
înaintea tuturor.
Dar îngerul Domnului la ea coboară
Și rănile-i vindecă.
Dar schingiuiri și mai mari primește,
Iar Agripina îndurând, moare.
Agripina duhul ei cel sfânt
în mâinile Domnului îl pune,
Iar trupul ei de suflet
Rămâne gol.
Dar golul ei trup, ale ei rămășițe sfinte,
Pază și strajă ale Siciliei sunt.
Ele vindecare grabnică sunt
Bolilor și nenorocirilor poporului,
Apărare contra hoardelor păgâne.
O, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase,
Acoperă-ne pe noi întru necazurile noastre
cu ale Agripinei muceniță
sfinte rugăciuni.
Condacul Sfintei Mucenițe Agripina
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Apropiindu-se ziua cea purtătoare de lumină a chinurilor tale cele luminoase, întru care cinstind pe acestea, Biserica cea dumnezeiască cheamă pe toţi ca să strige ţie cu bucurie: Bucură-te fecioară şi Muceniţă Agripina, Preacinstită.
Troparul Sfintei Mucenițe Agripina
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.