În sinaxarele creștin-ortodoxe, numele Salomeei este pomenit cu evlavie și recunoștință ca pe unul dintre acele chipuri ale femeilor pline de curaj și dragoste jertfelnică, care L-au urmat pe Domnul Iisus Hristos până la Cruce și L-au întâmpinat cu miresme la mormânt, în zorii celei mai mari dimineți din istorie: dimineața Învierii. Sfânta Mironosiță Salomeea, pomenită în Biserica Ortodoxă în ziua de 3 august, este una dintre femeile purtătoare de mir care s-au făcut vestitoare ale biruinței vieții asupra morții.
Obârșia și familia
Sfânta Salomeea a fost, după tradiția Bisericii, fiica Sfântului Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, dintr-o căsătorie anterioară cu o femeie numită, coincidențial, tot Salomeea. Astfel, Maica Domnului era, într-un fel, mama ei vitregă. Această informație, prezentă în tradiția patristică, ne dezvăluie o legătură tainică între Maica Domnului și Salomeea, ambele fiind unite prin rudenie, dar mai ales prin aceeași credință și dragoste pentru Domnul Iisus Hristos.
Salomeea s-a căsătorit cu Zevedeu, un pescar din Galileea, și a devenit mama a doi dintre cei mai apropiați ucenici ai Mântuitorului: Sfântul Apostol Iacov (cel Mare) și Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, „ucenicul iubit”. În Evanghelia după Matei (20, 20), este numită: „Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. ”, în timp ce Evanghelia după Marcu o numește explicit:„Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, (Marcu 15, 40), dar: ,,Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. ” (Marcu 16, 1), confirmând identitatea acestei femei cu nume de pace („shalom” în ebraică).
Credință simplă și nădejde înșelătoare
Ca mulți dintre evreii vremii, Salomeea a fost, la început, părtașă unei așteptări mesianice de ordin politic. Ea a sperat că Domnul Iisus Hristos va întemeia o împărăție pământească și, dorind ce e mai bun pentru fiii ei, L-a rugat pe Domnul să le dea un loc de cinste: „Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru Împărăţia Ta. ” (Matei 20, 21). Răspunsul Mântuitorului a fost o lecție duhovnicească pentru ea și pentru noi toți: „Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. ” (Matei 20, 22).
Această întrebare a revelat sensul profund al împărăției lui Hristos, nu una lumească, ci duhovnicească, a cărei intrare se face prin Cruce, suferință și jertfă. Sfânta Salomeea a înțeles mai târziu învățătura Domnului și a primit cu smerenie adevărul despre drumul spre slavă, urmându-L pe Domnul Iisus Hristos până la Golgota.
Curajul de a rămâne sub Cruce
În vreme ce majoritatea apostolilor s-au ascuns de frica iudeilor, Salomeea a fost prezentă pe drumul Crucii și pe Golgota, stând aproape de Maica Domnului și de celelalte femei mironosițe. În Evanghelia după Marcu (15, 40), ni se spune: „Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, ”. Ea nu s-a rușinat de Domnul Iisus Hristos cel batjocorit și răstignit, ci L-a urmat până la capăt, arătând o statornicie și un curaj pe care îl întâlnim adesea la femeile credincioase ale Bisericii.
În dimineața Învierii, Salomeea a fost printre cele care au cumpărat miresme pentru a unge trupul Domnului. A mers împreună cu Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov cel Mic, la mormânt, iar acolo a fost martoră a descoperirii minunate: „Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. ” (Marcu 16, 5-6). Aceste femei au fost primele vestitoare ale Învierii, înainte ca Domnul să Se arate ucenicilor. Astfel, Salomeea s-a învrednicit de a fi între prima ceată de evanghelizatoare, martore ale biruinței Domnului Iisus Hristos asupra morții.
Misiunea apostolică după Înviere
Tradiția Bisericii consemnează faptul că, după Înălțarea Domnului, Salomeea a continuat să-L mărturisească pe Domnul Iisus Hristos. Împreună cu celelalte mironosițe și cu alți creștini, a fost prinsă și aruncată în închisoare, iar apoi deportată pe mare, fără vâsle, într-o corabie, spre a pieri. Însă pronia dumnezeiască a ocrotit-o: corabia a ajuns pe țărmurile Provenței, în sudul Franței de astăzi, unde Salomeea și celelalte sfinte femei au propovăduit Evanghelia.
Ea și Maria lui Cleopa s-au stabilit într-o mică insulă aflată la gura râului Ron (Romul), unde și-au petrecut în rugăciune și în nevoință sfârșitul vieții pământești. Astfel, Salomeea a împletit mărturia cu viața, propovăduirea cu jertfa, rugăciunea cu fapta.
Cinstirea în Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă o pomenește pe Sfânta Mironosiță Salomeea în ziua de 3 august, dar și în Duminica Femeilor Mironosițe, a treia duminică după Paști, când sunt cinstite toate femeile care au urmat pe Hristos și au fost primele martore ale Învierii.
Ea este un exemplu de maternitate sfințită, fiind mama a doi mari apostoli; un exemplu de convertire lăuntrică, trecând de la o nădejde pământească la înțelegerea tainică a împărăției cerești; un model de credință curajoasă, pentru că a stat la picioarele Crucii și a mers la mormânt, deși pericolul era mare; și un chip al apostolatului feminin, deoarece a devenit vestitoare a Domnului Iisus Hristos și în ținuturi străine.
Într-o lume în care rolul femeii este adesea denaturat sau minimalizat, Sfânta Salomeea ne arată cât de mult prețuiește Dumnezeu evlavia, curajul și jertfa femeii. Ea nu a fost doar mama a doi apostoli, ci o ucenică adevărată a Domnului Iisus Hristos, o femeie care a înțeles, mai târziu, că slava adevărată vine prin Cruce și prin slujire.
Moștenirea spirituală
Sfânta Mironosiță Salomeea a lăsat în urma sa o moștenire duhovnicească de mare preț. Fiii ei, Iacov și Ioan, au devenit luminători ai lumii și stâlpi ai Bisericii. Dar la temelia formării lor a stat o mamă credincioasă, care i-a crescut în frică de Dumnezeu și i-a îndemnat să-L urmeze pe Domnul Iisus Hristos. Este dovada vie că în spatele unui sfânt se află adesea o mamă sfântă.
Viața Salomeei este o pildă vie pentru toate mamele creștine, care pot influența destinul sufletesc al copiilor lor nu doar prin educație, ci și prin rugăciune, exemplu personal și apropiere de Dumnezeu. Ea ne învață că fiecare mamă poate fi o „mironosiță” în casa ei, ungând viața celor din jur cu mirul dragostei, al răbdării și al credinței.