Într-o lume tulburată de suferință, războaie și incertitudini, Biserica Ortodoxă ne oferă mereu exemple vii de sfințenie. Unul dintre aceste repere de lumină și speranță este Sfânta Matrona de la Moscova, o femeie simplă, oarbă din naștere și lipsită de puterea de a merge, dar care a devenit una dintre cele mai iubite sfinte ale Rusiei și nu numai.
Copilărie marcată de semne dumnezeiești
Matrona s-a născut în anul 1881, într-o familie săracă de țărani din satul Sebino, gubernia Tula. Era al patrulea copil dintr-o familie modestă, iar din cauza greutăților, părinții luaseră inițial în calcul ideea de a o da la orfelinat. Însă Dumnezeu avea alt plan. La botez, s-a petrecut o minune care a schimbat totul: din cristelniță s-a ridicat un stâlp de tămâie cu bună mireasmă, iar preotul Vasile, care a oficiat slujba, a spus celor de față că acest copil este „ales de Dumnezeu”.
Pe pieptul micuței Matrona se putea vedea o ridicătură în forma unei cruci – semn tainic al chemării ei duhovnicești. Cu toate că s-a născut oarbă, copila nu a fost lipsită de vedere sufletească. Din contră, Dumnezeu i-a dat darul vederii lăuntrice, prin care putea pătrunde gândurile oamenilor, simțea păcatele lor și le înțelegea suferințele fără să i le spună nimeni.
Viața de rugăciune și apropierea de Dumnezeu
Copilăria Matronei a fost una retrasă, marcată de batjocura celor din jur, mai ales a copiilor care nu înțelegeau suferința ei. Fetele mai mari o băteau cu urzici, iar aceste răutăți timpurii au făcut-o să se izoleze de lume. Însă această izolare nu a fost o pierdere, ci începutul unui drum duhovnicesc. A stat mai tot timpul în casă, în rugăciune și meditație la cele sfinte, iar în apropierea bisericii satului a învățat toate cântările bisericești, participând la slujbe fără să lipsească niciodată.
În camera ei, icoanele acopereau un întreg perete. Ardeau neîncetat candele, iar mica Matrona își petrecea ceasuri întregi în rugăciune. Deși nu putea vedea cu ochii trupești, iubea cu o dragoste arzătoare icoanele, ca niște ferestre spre cer. La vârsta de doar 6-7 ani, a început să manifeste darurile harului: putea vedea păcatele celor din jur, le cunoștea gândurile și îi ajuta cu sfaturi pline de lumină și înțelepciune.
Întâlnirea cu Sfântul Ioan de Kronstadt
Sprijinită de un boier evlavios din sat, Matrona a făcut mai multe pelerinaje în tinerețe, vizitând Kievul, Moscova și Sankt Petersburg. Una dintre cele mai marcante întâmplări a fost întâlnirea ei cu Sfântul Ioan de Kronstadt, în Catedrala Sfântului Andrei. Acolo, sfântul, inspirat de Duhul Sfânt, a cerut mulțimii să se dea la o parte pentru ca Matrona să poată intra, spunând: „Faceți loc, aceasta este al optulea stâlp al Rusiei!”
Un astfel de cuvânt, venit din partea unui mare sfânt contemporan, nu a fost rostit în zadar. Viața Matronei a confirmat aceste vorbe.
Imobilizarea și începutul unei alte jertfe
La vârsta de 17 ani, Matrona și-a pierdut capacitatea de a merge. Nu ca urmare a unei boli, ci ca o tainică lucrare a lui Dumnezeu. De atunci, a rămas imobilizată, trăindu-și întreaga viață culcată sau așezată. A fost un alt fel de cruce, pe care a dus-o fără cârtire, transformându-și suferința într-o sursă de har și mângâiere pentru ceilalți.
În această stare, Sfânta Matrona a devenit cunoscută în tot mai multe cercuri drept o „mama duhovnicească” care tămăduia suflete, alina durerile și dădea răspunsuri la cele mai adânci frământări.
Viața în Moscova – adăpost pentru sufletele rănite
În anul 1925, pe fondul frământărilor revoluționare din Rusia și al prigoanei religioase, Matrona s-a mutat la Moscova. Avea 40 de ani și, deși era lipsită de cele mai elementare condiții de trai, a continuat să primească oameni din toată țara. Nu a avut niciodată o casă a ei – locuia temporar în casele creștinilor care o primeau.
Aici, în inima Moscovei, s-a întâmplat un adevărat paradox: o femeie oarbă, paralizată, fără avere, dar care aduna în jurul ei sute de oameni zilnic. Mulți veneau în taină, de teama autorităților comuniste, dar nimeni nu pleca de la ea fără să simtă alinare. Îi mângâia, le făcea semnul crucii pe frunte, le spunea câteva cuvinte și acele cuvinte deveneau pentru mulți începutul unei noi vieți.
Uneori glumea, alteori era aspră. Însă fiecare cuvânt al ei pătrundea adânc și scutura inimile celor rătăciți.
Moartea și făgăduința vie
Sfânta Matrona a trecut la Domnul la 2 mai 1952, spunându-le celor apropiați că vor putea veni oricând la ea, ca și cum ar fi vie:
„Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta!”
Și altă dată spunea:
„Agățați-vă cu toții de călcâiul meu și vă veți mântui, nu vă desprindeți de mine, țineți-vă cât mai strâns!”
Cuvintele acestea nu au fost simbolice. După moartea sa, mormântul Sfintei Matrona a devenit loc de pelerinaj, iar minunile nu au întârziat să apară. Bolnavi vindecați, oameni aflați în crize familiale sau financiare care au găsit soluții neașteptate, suflete rănite care au fost ridicate – toate acestea continuă până astăzi.
Proslăvirea și cinstirea ei în toată lumea ortodoxă
Pe 8 martie 1998, moaștele Sfintei Matrona au fost descoperite neputrezite, răspândind bună mireasmă. Un an mai târziu, pe 2 mai 1999, Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat-o oficial.
Moaștele sale se află astăzi în Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova, iar în fiecare zi, zeci de mii de oameni vin să se roage la ea. Cozile sunt de multe ori de sute de metri, dar nimeni nu pleacă fără să simtă pacea și puterea rugăciunii.
Deși nu a scris nici o carte și nu a ținut nici o predică în public, Sfânta Matrona a devenit un simbol al blândeții, al răbdării și al iubirii creștine necondiționate. Cinstirea ei a depășit granițele Rusiei, iar în ultimii ani este tot mai iubită și în România.
Sfânta Matrona de la Moscova ne învață că nu contează condițiile exterioare ale vieții – boala, sărăcia, izolarea – ci curăția inimii, credința și jertfa
Fără vedere trupească, dar cu o lumină lăuntrică puternică, a devenit o mamă pentru mii de suflete. Într-o epocă de întuneric, ea a fost o torță aprinsă, iar astăzi, când atâția oameni caută sens și alinare, mijlocirea ei continuă să lucreze tămăduiri și convertiri.
În fața Sfintei Matrona nu există caz pierdut. Cine se apropie de ea cu credință, pleacă cu sufletul ușurat. Este, fără îndoială, una dintre cele mai mari sfinte ale Ortodoxiei moderne, o adevărată comoară duhovnicească a poporului creștin.
Condacul Sfintei Matrona de la Moscova
Glasul 2
În cântări să cinstim pe fericita Matrona, strălucirea Rusiei, pe cea împuternicită cu harul Duhului Sfânt să vadă înainte cele viitoare, ca pe una ce este întocmai cu sfintele femei şi caldă mijlocitoare pentru lume.
Troparul Sfintei Matrona de la Moscova
Glasul 2
Pe fericita maică Matrona, cea de Dumnezeu înțelepțită, vlăstarul ținutului Tula și slăvita podoabă a cetății Moscova, să o lăudăm astăzi, credincioșii, că lumina zilei necunoscând, cu lumina lui Hristos s-a luminat și s-a îmbogățit cu darul înainte-vederii și al vindecării. Pribeagă și străină pe pământ fiind, acum, în lăcașurile cerești, la Tronul lui Dumnezeu stă și se roagă pentru sufletele noastre.