Sfânta Mare Muceniță Fotini Samarineanca este una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii primare, un chip al convertirii, al mărturisirii și al muceniciei.
Viața ei unește două momente decisive: întâlnirea personală cu Mântuitorul Iisus Hristos la puțul lui Iacov și mărturisirea până la sânge în vremea prigoanelor împăratului Nero.
Prin aceasta, Sfânta Fotini devine icoana sufletului care, gustând din „apa cea vie”, se face izvor de credință pentru alții și nu se mai teme nici de moarte.
Întâlnirea cu Hristos la puțul lui Iacov
Sfânta Fotini este femeia samarineancă despre care vorbește Sfântul Evanghelist Ioan. În vremea când Mântuitorul trecea prin Samaria, S-a oprit la puțul lui Iacov, unde această femeie venise să scoată apă. Dialogul dintre Hristos și samarineancă este unul dintre cele mai profunde din Evanghelie.
Domnul îi descoperă că poate da „apa cea vie”, care devine izvor spre viața veșnică. Uimită, femeia începe să înțeleagă că Cel care îi vorbește nu este un simplu călător, ci proroc, iar apoi Mesia. Confruntată cu adevărul vieții sale și luminată de har, ea crede în Hristos și devine vestitoare a Lui chiar în cetatea sa.
Tradiția Bisericii ne spune că această femeie a primit numele Fotini, care înseamnă „cea luminată” sau „cea purtătoare de lumină”. Numele arată transformarea lăuntrică produsă de întâlnirea cu Domnul: dintr-o femeie rătăcită, Fotini devine făclie a credinței.
Botezul și începutul misiunii apostolice
După Înălțarea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime, Fotini a fost botezată de Sfinții Apostoli, împreună cu cei doi fii ai săi și cu cele cinci surori. Din acel moment, viața ei s-a schimbat deplin: nu mai trăia pentru sine, ci pentru răspândirea Evangheliei.
Plină de râvnă apostolică, a mers din loc în loc și din țară în țară, întorcând pe mulți de la idolatrie la credința în Hristos. Nu era doar o credincioasă, ci o adevărată propovăduitoare, asemenea mironosițelor și femeilor apostolice din Biserica primară.
În acea vreme, creștinismul se răspândea cu mare putere, iar cei ce credeau în Hristos știau că mărturisirea putea însemna suferință și moarte. Totuși, dragostea pentru Dumnezeu era mai tare decât frica.
Familia ei, între slujire și mărturisire
Unul dintre fiii Sfintei Fotini, Victor, era ostaș în armata romană. Pentru vitejia sa, împăratul Nero l-a ridicat la rang de stratilat peste Italia, fără să știe că este creștin. Când i s-a cerut să persecute creștinii, Victor a refuzat categoric, spunând că voiește să împlinească voia lui Hristos, Împăratul ceresc.
Ducele Sebastian, încercând să-l convingă să se supună poruncii imperiale, a fost lovit de orbire și mutenie. După trei zile, mărturisind că Dumnezeul creștinilor este adevărat, a fost vindecat și botezat, primind credința lui Hristos. Această minune a dus la convertirea multor slujitori păgâni.
Astfel, familia Sfintei Fotini a devenit o adevărată familie apostolică: mamă, fii și ucenici, toți uniți în mărturisirea Evangheliei.
Chemarea la Roma și mărturisirea înaintea lui Nero
Când vestea convertirilor a ajuns la Roma, Nero s-a aprins de mânie și a poruncit să fie aduși toți la judecată. Domnul li S-a arătat înainte, întărindu-i și promițându-le că va fi cu ei.
Sfânta Fotini a ajuns la Roma împreună cu fiul ei Iosi și cu mulți creștini. Înaintea împăratului, ea a mărturisit fără teamă că a venit să-l învețe să creadă în Hristos. Întrebată dacă toți sunt gata să moară pentru Nazarineanul, a răspuns cu bucurie că doresc aceasta din dragoste pentru El.
Această îndrăzneală arată cât de mare era credința ei: nu doar că nu se temea de moarte, ci o vedea ca pe o cunună.
Minuni în timpul torturilor
Nero a poruncit să li se zdrobească mâinile cu ciocane de fier. Dar, prin puterea lui Dumnezeu, mucenicii nu au simțit durerea și nu li s-au zdrobit oasele. S-a poruncit apoi să li se taie mâinile, însă nici sabia nu a putut face rău Sfintei Fotini.
Mai târziu, au fost aruncați într-un cuptor încins șapte zile. După trei zile, când cuptorul a fost deschis, sfinții au fost găsiți nevătămați, slăvind pe Dumnezeu.
Au fost siliți să bea otrăvuri puternice, dar nu au pățit nimic. Vrăjitorul care pregătise otrava, văzând minunea, a crezut în Hristos, și-a ars cărțile și s-a botezat, primind apoi mucenicia.
Toate aceste minuni arată adevărul spus de Hristos: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul”. Harul lui Dumnezeu lucra vădit în mărturisitorii Săi.
Convertirea fiicei lui Nero
Împăratul a încercat apoi să o ispitească pe Fotini prin bogății și cinste, punând-o într-o cameră plină de aur și trimițând-o pe fiica sa, Domnina, să o convingă să renunțe la credință.
Dar s-a întâmplat contrariul. Sfânta Fotini a luminat-o pe Domnina, care a crezut în Hristos, a fost botezată cu numele Antusa și a împărțit săracilor toate podoabele. Împreună cu ea s-au botezat și cele o sută de roabe ale sale.
Astfel, chiar în casa prigonitorului, credința a înflorit.
Temnița luminată de har
După multe chinuri, sfinții au fost aruncați într-o temniță întunecoasă, plină de șerpi. Dar Dumnezeu a prefăcut locul într-o lumină minunată, iar fiarele au murit.
Însuși Hristos li S-a arătat, dăruindu-le pace și întărire. Rănile li s-au vindecat, iar temnița a devenit loc de botez pentru mulți care veneau să creadă.
Trei ani au rămas acolo, propovăduind fără încetare.
Ultimele chinuri și moartea mucenicească
În cele din urmă, Nero a poruncit chinuri și mai cumplite. Sfintei Fotini i s-a jupuit pielea, iar apoi a fost aruncată într-un puț sec. Ceilalți mucenici au fost omorâți prin diferite torturi cumplite.
Rămasă singură, Sfânta Fotini s-a rugat lui Dumnezeu să o învrednicească și pe ea de cununa muceniciei. Domnul i S-a arătat, a vindecat-o și a întărit-o. După multe zile, slăvind pe Dumnezeu, și-a dat sufletul în mâinile Lui, primind răsplata cea veșnică.
Înțelesul duhovnicesc al vieții Sfintei Fotini
Viața Sfintei Fotini este o lecție profundă pentru fiecare creștin.
Mai întâi, ea ne arată că nimeni nu este prea păcătos pentru a deveni sfânt. Femeia care odinioară venise la puț cu viață tulburată a devenit muceniță și propovăduitoare a Domnului Iisus Hristos.
Apoi, ne învață că întâlnirea reală cu Hristos schimbă totul. Cine gustă din harul Lui nu mai poate trăi doar pentru sine.
În sfârșit, Sfânta Fotini ne arată că adevărata credință nu este doar cuvânt, ci mărturisire până la capăt. Ea nu a fost doar convertită, ci a devenit lumină pentru lume.
Cinstirea în Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă o pomenește la data de 26 febriarie, pe Sfânta Mare Muceniță Fotini Samarineanca ca pe o mare mărturisitoare și propovăduitoare a lui Hristos. Ea este chipul sufletului luminat de Hristos și model pentru toți cei chemați să fie „lumină a lumii”.
Prin rugăciunile ei, credincioșii cer întărire în credință, curaj în încercări și dor după apa cea vie a harului.
Fie ca pilda Sfintei Fotini să ne învețe să căutăm întâlnirea vie cu Hristos, să ne schimbăm viața și să-L mărturisim cu îndrăzneală, pentru ca, asemenea ei, să dobândim și noi împărăția cerurilor. Amin.