Sfânta Pulheria (†453), fiica împăratului Arcadie și sora lui Teodosie cel Tânăr, a rămas în istoria Bisericii și a Imperiului Roman de Răsărit ca model de înțelepciune, curăție și râvnă pentru dreapta credință. A primit de tânără darul unei minți limpezi și al unei inimi arse de iubirea de Dumnezeu, iar prin viața ei curată și prin lucrarea din fruntea imperiului a ajuns să fie numită, pe drept, „mireasă a lui Hristos” și „apărătoare a Ortodoxiei”.
Nașterea și vocația duhovnicească
După moartea împăratului Arcadie (408), a rămas pe tron fiul său, Teodosie, încă prunc de opt ani, și cele trei fiice: Pulheria, Arcadia și Marina. Pulheria, cu cinci ani mai mare decât fratele ei, a fost dăruită de Dumnezeu cu o înțelegere care covârșea vârsta. La șaisprezece ani a primit demnitatea de Augustă și a început să așeze, cu „înțelepciune bărbătească”, rânduiala împărăției.
Conștientă că pacea Bisericii și a imperiului cere o inimă întreagă lui Dumnezeu, a făcut votul fecioriei pe viață, oferindu-și logodna Domnului printr-un prestol din aur și pietre scumpe în soborniceasca biserică a Constantinopolului. Acest semn văzut al făgăduinței ei a arătat lumii că împărăteasa adevărată a inimii sale era Născătoarea de Dumnezeu, iar rostul vieții, slujirea lui Hristos și a poporului.
Viață curată, minte luminată
Pulheria a unit postirea cu rugăciunea și cu nevoința de zi cu zi. Le-a îndemnat pe surorile ei, Arcadia și Marina, la aceeași paza a fecioriei și au viețuit împreună ca într-o mică mănăstire împărătească. Ea a fost pentru Teodosie nu doar soră și împărăteasă, ci adevărată maică, învățătoare și sfătuitoare. Cunoscând temeinic greaca și latina, l-a instruit în carte și, mai ales, l-a așezat în frica lui Dumnezeu. Sămânța învățăturii ei a căzut pe pământ bun: Teodosie a rămas în istorie ca împărat blând, răbdător și milostiv, rod al îndrumării și rugăciunilor Pulheriei.
Ctitorii împărătești și slujirea aproapelui
Râvna împărătesei s-a întrupat în zidiri sfinte: a ridicat o biserică preaslăvită în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a întemeiat la Vlaherne lăcașul ce avea să devină vestit în tot Răsăritul, alături de alte biserici și mănăstiri. Mila ei pentru săraci a fost neobosită. Sub buna ei ocârmuire, imperiul s-a bucurat de pace, iar Biserica, de liniște și întărire în credință, în ciuda tulburărilor iscate de ereziile vremii.
Înțelepciune în treburile de stat
Când a venit vremea ca Teodosie să se căsătorească, Pulheria a căutat o mireasă vrednică de cămara împărătească. Atunci a sosit la Constantinopol Athinais (Atinaida), fiica filosofului Leontie din Atena, de o rară frumusețe și mare pricepere în științele vremii. Nedreptățită de frații ei la moștenire, a venit la împărăteasă pentru dreptate. Pulheria i-a cercetat obiceiurile și înțelepciunea, a adus-o la lumina Botezului, i-a dat numele Eudoxia și a unit-o în căsătorie cu Teodosie. Din această însoțire s-a născut o fiică, în timp ce politica imperială a dobândit prin Eudoxia un chip vrednic de tron.
Încercări și pronia lui Dumnezeu
Vremea încercărilor nu a ocolit-o pe Pulheria. La curte s-a ridicat famenul Hrisafie, om viclean și iubitor de argint, care a aprins vrajba între Eudoxia și Pulheria, urând pe patriarhul Flavian și tulburând Biserica. Pulheria, cunoscând meșteșugirile de culise, a preferat să lase pentru o vreme stăpânirea, retrăgându-se în liniște, la o viață mai monahală. Absența ei a lăsat loc tulburărilor, dar pronia lui Dumnezeu a rânduit, printr-o întâmplare pilduitoare, cunoscută istoric ca „mărul lui Teodosie”, să iasă la iveală minciuna și nedreptatea din jurul împăratului.
Hrisafie a fost înlăturat și a pierit rușinos, iar împărăteasa Eudoxia, îndurerată de consecințele intrigilor, a plecat la Ierusalim, zidind acolo biserici și mănăstiri și trimițând ca semn de împăcare un chip al Maicii Domnului zugrăvit, după tradiție, de Sfântul Evanghelist Luca.
Întoarcerea la cârmuire
Teodosie a chemat-o cu insistență pe sora sa înapoi în palat. Pulheria a revenit la datoria împărătească, iar Biserica a cunoscut iarăși pacea. În aceste vremuri a ajuns în Halchidon și mâna Sfântului întâiului-mucenic Ștefan, primită cu mare cinste de împărați. Sub stăruința Pulheriei s-a convocat Sinodul al III-lea Ecumenic la Efes (431), care a condamnat erezia lui Nestorie și a mărturisit cu tărie pe Născătoarea de Dumnezeu. Dragostea ei pentru dreapta credință i-a adus prețuirea sfinților părinți și ascultarea celor ce slujeau Bisericii.
Marcian și „însoțirea feciorească”
La sfârșitul vieții lui Teodosie (†450), providența a scos la lumină pe viteazul ostaș Marcian, ales împărat cu sprijinul boierilor și al Pulheriei. Istorisirile vremii pomenesc semne minunate la adresa lui (umbra ocrotitoare a unui vultur), ca o întărire a chemării lui. Împărăteasa a dorit să revină la retragere, dar pentru binele Imperiului și al Bisericii a primit să se cunune cu Marcian, păstrând însă făgăduința fecioriei. A fost o „însoțire feciorească”, viață în curăție, ca frate și soră, până la sfârșit, rară pildă de stăpânire de sine și de fidelitate față de făgăduințele făcute lui Dumnezeu.
Sinodul de la Calcedon și apărarea dreptei credințe
Râvna Sfintei Pulheria nu s-a stins. Sub înrâurirea și lucrarea ei s-a convocat Sinodul al IV-lea Ecumenic la Calcedon (451), unde au fost condamnate rătăcirile lui Dioscor și Eutihie, iar Biserica a mărturisit unirea neamestecată și neschimbată a celor două firi – dumnezeiască și omenească – în Persoana Mântuitorului. Cronicarul bisericesc o arată pe Pulheria drept mare binefăcătoare a Sinoadelor de la Efes și Calcedon, „maică a ortodocșilor”, apărătoare neobosită a adevărului.
Alte fapte bune și cinstirea sfinților
Pe lângă ctitoria Vlahernei și mânastirile ridicate, tradiția păstrează amintirea că, prin strădaniile ei, au fost aflate moaștele Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia și aduse spre mângâierea credincioșilor. Milostenia ei n-a fost doar împărătească, ci evanghelică: averile din urmă le-a împărțit Bisericii, mănăstirilor și săracilor, înțelegând că adevărata comoară stă în binele făcut aproapelui și în comoara strânsă în cer.
Chip de împărăteasă creștină
Pulheria a arătat cum poate fi trăită conducerea lumească în duhul Evangheliei: cu minte limpede, cu inimă curată, cu dreptate și blândețe. Nu a confundat niciodată pacea cu compromisurile în materie de credință: a înțeles că unitatea Bisericii nu se zidește pe amăgiri, ci pe adevărul neschimbat al mărturisirii. A folosit prestigiul tronului pentru a da Bisericii libertate și sprijin, iar Biserica i-a dăruit, la rândul ei, rugăciune și recunoștință.
Adormirea și pomenirea
După o viață de slujire, Sfânta Împărăteasă Pulheria s-a mutat la Domnul în anul 453, la vârsta de aproximativ 54 de ani, „în pace”, cum notează sinaxarele. Pomenirea ei se face la 10 septembrie, zi în care credincioșii își aduc aminte de curajul ei în apărarea dreptei credințe, de curăția vieții și de dragostea pentru Maica Domnului și pentru săraci.
Moștenire duhovnicească
Moștenirea Pulheriei este triplă: o moștenire a curăției, a înțelepciunii și a mărturisirii. Curăția, nu ca simplă abstinență, ci ca dăruire totală lui Hristos, parte din vocația ei de mireasă a Domnului. Înțelepciunea, nu doar iscusință politică, ci chipul minții luminate prin rugăciune, capabilă să îmbine dreptatea cu milostivirea.
Și mărturisirea, nu ca polemică fără sfârșit, ci ca slujire a adevărului pentru pacea Bisericii. Într-o lume adesea tulburată de patimi, interese și confuzii doctrinare, Pulheria rămâne icoana conducătorului creștin care așază mai presus de toate slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.
Împărăteasă întru sfințenie
Sfânta Împărăteasă Pulheria a arătat că puterea adevărată nu stă în strălucirea aurului, ci în luminarea Duhului Sfânt; nu în mulțimea oștirilor, ci în tăria mărturisirii; nu în desfătările curții, ci în cumințenia unei inimi închinate lui Hristos. Ea a iubit Biserica, a cinstit pe Maica Domnului, a apărat dreapta credință la Sinoadele Ecumenice și a slujit săracilor. De aceea rămâne, peste veacuri, o lumânare nestinsă a Ortodoxiei, chemându-ne pe toți la curăție, la adevăr și la milostenie.
Cu rugăciunile Sfintei Pulheria, Domnul să ne dăruiască și nouă minte înțeleaptă, inimă curată și statornicie în credință, ca să putem, fiecare după darul primit, să slujim Bisericii și aproapelui, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră. Amin.
Tropar Sfintei Împărătese Pulheria
Sfântă Împărăteasă Pulheria, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de păcate sufletelor noastre.