În calendarul Bisericii Ortodoxe, la data de 13 decembrie, este prăznuită Sfânta Cuvioasă Otilia, una dintre marile sfinte ale Apusului creștin din primul mileniu, cunoscută și cinstită ca ocrotitoarea celor orbi și a celor cu tulburări de vedere.
Moaștele Sfintei Otilia se află în Alsacia, regiune în care evlavia față de această cuvioasă s-a păstrat neîntrerupt timp de secole. Din acest motiv, în anul 1946, Sfânta Otilia a fost proclamată oficial ocrotitoarea spirituală a Alsaciei, fiind venerată nu doar ca sfântă făcătoare de minuni, ci și ca model de smerenie, iertare și dragoste față de aproapele.
Nașterea și respingerea
Sfânta Otilia s-a născut în jurul anului 662, la Obernai, în Alsacia, într-o familie nobilă. Tatăl ei, Adalric, era ducele Alsaciei, conducând în timpul regelui Austrasiei, Childeric al II-lea. Om cu fire războinică și autoritară, Adalric își dorea cu ardoare un fiu care să-i moștenească puterea și rangul. Împreună cu soția sa, Bereswinda, s-a rugat mult pentru darul unui copil.
Rugăciunea le-a fost ascultată, însă bucuria s-a prefăcut curând în amărăciune. Copilul născut era fetiță, iar după aproximativ două luni s-a descoperit că aceasta era oarbă. Pentru Adalric, aceasta a fost o dublă dezamăgire, pe care a interpretat-o ca pe o pedeapsă dumnezeiască. Cu inima împietrită, a hotărât ca pruncul să fie ucis.
Bereswinda, femeie credincioasă și milostivă, s-a împotrivit cu hotărâre acestei decizii. Prin rugăciuni și lacrimi, a reușit să-și înduplece soțul, salvând viața copilului. Pentru a o feri de mânia tatălui, a încredințat-o unei servitoare dintr-un sat apropiat, care a crescut-o timp de aproape un an. Ulterior, copilul a fost dus la Mănăstirea din Palma, unde stareță era o mătușă a Bereswindei.
Botezul și minunea vederii
Un moment hotărâtor în viața Sfintei Otilia a fost botezul. Printr-un semn dumnezeiesc, episcopul irlandez Erhard de Ardagh, aflat atunci în misiune prin Bavaria, a venit să o boteze. I-a dat numele Otilia, care înseamnă „lumina lui Dumnezeu”, nume ce avea să se împlinească deplin în viața ei.
În clipa în care ochii copilului au fost unși cu Sfântul și Marele Mir, s-a săvârșit o minune: Otilia și-a recăpătat vederea. Orbirea trupească a fost vindecată, iar odată cu ea s-a aprins în sufletul ei o lumină duhovnicească ce nu avea să se stingă niciodată. Această minune a stat la temelia cinstirii ei ca protectoare a celor cu afecțiuni ale ochilor.
Viața monahală și încercările
După botez, Sfânta Otilia s-a dedicat cu toată ființa studiului Sfintei Scripturi, rugăciunii și vieții de obște. Crescând în virtuți, se remarca prin blândețe, ascultare, înțelepciune și dragoste față de aproapele. Dar tocmai aceste daruri au stârnit, la un moment dat, invidia unor surori din mănăstire.
Cu toate acestea, Otilia nu s-a abătut de la calea aleasă. A rămas statornică în smerenie, simplitate și tăcere, încredințându-se cu totul voii lui Dumnezeu.
Întoarcerea la familie și pocăința tatălui
Dorind să-și cunoască originile, Sfânta Otilia a luat legătura cu unul dintre frații săi, care a încercat să-l înduplece pe tatăl lor să o primească înapoi. Deși Adalric a interzis acest lucru, fratele a trimis o căruță pentru a o aduce la Hohenburg (actualul Mont Saint-Odile).
Când a văzut-o, ducele a fost cuprins de mânie și, într-un acces de furie, și-a lovit fiul cu toiagul. Rănile au fost mortale, iar tânărul a murit la scurt timp. Această tragedie a zguduit sufletul lui Adalric, care, conștient de păcatul său, s-a retras la o mănăstire, hotărât să-și petreacă restul vieții în lacrimi de pocăință.
El a încredințat-o pe Otilia unei călugărițe de origine britanică și i-a asigurat cele necesare traiului, primind-o în mănăstire ca slujnică.
Iertarea și lucrarea mântuirii
După un timp, Adalric a întâlnit-o pe fiica sa în timp ce aceasta ducea pe ascuns făină unor săraci. Înduioșat de fapta ei, i s-a topit inima, a uitat ura și i-a cerut iertare pentru tot răul făcut. I-a lăsat moștenire toate bunurile mănăstirii, iar la scurt timp a trecut la Domnul.
Prin post și rugăciune stăruitoare, Sfânta Otilia a dobândit izbăvirea sufletului tatălui său din chinurile iadului, arătând puterea iubirii jertfelnice și a iertării adevărate.
Stareță și ctitor de sfinte lăcașuri
După aceste evenimente, Sfânta Otilia a devenit stareța mănăstirii, unde viețuiau peste 130 de monahii. Cunoscând greutățile pelerinilor și bolnavilor care veneau să-i ceară rugăciunile, a zidit o a doua mănăstire, cu o biserică închinată Sfântului Martin și un azil pentru săraci.
Mai târziu, în urma unei arătări a Sfântului Ioan Botezătorul, a ridicat și o biserică în cinstea acestuia, întărind viața duhovnicească a comunității.
Adormirea și minunea Sfintei Împărtășanii
Simțindu-și sfârșitul aproape, Sfânta Otilia și-a adunat surorile în capela Sfântului Ioan Botezătorul, oferindu-le ultimele sfaturi duhovnicești. După aceea, ele au mers la Dumnezeiasca Liturghie. La întoarcere, au găsit-o adormită în Domnul, fără a fi apucat să se împărtășească.
Cu lacrimi și rugăciuni fierbinți, au cerut ajutorul lui Dumnezeu, iar minunea s-a împlinit: sufletul Sfintei Otilia s-a întors în trup, pentru a primi Trupul și Sângele Domnului. Abia după aceasta, Sfânta a adormit cu pace.
A fost înmormântată în capela Sfântului Ioan Botezătorul, care astăzi poartă numele de Capela Sfintei Otilia, loc de pelerinaj pentru aproximativ 700.000 de credincioși anual.
Viața Sfintei Cuvioase Otilia ne arată că lumina lui Dumnezeu strălucește mai puternic acolo unde suferința este primită cu credință și unde iertarea biruie ura.
Condacul 1
Evlavioșii tăi părinți au implorat cerul să le acorde binecuvântarea unui copil. Dar când ai venit pe lume, dezamăgit că nu are un băiat și că ești oarbă, tatăl tău te-a considerat drept un blestem și te-a alungat, făcându-ne să strigăm către Dumnezeu: Bucură-te, Sfântă Otilia, prin care Hristos ne dă vindecarea!
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Otilia
Sfântă Otilia, tu care ai cunoscut din copilărie abandonul și încercările, dar ai trăit din fragedă vârstă în rugăciune și asceză, tu care ai dobândit vederea primind iluminarea sfântă a botezului și care ți-ai dedicat viața alinând mizeria spirituală, materială și fizică a surorilor și fraților tăi, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne dăruiască prin sfintele tale rugăciuni reînnoirea vederii noastre pentru ca ochii noștri, renunțând la păcat, să se nevoiască doar spre contemplarea slavei Sale neprihănite, trupul nostru curățit să fie pus în slujba Sa, mintea și sufletele noastre să fie spălate de păcate, astfel ca și noi să fim vrednici să participăm la venirea Împărăției Sale. Amin!