În rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe, ziua de 5 august este închinată pomenirii unei mame sfinte: Sfânta Cuvioasă Nona, cea care a dăruit cerului și Bisericii nu unul, ci trei sfinți: Gorgonia, Cezarie și Grigorie Teologul. Această femeie simplă, dar adânc înrădăcinată în viața creștină, rămâne o icoană vie a mamei care a înțeles că cea mai mare moștenire ce poate fi dată copiilor nu este una materială, ci moștenirea credinței.
Din Capadocia spre Nazianz, începutul unei vieți de jertfă
Originară din Capadocia, în inima Asiei Mici, Nona a crescut în credința ortodoxă, fiind formată duhovnicește în acea atmosferă creștină profundă a secolului al IV-lea. Căsătoria ei cu Grigorie, un magistrat din Nazianz și om influent, nu a fost lipsită de încercări. Soțul ei făcea parte dintr-o sectă ce se îndepărta de dreapta credință, însă Nona, fără a-l judeca sau forța, l-a câștigat pentru Domnul Iisus Hristos prin blândețe, rugăciune și răbdare.
Convertirea soțului ei nu a fost un simplu gest de formă, ci o schimbare radicală a vieții. Grigorie a devenit nu doar un bun creștin, ci a fost hirotonit și a slujit ca episcop al Nazianzului timp de 45 de ani, dovedind cât de profund poate fi lucrul harului lui Dumnezeu în viața unui om atunci când are alături un suflet rugător.
O mamă a trei sfinți, rodul unei vieți de post și rugăciune
Căsnicia binecuvântată a celor doi a fost încununată de nașterea a trei copii: Sfânta Gorgonia, o femeie credincioasă și cu viață sfântă; Sfântul Cezarie, medic și slujitor de curte imperială, care a ales în final viața curată și duhovnicească; și Sfântul Grigorie Teologul, unul dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii, considerat unul din cei Trei Ierarhi, alături de Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur.
Potrivit mărturiei Sfântului Grigorie însuși, el a fost dăruit de Dumnezeu mamei sale ca răspuns la rugăciunile ei fierbinți. Încă dinainte de nașterea sa, Sfânta Nona l-a închinat Domnului, iar educația și formarea lui spirituală au fost grija principală a mamei. Ea l-a salvat de la moarte, în mod minunat, cu rugăciune, atunci când a fost în pericol de naufragiu, iar mai târziu a fost pentru el călăuză, sprijin și model de viețuire sfântă.
Chipul sfințeniei în cuvintele fiului său
Despre mama sa, Sfântul Grigorie Teologul scria cu admirație și recunoștință profundă:
„Într-un trup de femeie, ea avea un suflet mai bărbătesc decât al celor mai bravi bărbați. Nu se ocupa de cele lumești și materialicești, decât în măsura în care acestea puteau să fie spre înălțarea sufletului. Dezinteresându-se de farduri și toaletele femeiești, ea nu avea decât o singură grijă: să facă mai strălucitor chipul lui Dumnezeu în sufletul său”.
Această mărturie exprimă nu doar dragostea unui fiu, ci recunoașterea sfințeniei unei femei care a trăit cu evlavie, cu rugăciune și cu lepădare de sine, așa cum se cuvine unei creștine adevărate. Grija ei principală nu era frumusețea trupului, ci frumusețea sufletului, pe care o împodobea prin post, milostenie și nevoință. Spunea adesea copiilor săi că ar fi voit să se vândă pe sine și pe ei, dacă acest lucru ar fi ajutat sărmanii.
Diaconiță a Bisericii și făclie a smereniei
Sfânta Nona nu a fost doar o soție și o mamă desăvârșită, ci și o diaconiță a Bisericii, slujind cu râvnă și curăție în Biserica Domnului Iisus Hristos. Viața ei a fost plină de rugăciuni, fapte bune și o înțelepciune care izvora din harul Duhului Sfânt. Avea darul de a face minuni prin rugăciune, iar dragostea ei pentru Dumnezeu și semeni a fost mărturisită de toți cei care au cunoscut-o.
A adormit în pace, în anul 374, în timpul Sfintei Liturghii, sprijinită de Sfânta Masă a Jertfelnicului. Moartea ei a fost asemenea vieții: plină de rugăciune, de pace și de har. Trupul ei, chiar după moarte, părea cufundat în rugăciune, semn al sfințeniei vieții sale.
Sfânta Nona a ales să-și educe copiii nu doar pentru viața aceasta, ci pentru viața veșnică
Iar jertfa ei a fost răsplătită: a oferit Bisericii trei sfinți.
Așa cum spune retorul păgân Libarius: „Ce femei admirabile sunt la creștini!”, elogiind mamele creștine care, prin viață curată, au influențat lumea mai mult decât împărații sau generalii. Monica, mama Fericitului Augustin, Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare, Macrina cea bătrână și Macrina cea tânără, Nona, mama Sfântului Grigorie, toate sunt dovezi că sfințenia este rodul unei educații creștine statornice, a rugăciunii neîncetate și a dragostei jertfelnice.
Un model etern
Sfânta Cuvioasă Nona rămâne peste veacuri icoană a maternității sfinte, a soției care luminează calea soțului ei, a femeii care se smerește pentru ca Dumnezeu să lucreze prin ea. Viața ei este o invitație pentru femeile și mamele de astăzi de a regăsi rădăcinile credinței, de a reveni la simplitate, la rugăciune, la jertfa iubirii.
Ea nu a căutat gloria lumii acesteia, ci a dorit ca fiii ei să fie fii ai Luminii. Și a reușit. Căci din mâinile ei, Dumnezeu a primit trei suflete sfințite, un dar mai mare decât orice comoară pământească.