În fiecare an, la data de 11 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește și cinstește cu evlavie memoria Sfintei Cuvioase Mucenițe Teodora din Vasta, fecioară curajoasă și mărturisitoare a Domnului Iisus Hristos. Numele acesteia a trecut granițele Greciei și este cunoscut de creștini din multe părți ale lumii, iar locul jertfei sale a devenit un adevărat izvor de binecuvântare și minuni.
Obârșia și copilăria Sfintei
Sfânta Teodora s-a născut în secolul al IX-lea, în vremea Imperiului Bizantin, în regiunea Peloponezului, un ținut vestit pentru eroi și pentru mulțimea sfinților pe care i-a odrăslit. Istoricii nu sunt pe deplin de acord asupra locului nașterii sale, unii indicând Arcadia, alții Messinia. Cert este că Sfânta provenea dintr-o familie de oameni săraci, lipsiți de dregătorii și putere lumească, dar bogați în credință și iubire pentru Dumnezeu.
Încă din fragedă copilărie, Teodora s-a distins dintre frații ei printr-o aleasă aplecare spre rugăciune și cele sfinte. Viața curată și dragostea pentru Hristos i-au luminat sufletul, iar tânăra fecioară și-a dorit să-I închine Domnului întreaga sa viață. Ceea ce Părinții Bisericii numesc „iubirea pentru Hristos” a fost focul care a mistuit inima Teodorei și i-a călăuzit pașii către desăvârșirea duhovnicească.
Intrarea în monahism
Ajunsă la maturitate, Teodora a hotărât să se retragă la mănăstire pentru a-și cultiva dragostea de Dumnezeu. Alegerea sa a fost neobișnuită: ea nu s-a îndreptat spre o mănăstire de maici, ci spre o obște de călugări, unde a intrat deghizată în bărbat, luând numele de „Teodor”.
Motivul acestei hotărâri rămâne necunoscut. Poate că Sfânta dorea să-și piardă urma înaintea celor care o cunoșteau, poate că a fost o chemare lăuntrică. Cert este că în mănăstirea „Maicii Domnului”, aflată la granița dintre Arkadia și Messinia, ea a devenit un exemplu viu de ascultare, smerenie și răbdare.
Egumenul și frații mănăstirii au recunoscut virtuțile „părintelui Teodor” și, plini de încredere, i-au încredințat grija treburilor externe ale mănăstirii, sarcină rezervată celor mai vrednici dintre monahi.
Încercarea calomniei
În acea perioadă, Peloponezul a fost lovit de o foamete cumplită. Oamenii, dar și mănăstirile, se aflau în pragul disperării. În această încercare, „părintele Teodor” a fost cel care a purtat de grijă fraților și credincioșilor, străbătând sate și gospodării pentru a aduna hrană.
Dar vrăjmașul diavol, care nu suportă sfințenia, a semănat calomnie și răutate. O femeie fără frică de Dumnezeu a aruncat asupra sa o acuzație grea și mincinoasă: „Călugărul m-a lăsat însărcinată!”.
Vestea s-a răspândit cu repeziciune, iar părinții femeii, aprinși de mânie, au venit la mănăstire și l-au luat pe „Teodor” pentru judecată. Deși a negat acuzația, Sfânta nu s-a apărat cu tărie. Nu a vrut să-și dezvăluie adevărata fire pentru a-și demonstra nevinovăția. A primit cu tăcere rușinea și nedreptatea, asemenea Mielului Celui fără de glas, Hristos Domnul, Care S-a lăsat dus la junghiere.
Judecata grăbită a fost necruțătoare: moarte prin decapitare.
Mucenicia la Vasta
Ca loc al martiriului a fost ales satul Vasta din Arkadia. Sfânta a mers spre moarte cu blândețe și curaj, asemenea unei mirese a lui Hristos. Pe cale, a rostit rugăciuni fierbinți către Dumnezeu, iar în clipa din urmă și-a încredințat sufletul cu nădejdea învierii.
Tradiția spune că înainte de a fi decapitată, Sfânta Teodora s-a rugat Domnului astfel:
„Doamne, fă ca din părul meu să crească copaci, iar din sângele meu să izvorască râu, spre mângâierea celor ce vor veni aici!”
Și Dumnezeu a ascultat-o. Minunea s-a împlinit: pe acoperișul bisericii ridicate mai târziu în cinstea ei, la Vasta, au crescut copaci falnici, ale căror rădăcini nu străpung zidurile, ci se sprijină într-un chip neînțeles pe acoperiș. De sub biserică curge un izvor curat, ca o mărturie vie a sângelui mucenicesc al Sfintei.
Fenomenul acesta, pe care știința nu îl poate explica, rămâne dovada că „acolo unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii”.
Învățăturile vieții Sfintei Teodora
Viața și mucenicia acestei fecioare ne transmit câteva adevăruri duhovnicești esențiale:
• Sfințenia este o luptă continuă
Nu este o stare statică, ci o strădanie de zi cu zi pentru curățirea inimii de patimi și unirea cu Dumnezeu. Harul nu se revarsă peste un suflet întinat, ci peste cel care se smerește și se curățește prin pocăință și dragoste de Hristos.
• Sfințenia nu ține de vârstă sau stare socială
Sfânta Teodora era doar o tânără dintr-o familie săracă, dar a atins prin credință și curaj măsura muceniciei. Așa cum au arătat mulți sfinți, de la bucătarul Eufrosin la împărați care au lăsat coroana pentru a îmbrăca rasa monahală, oricine bogat sau sărac, cleric sau mirean, poate deveni sfânt.
• Sfințenia nu înseamnă o viață comodă
Creștinul nu este chemat la petreceri și la desfătări lumești, ci la viață ascetică, plină de sacrificii, dar și de bucurii duhovnicești. Calea sfințeniei este anevoioasă, presărată cu suferințe și nedreptăți, dar totodată dulce și plină de nădejde, pentru că ținta ei este Împărăția lui Dumnezeu.
Cinstirea și evlavia credincioșilor
Astăzi, la biserica din Vasta, mii de credincioși vin anual să se închine la locul muceniciei Sfintei Teodora. Copacii minunați și izvorul curat sunt o mărturie vie a minunii prin care Dumnezeu a pecetluit sfințenia acestei fecioare. Mulți pelerini dau mărturie despre ajutorul și ocrotirea primită de la Sfânta, care răspunde grabnic celor ce o cheamă cu credință.
Îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur rămâne valabil și astăzi: „Să-i cinstim pe sfinți, imitându-i!”. Cinstirea icoanei Sfintei Teodora și închinarea la locul pătimirii sale nu sunt de ajuns dacă nu încercăm să-i urmăm exemplul de curaj, credință și dragoste pentru Hristos.
Sfânta Teodora din Vasta, mireasa lui Hristos și ocrotitoarea celor nedreptățiți
Viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Teodora din Vasta este o mărturie vie că adevărata putere nu stă în forța trupului sau în bogăția lumii, ci în curajul de a rămâne statornic în credință chiar și atunci când ești nedreptățit și calomniat.
Fie ca rugăciunile Sfintei Teodora să aducă întărire tuturor celor care trec prin ispite și suferințe, să lumineze inimile celor care caută adevărul și să ne ajute să înțelegem că scopul suprem al vieții noastre este sfințenia.
Cei care merg în pelerinaj la biserica din Vasta sau care, în rugăciunile lor, o cheamă pe Sfânta Teodora, primesc binecuvântare și ajutor, căci ea, mireasa lui Hristos, nu încetează să mijlocească înaintea Tronului Dumnezeirii pentru cei ce o cinstesc cu credință.