Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi, una dintre cele mai cinstite mucenițe din primele veacuri creștine, s-a născut în hotarele Romei celei vechi, în vremea împăratului Hadrian (117–138). Părinții ei, Agaton și Politeia, erau creștini evlavioși, cunoscuți pentru milostenia și rugăciunea lor neîncetată, dar nu aveau copii. Cu inimă smerită, ei s-au rugat mult timp lui Dumnezeu să le dăruiască un prunc. Domnul, Care ascultă rugăciunile celor ce se tem de El, a binecuvântat familia cu o fiică pe care au numit-o Paraschevi, nume ce înseamnă „Vineri” în limba greacă, ziua în care se născuse. Alegerea acestui nume avea și o semnificație duhovnicească profundă, amintind de Patimile Mântuitorului care au avut loc în Sfânta și Marea Vineri.
Încă din copilărie, Paraschevi s-a arătat deosebită. Nu era atrasă de jocurile copilărești, ci își petrecea timpul în biserică, în rugăciune și ascultare. Mama sa a crescut-o cu frică de Dumnezeu, învățând-o tainele credinței, iar micuța citea cu dragoste Sfintele Scripturi și viețile sfinților. Avea o inimă milostivă și o sete neîncetată de cunoaștere duhovnicească.
Tinerețea și chemarea monahală
La vârsta de 12 ani, după moartea părinților săi, Paraschevi a împărțit întreaga avere moștenită săracilor. Apoi a intrat într-o mănăstire, primind îngerescul chip al monahiei. A trăit în curăție și rugăciune neîncetată, învățând ascultarea și smerenia. După ani de nevoință, a simțit chemarea de a părăsi liniștea mănăstirii pentru a aduce lumina credinței creștine celor care trăiau în întunericul păgânismului.
Cu darul cuvântului, Sfânta Paraschevi a început să cutreiere cetățile și satele din jurul Romei, vestind Evanghelia lui Hristos și chemându-i pe oameni la adevărata credință. Mulți păgâni, uimiți de curajul și înțelepciunea ei, primeau Botezul și se întorceau de la idolii fără viață la Dumnezeu Cel viu. Această lucrare a stârnit însă ura iudeilor și a păgânilor, care au pârât-o împăratului Antonin cel Pios (138–161).
Mărturisirea în fața împăratului
Aducând-o înaintea sa, împăratul Antonin a rămas impresionat de frumusețea și noblețea tinerei creștine. A încercat mai întâi să o convingă cu promisiuni de bogății și daruri, dacă ar fi adus jertfe zeilor Romei. Însă Paraschevi i-a răspuns cu fermitate:
„Nu mă voi lepăda de Domnul și Dumnezeul meu, Iisus Hristos. Zeii voștri nu sunt decât lucrări ale mâinilor omenești, iar cei ce li se închină vor pieri.”
Mânios, împăratul a poruncit ca pe capul Sfintei să fie pus un coif de fier înroșit în foc. Dar, prin puterea Domnului Iisus Hristos, Paraschevi a rămas neatinsă de flăcări, iar cei care au asistat la minune au început să creadă în Dumnezeul cel adevărat.
Văzând aceasta, împăratul a ordonat o altă încercare: sfânta a fost aruncată într-o căldare cu smoală și untdelemn fierbinte. În loc să ardă, ea stătea neatinsă, iar lichidul părea răcoros. Uimit, împăratul a cerut să fie stropit cu acel amestec pentru a vedea dacă este fierbinte, dar a orbit pe loc. Într-o clipă de disperare, a strigat: „Miluiește-mă, roabă a Dumnezeului celui viu, și redă-mi lumina ochilor, iar eu voi crede în Dumnezeul pe care Îl mărturisești.” Sfânta s-a rugat pentru el, iar Antonin și-a recăpătat vederea, botezându-se împreună cu familia sa și cu mulți din anturajul său.
Continuarea propovăduirii și noi încercări
Eliberată de împărat, Paraschevi și-a continuat misiunea, călătorind în alte cetăți și sate. Într-un oraș condus de dregătorul Asclepios, ea a fost din nou arestată și adusă la judecată. Întrebată de credința sa, Sfânta a mărturisit din nou pe Domnul Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat.
Pentru că a refuzat să aducă jertfe idolilor, Asclepios a poruncit să fie aruncată unui balaur înfricoșător care trăia în afara cetății. Însă, cu semnul Sfintei Cruci, Paraschevi a biruit fiara, care a căzut moartă la picioarele ei. Mulți dintre cei care au văzut această minune au crezut în Hristos și au primit Sfântul Botez.
După acest episod, sfânta a fost supusă altor chinuri. A fost aruncată într-o căldare de aramă cu plumb încins, dar nici de data aceasta nu a pățit nimic, prin puterea lui Dumnezeu. Tiranii au considerat că minunea se datorează vrăjitoriei, dar Sfânta a răspuns: „Nu prin puterea mea sunt vie, ci prin Domnul meu, Iisus Hristos, Care m-a întărit.”
Mucenicia
În cele din urmă, un alt dregător, Tarasie, văzând că niciun chin nu o poate înfrânge, a poruncit să i se taie capul cu sabia. Astfel, Sfânta Paraschevi și-a dat sufletul în mâinile Domnlui Iisus Hristos, primind cununa muceniciei și a sfințeniei. Trupul ei a fost luat cu evlavie de credincioși, iar mai târziu, moaștele ei au fost mutate la Constantinopol, unde au devenit izvor de tămăduiri și binecuvântări.
Cinstirea Sfintei Paraschevi
Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi este prăznuită de Biserica Ortodoxă la data de 26 iulie. Ea este cunoscută drept ocrotitoare a bolnavilor de ochi, amintind de minunea vindecării împăratului Antonin. Numeroase biserici din țările ortodoxe îi poartă numele, iar credincioșii îi cer ajutorul în nevoi, ispite și boli.
Viața Sfintei Paraschevi ne arată puterea credinței și curajul de a mărturisi pe Domnul Iisus Hristos în fața oricăror încercări. Ea este un model de tărie duhovnicească, de dăruire totală lui Dumnezeu și de dragoste față de aproapele.
Astăzi, pelerinii care vin la racla ei simt aceeași putere și mângâiere, căci Sfânta Paraschevi continuă să mijlocească pentru cei care o cheamă cu credință și nădejde. Moaștele ei, păstrate în diverse locuri sfinte, rămân o mărturie vie a biruinței credinței asupra suferinței și morții.
Moștenirea duhovnicească a Sfintei Paraschevi
Într-o lume stăpânită de idolatria materialismului și a plăcerilor trecătoare, viața Sfintei Paraschevi rămâne o chemare la curăție, la rugăciune și la mărturisirea adevărului. Ea ne învață că darurile lumești nu au nici o valoare dacă nu sunt unite cu dragostea față de Dumnezeu.
Asemenea ei, și noi suntem chemați să ne păstrăm credința curată, chiar și atunci când suntem ispitiți sau încercați. Sfânta Paraschevi ne arată că adevărata biruință nu vine din puterea omului, ci din harul Domnului Iisus Hristos, Care ne întărește în momentele de cumpănă.
Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi din Roma a fost un far de lumină în întunericul păgânismului din secolul al II-lea
Prin curajul, credința și iubirea ei neclintită față de Domnul nostru Iisus Hristos, ea a adus pe mulți la mântuire și a înfruntat cu tărie chinurile și moartea. Astăzi, ea rămâne un model de urmat pentru toți creștinii care caută să trăiască după voia lui Dumnezeu.
Condacul Sfintei Cuvioase Muceniţe Paraschevi din Roma
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi lumii…
Biserica ta preacinstită ca o casă de doctorie însufleţită aflând-o toţi credincioşii, într-însa cu mare glas te cinstim, Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, Mărită.
Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Paraschevi din Roma
Glasul 1
Osârdia ta asemenea chemării făcând-o, cea ce eşti cu acelaşi nume numită, credinţa ta întocmai cu numele întru locuinţă ai moştenit-o, Sfântă Paraschevi cea purtătoare de chinuri. Pentru aceasta, verşi tămăduiri şi te rogi pentru sufletele noastre.