În mijlocul unei lumi în care păcatul caută să întunece chipul lui Dumnezeu din om, Biserica Ortodoxă ne pune înainte, spre cinstire, chipul luminat și jertfelnic al Sfintei Cuvioase Mucenițe Marcela, ocrotitoarea insulei Chios și a celor care luptă cu păcatul desfrânării. Viața ei, petrecută în secolul al XV-lea, este o pildă cutremurătoare de feciorie, răbdare, credință și mucenicie, a unei tinere care a ales să-L iubească pe Domnul Iisus Hristos mai presus de orice, chiar cu prețul vieții.
Copilăria și educația duhovnicească
Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela s-a născut în satul Volissos, în nord-vestul insulei Chios din Grecia, într-o familie cu origine amestecată: mama, creștină evlavioasă, iar tatăl, păgân și închinător la idoli. Deși a rămas orfană de mamă de mică, Marcela a moștenit de la ea credința puternică în Domnul Iisus Hristos și curăția inimii. Rămasă în grija tatălui, un om cu rang și autoritate în localitate, tânăra a fost crescută în mijlocul unei lumi care nu cunoștea pe deplin lumina Evangheliei, dar a reușit să păstreze focul rugăciunii și al nădejdii în Dumnezeu.
Marcela își petrecea timpul în rugăciune, în post, în citirea Sfintei Scripturi și în milostenie. Avea obiceiul de a primi în casa sa străini și sărmani, ajutându-i cu cele necesare. Era blândă, smerită și tăcută, iar frumusețea ei trupească era întrecută doar de frumusețea sufletului ei.
Lupta cu ispita, un părinte stăpânit de diavol
Pe măsură ce creștea, frumusețea Marcelei a atras nu doar admirația celor din jur, ci, în chip tragic, și privirea necurată a propriului ei tată. Stăpânit de duhul desfrânării, orbit și întunecat de patimă, acesta a început să o poftească pe fiica sa. Simțind pericolul, Marcela s-a înspăimântat și, cu discernământ duhovnicesc, a fugit în munții din apropiere, căutând să-și păzească curăția și să se încredințeze ocrotirii lui Dumnezeu.
Furia tatălui nu a cunoscut limite. Cu ajutorul unui păstor, a reușit să afle locul unde se ascundea fiica sa și, neputând pătrunde prin tufișurile dese și cu spini, a dat foc vegetației, încercând să o scoată din ascunzătoare. Marcela a fost nevoită să fugă din nou, de data aceasta spre tărâmul mării.
Minunea stâncii și mucenicia
Rănită cu o săgeată aruncată de propriul tată, slăbită și sângerând, Marcela a ajuns cu greu la o zonă stâncoasă de pe litoral. Aici, cu lacrimi în ochi, și-a înălțat rugăciunea către Dumnezeu, cerând să fie ascunsă de stâncă, ca trupul ei să rămână neprihănit și să nu fie pângărit de cel ce-i dăduse viață, dar care acum căuta să i-o ia într-un mod barbar.
Dumnezeu a ascultat rugăciunea Sfintei. În chip minunat, piatra s-a despicat și a cuprins trupul ei până la piept. Cuprins de mânie și de nebunia păcatului, tatăl nu s-a oprit. I-a tăiat sânii fecioarei și, în cele din urmă, i-a retezat capul, aruncându-l în mare. Capul Sfintei, potrivit tradiției, a plutit pe apă, înconjurat de o lumină cerească, până în apropierea localității Komi, unde a fost găsit de niște marinari italieni, care, înțelegând minunea, l-au dus în țara lor cu evlavie.
Loc de pelerinaj și izvor de tămăduiri
Piatra care a cuprins trupul sfintei a devenit loc sfânt. Acolo s-a zidit ulterior o biserică închinată Sfintei Marcela, iar plaja unde a avut loc mucenicia a devenit loc de pelerinaj pentru credincioșii din toată lumea. Din când în când, pietrele înroșite de sângele sfintei capătă iar culoarea roșie în chip minunat, iar cei care se ating cu credință de ele primesc tămăduire trupească și sufletească.
Această zonă din Chios este astăzi recunoscută ca un loc binecuvântat de Dumnezeu, iar mulți oameni se roagă cu lacrimi și cu nădejde, primind ajutor în ispite, vindecare de boli și întărire în viața curată.
Sfânta Marcela, ocrotitoarea celor ce trăiesc în curăție
Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela este considerată ocrotitoarea celor ce se luptă cu patima desfrânării și a tuturor celor ce doresc să trăiască în curăție, fie în feciorie, fie în căsnicie. Exemplul ei este viu și puternic mai ales în vremurile noastre, când ispitele trupești și valorile stricate ale lumii moderne încearcă să distrugă ceea ce este curat și sfânt în sufletul omului.
Tânăra Marcela a refuzat să fie victima păcatului, alegând moartea mucenicească în locul unei vieți întinate. Prin jertfa sa, a devenit model pentru tinerii și tinerele care aleg să trăiască în curăție, dar și mângâiere pentru toți cei care, căzuți în păcate, caută ridicare și iertare.
Cinstirea Sfintei Cuvioase Mucenițe Marcela în Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela în ziua de 22 iulie, zi în care la biserica de pe plaja Volissos au loc procesiuni și slujbe de mare evlavie. Pomenirea sfintei nu este doar o amintire, ci o chemare la viață curată, la păzirea trupului ca templu al Duhului Sfânt și la încrederea totală în pronia lui Dumnezeu.
Pe lângă biserica ridicată în Volissos, o părticică din sfintele moaște ale Sfintei Marcela se află și în România, la Mănăstirea „Piatra Sfântă” (Schitul Tărâța), din Bârnova, județul Iași. Credincioșii vin aici cu nădejde, rugându-se pentru izbăvirea de patimi, pentru întărirea în credință și pentru vindecare.
Cinstirea ei de către sfinții părinți duhovnicești ai Ortodoxiei
Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela nu a fost uitată nici de marii părinți duhovnicești ai Ortodoxiei. Sfinți precum: Sfântul Macarie Notaras, episcopul Corintului, Sfântul Nectarie din Eghina, episcopul Pentapolei, și Sfântul Nichifor din Chios, cel care a alcătuit viața și slujba sfintei, au avut evlavie deosebită față de mucenița din Chios.
Aceasta este dovada că, deși trăitoare într-o perioadă mai recentă a istoriei Bisericii, Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela este recunoscută pe deplin în rândul celor care au îmbrăcat haina sfințeniei, prin jertfa trupului și curăția inimii.
Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela rămâne, peste veacuri, o mărturie vie că sfințenia nu are vârstă, iar curăția trupească și sufletească poate birui până și moartea. Ea este chemare la curaj, la credință și la lepădarea de păcat. Fie ca prin rugăciunile ei să primim și noi întărire în lupta cea bună, nădejde în ispite și lumină în întunericul acestei vieți.
Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Marcela
Trandafir al evlaviei și mlădiță a Chiosului, cu cântări te cinstim, Sfântă Marcela, căreia, pentru păzirea Poruncii lui Hristos, de mâna tatălui tău ți s-a tăiat capul. Dăruiește-ne putere și ne păzește de primejdii pe noi cei ce strigăm către tine: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce te-a încununat pe tine! Slavă Celui ce lucrează prin tine credincioșilor tămăduiri!