Viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Eugenia este una dintre cele mai grăitoare mărturii ale puterii lui Hristos de a transforma mintea, voința și întreaga ființă omenească.
Nevoința, mărturisirea și statornicia credinței
Chemarea Sfintei Eugenia a fost una a lepădării de sine și a urmării lui Hristos cu hotărâre neclintită. Luminată de adevărul Evangheliei, ea a ales calea fecioriei și a nevoinței, părăsind cele trecătoare pentru cele veșnice.
Prin viața sa curată, prin răbdarea încercărilor și prin mărturisirea credinței până la moarte, s-a arătat vas ales al harului dumnezeiesc și pildă vie de jertfă și statornicie.
În jurul ei s-au adunat și alți mărturisitori ai lui Hristos, uniți prin aceeași credință și aceeași râvnă pentru adevăr.
Originea și formarea ei aleasă
Sfânta Eugenia era fiica lui Filip, eparh al Egiptului, și a Claudiei, femeie milostivă și binecredincioasă cu inima. Crescută în Alexandria, Eugenia a primit o educație aleasă, fiind inițiată în filosofia greacă și romană, în arta cuvântului și în științele vremii. Mintea ei era ascuțită, iar memoria neobișnuită, reținând cu ușurință cele citite și auzite. Totuși, mai presus de frumusețea trupului și de strălucirea intelectului, în Eugenia se arăta o dorință adâncă pentru curăție și adevăr.
Deși mulți tineri de neam ales o cereau în căsătorie, ea îi refuza pe toți, arătând că adevărata valoare a omului nu stă în bogăție sau rang, ci în virtute. Fecioria și viața curată deveniseră deja dorința inimii sale, pregătind-o pentru întâlnirea cu Hristos.
Luminarea prin cuvântul apostolic
Pronia dumnezeiască a rânduit ca în mâinile Eugeniei să ajungă epistolele Sfântului Apostol Pavel. Citindu-le cu luare-aminte, ea a descoperit adevărul despre unicul Dumnezeu, Ziditorul cerului și al pământului, și despre Iisus Hristos, Fiul Său. Mintea ei, deja curățită de patimi, a primit cu ușurință lumina credinței, iar inima i s-a aprins de dor pentru viața în Hristos.
Neîndrăznind însă să mărturisească deschis credința, de teama părinților, Eugenia a căutat prilej să se apropie de creștini. Astfel, ieșind din cetate sub pretextul unei călătorii, a auzit cântările monahilor dintr-o mănăstire din apropiere. Cuvintele psalmice despre zădărnicia idolilor și atotputernicia lui Dumnezeu au întărit hotărârea ei.
Lepădarea de lume și intrarea în viața monahală
Împreună cu cei doi slujitori credincioși ai săi, Protan și Iachint, Eugenia a ales calea cea îngustă. Tundându-și părul și îmbrăcând haine bărbătești, pentru a nu fi recunoscută, a intrat în mănăstire, unde a fost primită și botezată de episcopul Elen. Prin această lepădare, ea nu doar că a fugit de lume, ci s-a dăruit deplin lui Dumnezeu, asumându-și viața de nevoință și ascultare.
Sub numele de Evghenie, Sfânta Eugenia a sporit cu uimitoare râvnă în viața duhovnicească. În scurtă vreme a ajuns să cunoască pe de rost Sfânta Scriptură, iar viața ei era asemenea celei îngerești: smerită, blândă, plină de dragoste și de rugăciune neîncetată. Dumnezeu i-a dăruit și harul tămăduirilor, vindecând pe cei bolnavi și alungând duhurile necurate.
Egumen și pildă a smereniei
După moartea egumenului mănăstirii, obștea, neștiind taina ei, a ales-o pe Eugenia drept conducător. Deși se temea de această responsabilitate, ea s-a supus voii lui Hristos, citind cuvântul Evangheliei: „Cel ce voiește să fie întâi, să fie tuturor slugă”. Ca egumen, Sfânta Eugenia a fost pildă desăvârșită de smerenie, slujind tuturor ca un rob, fără a-și cruța trupul, dar păstrând neîncetat rânduiala rugăciunii.
Ispita și clevetirea
Vrăjmașul nu a răbdat o viață atât de curată. Printr-o femeie bogată, Melantia, Eugenia a fost supusă unei grele ispite. Refuzând cu fermitate păcatul și apărând fecioria, sfânta a fost clevetită pe nedrept și aruncată în temniță, împreună cu monahii mănăstirii. Prigoana s-a întins asupra tuturor, iar judecata publică părea să aducă moarte sigură robilor lui Dumnezeu.
Descoperirea adevărului și întoarcerea familiei
În fața judecății, Sfânta Eugenia, pentru a apăra curăția vieții creștine, și-a descoperit taina: a arătat că este femeie și fiica eparhului Filip. Momentul a fost cutremurător. Tatăl, mama și frații au recunoscut-o și au căzut în lacrimi de bucurie. Minunea aceasta a dus la convertirea întregii familii la credința creștină și la botezul multor păgâni, slăvind numele Domnului Iisus Hristos.
Viața și mărturia din Roma
După moartea mucenicească a lui Filip, devenit episcop, Sfânta Eugenia s-a mutat la Roma împreună cu mama sa. Aici a adunat fecioare creștine, povățuindu-le pe calea curăției și a rugăciunii. Casa lor a devenit adăpost pentru văduve, săraci și prigoniți, iar prin cuvântul și pilda lor mulți au fost aduși la credință.
În vremea prigoanei împăraților păgâni, Eugenia și cele împreună cu ea au fost prinse. Sfânta, întărită de Duhul Sfânt, și-a pregătit ucenicele pentru mucenicie, arătând că fecioria și moartea pentru Hristos sunt cununa cea mai strălucită a vieții creștine.
Mucenicia și cununa cea veșnică
În cele din urmă, Sfânta Eugenia a primit moarte mucenicească, vărsându-și sângele pentru Hristos și împlinind astfel dublă cunună: a nevoinței și a pătimirii. Cei împreună cu dânsa au urmat aceeași cale, rămânând statornici până la sfârșit.
Sfânta Eugenia rămâne, peste veacuri, pildă de curaj, de smerenie și de credință neclintită pentru toți cei ce doresc să-I urmeze lui Hristos cu inimă întreagă.
Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Eugenia
Glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Eugenia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul Sfintei Cuvioase Muceniţe Eugenia
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
De slava cea trecătoare a lumii fugind, pe Hristos L-ai iubit, păzind nevătămat bunul neam al sufletului tău, muceniţă de Dumnezeu înţelepţită, Sfântă Eugenia, Prealăudată.